![\"\"](\"https:\/\/noi3.org\/site\/wp-content\/uploads\/2012\/09\/efectele-internetului-300x300.jpg\" "\\"efectele")
<\/h3>\n<\/h3>\n\tÎn acela\u0219i an doi psihiatri din Taiwan au f\u0103cut vâlv\u0103 cu ideea unei noi tulbur\u0103ri: dependen\u021ba de iPhone. Au documentat dou\u0103 cazuri: unul viza un pacient adolescent care a fost internat în cele din urm\u0103 la azil dup\u0103 ce ajunsese s\u0103 foloseasc\u0103 iPhone-ul 24 de ore pe zi. Cel de-al doilea studiu viza o vânz\u0103toare de 31 de ani care î\u0219i folosea telefonul în timpul \u0219ofatului. Ambele cazuri ar fi fost luate în derâdere dac\u0103 n-ar fi fost lansat în aceea\u0219i perioad\u0103 \u0219i studiul de 200 de pagini de la Stanford despre obiceiurile legate de iPhone. Acesta descoperea c\u0103 1 din 10 utilizatori se simt „complet dependen\u021bi” de telefon. 94% din intervieva\u021bi au recunoscut c\u0103 se simt într-o m\u0103sur\u0103 mai mic\u0103 sau mai mare constrân\u0219i în timp ce 3% nu permit nim\u0103nui s\u0103 se ating\u0103 de telefonul lor.<\/p>\n
<\/p>\n
\t <\/p>\n
\t{{all}}<\/p>\n
\tÎn acela\u0219i an doi psihiatri din Taiwan au f\u0103cut vâlv\u0103 cu ideea unei noi tulbur\u0103ri: dependen\u021ba de iPhone. Au documentat dou\u0103 cazuri: unul viza un pacient adolescent care a fost internat în cele din urm\u0103 la azil dup\u0103 ce ajunsese s\u0103 foloseasc\u0103 iPhone-ul 24 de ore pe zi. Cel de-al doilea studiu viza o vânz\u0103toare de 31 de ani care î\u0219i folosea telefonul în timpul \u0219ofatului. Ambele cazuri ar fi fost luate în derâdere dac\u0103 n-ar fi fost lansat în aceea\u0219i perioad\u0103 \u0219i studiul de 200 de pagini de la Stanford despre obiceiurile legate de iPhone. Acesta descoperea c\u0103 1 din 10 utilizatori se simt „complet dependen\u021bi” de telefon. 94% din intervieva\u021bi au recunoscut c\u0103 se simt într-o m\u0103sur\u0103 mai mic\u0103 sau mai mare constrân\u0219i în timp ce 3% nu permit nim\u0103nui s\u0103 se ating\u0103 de telefonul lor.<\/p>\n
\tÎn cei doi ani care s-au scurs de atunci îngrijorarea pentru atrac\u021bia patologic\u0103 cauzat\u0103 de internet a crescut. În aprilie doctorii au atras aten\u021bia asupra unei cre\u0219teri a „dependen\u021bei de Facebook” în revistei The Times of India<\/em>. Cele mai noi detalii despre obsesia american\u0103 pentru internet se afl\u0103 în noua carte a lui Larry Rosen iDisorder <\/em>care, în ciuda titlului ludic, a fost publicat la cea mai mare editur\u0103 medical\u0103 din lume. Echipa lui a intervievat 750 de persoane, o propor\u021bie de adolescen\u021bi \u0219i adul\u021bi reprezentativi pentru recens\u0103mântul Californiei de Sud \u0219i care le-au detaliat obiceiurile tehnologice, sentimentele fa\u021b\u0103 de acele obiceiuri \u0219i rezultatele la o serie standard de teste de tulbur\u0103ri psihiatrice. Autorul a descoperit c\u0103 cei mai mul\u021bi intervieva\u021bi, exceptându-i pe cei peste 50 de ani, î\u0219i verific\u0103 mesajele, email-ul sau re\u021belele de socializare „tot timpul” sau o dat\u0103 la 15 minute. Mai îngrijor\u0103toare e descoperirea c\u0103 cei care petrec mai mult timp online aveau mai multe „tr\u0103s\u0103turi compulsive de personalitate.”