\t![\"\"](\"https:\/\/noi3.org\/site\/wp-content\/uploads\/2012\/08\/2010_08_16_87635931_rsz.jpg\")
O c\u0103ldur\u0103 prea mare \u015fi vremuri prea grele au pus st\u0103pânire pe \u0163ar\u0103. Totul pare excesiv. C\u0103ldura nu mai e acea c\u0103ldur\u0103 bun\u0103 a verii care cre\u015fte plantele \u015fi coace fructele, ci este o arsi\u0163\u0103 nemiloas\u0103 care usuc\u0103 seva \u015fi pârjole\u015fte pân\u0103 \u015fi sufletele.<\/p>\n
\tCumva, f\u0103r\u0103 date exacte ca s\u0103 putem demonstra, \u015ftim undeva în adâncurile con\u015ftiin\u0163elor noastre nelini\u015ftite c\u0103 împ\u0103r\u0163im cu to\u0163ii o vin\u0103 pentru tot ceea ce ni se întâmpl\u0103. În\u0163elep\u0163ii au vorbit mereu despre armonia dintre om \u015fi cer, despre echilibrul fiin\u0163elor cu tot ce le înconjoar\u0103 cât \u015fi despre nenorocirile care se abat asupra acelora care stric\u0103 acest echilibru. Noi, oamenii n-am încetat niciodat\u0103 s\u0103 ne folosim, în modul cel mai acaparator, de bun\u0103voin\u0163a naturii. Am stricat echilibre, am epuizat resurse, iar când natura tinde s\u0103-\u015fi refac\u0103 mersul, pare c\u0103 se întoarce împotriva noastr\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
\t <\/p>\n
\t{{all}}<\/p>\n
\t <\/p>\n
\tO c\u0103ldur\u0103 prea mare \u015fi vremuri prea grele au pus st\u0103pânire pe \u0163ar\u0103. Totul pare excesiv. C\u0103ldura nu mai e acea c\u0103ldur\u0103 bun\u0103 a verii care cre\u015fte plantele \u015fi coace fructele, ci este o arsi\u0163\u0103 nemiloas\u0103 care usuc\u0103 seva \u015fi pârjole\u015fte pân\u0103 \u015fi sufletele.<\/p>\n
\tCumva, f\u0103r\u0103 date exacte ca s\u0103 putem demonstra, \u015ftim undeva în adâncurile con\u015ftiin\u0163elor noastre nelini\u015ftite c\u0103 împ\u0103r\u0163im cu to\u0163ii o vin\u0103 pentru tot ceea ce ni se întâmpl\u0103. În\u0163elep\u0163ii au vorbit mereu despre armonia dintre om \u015fi cer, despre echilibrul fiin\u0163elor cu tot ce le înconjoar\u0103 cât \u015fi despre nenorocirile care se abat asupra acelora care stric\u0103 acest echilibru. Noi, oamenii n-am încetat niciodat\u0103 s\u0103 ne folosim, în modul cel mai acaparator, de bun\u0103voin\u0163a naturii. Am stricat echilibre, am epuizat resurse, iar când natura tinde s\u0103-\u015fi refac\u0103 mersul, pare c\u0103 se întoarce împotriva noastr\u0103.<\/p>\n
\t\u015ei atunci, cum ne mai putem g\u0103si noi, echilibrul pierdut? Care s\u0103 fie calea spre armonia de odinioar\u0103, de care vorbeau în\u0163elep\u0163ii?<\/p>\n
\tÎmi amintesc de legenda Regelui Pescar, c\u0103ruia, atunci când era copil, i s-a dat s\u0103 p\u0103streze Cupa Graalui pentru a vindeca sufletele oamenilor. Dar b\u0103iatul a fost orbit de visuri mai m\u0103re\u0163e ale unei vie\u0163i pline de putere, glorie \u015fi frumuse\u0163e. Atunci, pentru o clip\u0103 nu s-a mai sim\u0163it un copil, ci invincibil ca Dumnezeu. A întins mâna în foc s\u0103 ia Graal-ul, dar Paharul Sfânt a disp\u0103rut, l\u0103sând mâna s\u0103 ard\u0103 în foc provocându-i o ran\u0103 teribil\u0103. Pe m\u0103sur\u0103 ce b\u0103iatul cre\u015ftea, rana devenea mai adânc\u0103, pân\u0103 când via\u0163a lui \u015fi-a pierdut sensul. Nu avea încredere în nimeni, nici în el însu\u015fi. Nu putea iubi, nu sim\u0163ea c\u0103 este iubit. Pân\u0103 \u015fi vegeta\u0163ia din \u0163ara lui murea, iar seceta usca plantele. Era înc\u0103 tân\u0103r dar începea s\u0103 moar\u0103.<\/p>\n
\tÎntr-o zi, un nebun s-a r\u0103t\u0103cit la castelul lui \u015fi l-a g\u0103sit singur. Fiind un nebun, avea o minte limitat\u0103 – nu a v\u0103zut în el regele. A v\u0103zut doar un om singur în suferin\u0163\u0103. L-a întrebat: "Ce te sup\u0103r\u0103, prietene?" Regele i-a r\u0103spuns c\u0103 i-e sete, c\u0103 are nevoie de ap\u0103 s\u0103-\u015fi r\u0103coreasc\u0103 gâtul. Nebunul a luat o cup\u0103, a umplut-o cu ap\u0103 \u015fi i-a dat-o regelui. Când regele a b\u0103ut \u015fi-a dat seama c\u0103 rana i se vindecase. S-a uitat în mâinile lui \u015fi a v\u0103zut c\u0103 \u0163inea Sfântul Graal pe care îl c\u0103utase toat\u0103 via\u0163a. S-a întors c\u0103tre nebun \u015fi i-a spus mirat: "Cum ai putut tu g\u0103si ceea ce nu au putut g\u0103si cei mai vrednici oameni ai mei?" Nebunul i-a r\u0103spuns: "Nu \u015ftiu. \u015etiu doar c\u0103 î\u0163i era sete. Atunci \u0163i-am dat s\u0103 bei." Regele s-a uitat în jur \u015fi a v\u0103zut c\u0103 plantele erau din nou verzi, c\u0103 toat\u0103 natura î\u015fi revenise odat\u0103 cu el.<\/p>\n
\t\u015ei toate astea s-au întâmplat doar pentru c\u0103 nebunului i-a p\u0103sat. Nu s-a gândit la el însu\u015fi, a\u015fa cum poate f\u0103cuser\u0103 ”cei mai vrednici oameni” ai regelui, magi \u015fi doctori celebri, preocupa\u0163i s\u0103 se înal\u0163e prin func\u0163iile lor \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 onoruri \u015fi avantaje.<\/p>\n
\tNebunul din poveste n-a vrut nimic pentru el. Dar, prin ceea ce a f\u0103cut a primit cu mult mai mult decât tot aurul \u015fi onorurile cu care erau obi\u015fnui\u0163i doctorii \u015fi curtenii regelui.<\/p>\n
\tAst\u0103zi noi suntem altfel de nebuni. Ne facem r\u0103u unii altora, ne min\u0163im, ne agres\u0103m continuu pentru câteva interese m\u0103runte. Ne l\u0103s\u0103m învr\u0103jbi\u0163i \u015fi ne pierdem sensul vie\u0163ii în dispute. Ne alegem politicieni asemenea nou\u0103, total indiferen\u0163i la binele pe care ar fi datori s\u0103-l fac\u0103 prin natura func\u0163iei lor, care ne fac \u015fi mai mult r\u0103u.<\/p>\n
\tMurim \u015fi noi, asemenea regelui r\u0103nit, câte pu\u0163in în fiecare zi, cu regretul c\u0103 nu ne-am îndeplinit menirea. Parc\u0103 altfel visasem în copil\u0103rie, când ne doream s\u0103 ”cucerim” lumea prin talentele \u015fi calit\u0103\u0163ile noastre \u015fi nu s\u0103 ne facem r\u0103u prin egoismul nostru.<\/p>\n
\tRomânia a ajuns o victim\u0103. Politicienii o abuzeaz\u0103 cât pot. Noi, ceilal\u0163i ne abuz\u0103m între noi. Din str\u0103in\u0103tate se vede mai bine cum am ajuns s\u0103 ne distrugem din cauza nep\u0103s\u0103rii acelor pu\u0163ini care vor totul pentru ei \u015fi din cauza nep\u0103s\u0103rii noastre.<\/p>\n
\tSuntem abrutiza\u0163i, de mediu, de politic, de familie, de toate grijile. Suntem prea preocupa\u0163i de subzisten\u0163\u0103 ca s\u0103 mai avem timp pentru existen\u0163\u0103.<\/p>\n
\tUneori, când v\u0103d p\u0103durile arzând din cauza secetei, mi se pare c\u0103 ele pl\u0103tesc pentru noi. E ca \u015fi cum ar dori s\u0103 ne înve\u0163e ceva. Vor, poate, s\u0103 ne vindece de nebunia cea rea a nep\u0103s\u0103rii \u015fi s\u0103 ne înve\u0163e ceea ce nebunul din legend\u0103 a f\u0103cut firesc cu regele în suferin\u0163\u0103.<\/p>\n
\tNumai a\u015fa vom întra iar\u0103\u015fi în cadrul unei rela\u0163ii armonioase cu noi în\u015fine, unii cu al\u0163ii, în cosmosul continuu. Nici nu va mai trebui s\u0103 cerem cupa Graalui, ea va fi deja a noastr\u0103.<\/p>\n
\t <\/p>\n