<\/p>\n \tNu e suprinz\u0103tor poate c\u0103 cei care î\u0219i doresc mai mult timp online se simt constrân\u0219i s\u0103 \u0219i-l procure. Îns\u0103, de fapt, ace\u0219ti utilizatori nu-\u0219i doresc s\u0103 fie conecta\u021bi. Nu e chiar liberul arbitru care îi îndeamn\u0103 pe cei mai mul\u021bi tineri angaja\u021bi (sub 45 de ani) s\u0103 î\u0219i \u021bin\u0103 BlackBerry-urile lâng\u0103 pat când dorm conform unui studiu din 2011 \u0219i nici pe 80% dintre cei care pleac\u0103 în concediu s\u0103-\u0219i ia laptop-uri sau smartphone-uri cu ei pentru a \u021bine leg\u0103tura cu serviciul, conform unui alt studiu din 2011 \u0219i nici s\u0103-\u0219i verifice smartphone-urile înainte de culcare, în mijlocul nop\u021bii dac\u0103 se trezesc \u0219i la câteva minute dup\u0103 ce se trezesc.<\/p>\n \tNi se poate p\u0103rea c\u0103 alegem s\u0103 folosim aceast\u0103 tehnologie, dar suntem, de fapt, atra\u0219i de poten\u021bialele recompense de termen scurt. Orice ping poate fi o oportunitate social\u0103, sexual\u0103 sau profesional\u0103 \u0219i primim o minirecompens\u0103, o f\u0103râm\u0103 de dopamin\u0103 dac\u0103 r\u0103spundem la sunet. „Recompensele ac\u021bioneaz\u0103 ca ni\u0219te impulsuri de energie care încarc\u0103 motorul compulsiv precum frisonul unui juc\u0103tor de c\u0103r\u021bi când prime\u0219te o nou\u0103 carte. Cumulativ, efectul este puternic \u0219i greu de refuzat.” A declarat recent cercet\u0103toarea din domeniul media de la MIT Judit Donath pentru Scientific American.<\/em><\/p>\n \tA devenit de curând posibil s\u0103 urm\u0103rim cum folosirea internetului ne modific\u0103 func\u021bionarea creierului. În 2008 Gary Small, directorul centrului UCLA pentru Memorie \u0219i Îmb\u0103trânire a fost primul care a documentat schimb\u0103rile la nivelul creierului produse de folosirea moderat\u0103 a internetului. A strâns 24 de persoane dintre care jum\u0103tate erau utilizatori experimenta\u021bi de internet \u0219i jum\u0103tate de-abia începuser\u0103 \u0219i le-a f\u0103cut tuturor tomografii. Diferen\u021ba era uimitoare: utilizatorii de internet prezentau modific\u0103ri ale contexului prefrontal. Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost \u0219i mai surprinz\u0103tor.Timp de o s\u0103pt\u0103mân\u0103 li s-a cerut încep\u0103torilor s\u0103 petreac\u0103 un total de 5 ore online \u0219i apoi s\u0103 se întoarc\u0103 pentru o alt\u0103 tomografie. „Utilizatorii încep\u0103tori prezentau deja modific\u0103ri la nivelul func\u021bion\u0103rii creierului” a scris mai târziu reflectând asupra consecin\u021belor pe care le putem resim\u021bi când petrecem mai mult timp online.<\/p>\n \tCreierul unui dependent de internet arat\u0103 la fel ca cel al unui dependent de droguri sau alcool. Într-un studiu publicat în luna ianuarie cercet\u0103tori chinezi au descoperit „un nivel anormal de materie alb\u0103” – in esen\u021b\u0103 celule nervoase în plus create pentru vitez\u0103 – în zonele îns\u0103rcinate cu aten\u021bie, control \u0219i func\u021bie executiv\u0103. Un studiu paralel a g\u0103sit schimb\u0103ri similare în creierele dependen\u021bilor de jocuri video. Ambele studii vin pe linia altor studii efectuate de chinezi care leag\u0103 dependen\u021ba de internet de „anormalit\u0103\u021bi structurale în materia cenu\u0219ie”, anume sc\u0103derea de 10-20% în zona responsabil\u0103 pentru precesarea vorbirii, memoriei, controlului motor, emo\u021biei \u0219i alte informa\u021bii. Mai r\u0103u, sc\u0103derea nu se opre\u0219te niciodat\u0103 – cu cât petrecem mai mult timp online, cu atât creierul prezint\u0103 mai multe semne de „atrofie”.<\/p>\n \tDe\u0219i tomografele nu dezv\u0103luie ce a fost mai întâi, abuzul sau schimb\u0103rile din creierele noastre, mul\u021bi medici înclin\u0103 spre confirmarea propriilor observa\u021bii. „Nu ne putem îndoi c\u0103 devenim mai impulsivi” spune Aboujaoude de la Stanford, iar unul din motive îl constituie folosirea tehnologiei. El subliniaz\u0103 cre\u0219terea diagnosticelor de tulburare obsesiv-compulsiv\u0103 \u0219i ADHD, ultimul ajungând la un procentaj de 66% în ultima decad\u0103. „Exist\u0103 o cauz\u0103 \u0219i un efect.”<\/p>\n \tNu-\u021bi fura singur c\u0103ciula, diferen\u021ba dintre un dependent de internet \u0219i utilizatorul care-\u0219i asum\u0103 identitatea real\u0103 nu exist\u0103. Una din tr\u0103s\u0103turile timpurii ale dependen\u021bei de net era petrecerea a peste 38 de ore pe sapt\u0103mân\u0103 online. Dup\u0103 aceast\u0103 defini\u021bie cu to\u021bii suntem acum dependen\u021bi, mul\u021bi ajungând pân\u0103 miercuri la 38 de ore sau chiar mar\u021bi dac\u0103 avem o s\u0103pt\u0103mân\u0103 înc\u0103rcat\u0103. Noile teste de depistare a dependen\u021bei sunt calitative \u0219i vizeaz\u0103 o plaj\u0103 mai mare, inclusiv persoanele care admit c\u0103 se simt nelini\u0219ti\u021bi, secreto\u0219i sau preocupa\u021bi de internet \u0219i c\u0103 au încercat f\u0103r\u0103 succes s\u0103 reduc\u0103 din timpul petrecut astfel. Dar dac\u0103 e nes\u0103n\u0103tos, atunci e clar c\u0103 mul\u021bi dintre americani nu doresc s\u0103 fie s\u0103n\u0103to\u0219i.<\/p>\n \tCa \u0219i în cazul dependen\u021bei, la început s-a f\u0103cut haz de leg\u0103tura dintre mediul digital \u0219i depresie \u0219i anxietate. Un studiu din 1998 de la Carnegie Mellon a decoperit c\u0103 folosirea internetului timp de mai mult de doi ani avea leg\u0103tur\u0103 cu st\u0103ri melancolice, singur\u0103tate \u0219i pierderea prietenilor reali. Îns\u0103 criticii au remarcat c\u0103 to\u021bi subiec\u021bii tr\u0103iau în Pittsburgh. În plus, poate c\u0103 netul nu-\u021bi aduce sup\u0103 de pui, dar pune cap\u0103t singur\u0103t\u0103\u021bii, î\u021bi aduce un întreg ora\u0219 de prieteni de pe mapamond, prieteni pe care nu îi cuno\u0219ti înc\u0103. Sigur, câ\u021biva ani mai târziu când Carnegie Mellon a contactat din nou participan\u021bii, ace\u0219tia erau mai ferici\u021bi ca niciodat\u0103.<\/p>\n \tÎncertitudinea a ap\u0103rut îns\u0103 din nou. În ultimii cinci ani numeroase studii au înmul\u021bit rezultatele originale de la Carnegie Mellon \u0219i le-au dezvoltat, demonstrând astfel c\u0103 pe cât de mult timp petrece o persoan\u0103 în mediul virtual, pe atât e mai probabil s\u0103 se simt\u0103 r\u0103u. Folosirea internetului deregleaz\u0103 deseori somnul, exerci\u021biul fizic \u0219i schimburile fa\u021b\u0103 în fa\u021b\u0103, iar toate acestea pot afecta pân\u0103 \u0219i cea mai vesel\u0103 persoan\u0103. Iar impactul mediului digital se poate prelungi nu doar asupra câtorva zile, ci chiar a mai multor ani. Un studiu american recent având ca baz\u0103 de pornire date despre cum foloseau adolescen\u021bii internetul în anii ’90 a g\u0103sit o leg\u0103tur\u0103 între timpul online \u0219i tulbur\u0103rile comportamentale la tinerii adul\u021bi. Cercet\u0103torii chinezi au g\u0103sit „un efect direct” asem\u0103n\u0103tor între folosirea intensiv\u0103 a internetului \u0219i evolu\u021bia depresiei în timp ce cercet\u0103torii de la Case Western Reserve University au f\u0103cut asocierea dintre trimiterea intensiv\u0103 de mesaje \u0219i folosirea mediei sociale cu stresul, depresia \u0219i gânduri suicidale.<\/p>\n \tUn articol din ziarul Pediatrics<\/em> a r\u0103spuns acestor studii observând cre\u0219terea unui nou fenomen numit „depresia Facebook” \u0219i explicând c\u0103 „intensitatea lumii online poate declan\u0219a depresie.” Conform raportului publicat de Academia American\u0103 de Pediatri, doctorii ar trebui s\u0103 includ\u0103 întreb\u0103ri despre folosirea internetului în analizele anuale.<\/p>\n \tRose, autorul c\u0103r\u021bii iDisorder<\/em>, subliniaz\u0103 existen\u021ba a numeroase studii care arat\u0103 „leg\u0103tura dintre folosirea internetului, mesageria instant\u0103, emailing, chatting \u0219i depresia din rândul adolescen\u021bilor” dar \u0219i „conexiunile strânse dintre jocurile video \u0219i depresie”. Iar problema const\u0103 \u0219i în calitate, nu doar în cantitate: experien\u021bele interpresonale e\u0219uate, foarte comune în mediul online, pot duce la poten\u021biale spirale de disperare. Psihologul MIT Sherry Turkle a intervievat peste 450 de persoane pentru cartea Alone Together<\/em> , majoritatea adolescen\u021bi \u0219i tineri de pân\u0103 în 30 de ani, despre via\u021ba online. De\u0219i e autoarea a dou\u0103 alte c\u0103r\u021bi „tech-pozitive” \u0219i a ajuns pe coperta revistei Wired<\/em>, dezv\u0103luie acum lumea unor oameni tri\u0219ti \u0219i extrem de stresa\u021bi, murdari de chipsuri \u0219i captivi într-o rela\u021bie distopic\u0103 cu aparatele lor.<\/p>\n \tOamenii i-au spus c\u0103 telefoanele \u0219i laptop-urile sunt „locurile speran\u021bei” în vie\u021bile lor, locul in care „simt bun\u0103tate .” Copiii simt lipsa leg\u0103turii cu p\u0103rin\u021bii la un nivel mai profund, ace\u0219tia fiind prezen\u021bi fizic, dar, de fapt, absen\u021bi. „Ast\u0103zi mamele dau mesaje în timp ce î\u0219i hr\u0103nesc bebelu\u0219ii” a spus Asocia\u021biei Americane de Psihologic vara trecut\u0103. „O mam\u0103 nervoas\u0103 din cauza unor mesaje va fi sim\u021bit\u0103 astfel \u0219i de copil. Iar acel copil devine vulnerabil \u0219i înclinat s\u0103 cread\u0103 c\u0103 tensiunea provine din rela\u021bia cu mama. Trebuie s\u0103 urm\u0103rim îndeaproape acest fenomen. Tehnologia ne poate face s\u0103 uit\u0103m lucruri importante pe care le cunoa\u0219tem despre via\u021b\u0103.”<\/p>\n \tEvaporarea eului real apare \u0219i în rândul adolescen\u021bilor de liceu \u0219i facultate. Ei se luptau cu identit\u0103\u021bile virtuale atunci când identitatea real\u0103 era înc\u0103 neclar\u0103. Un tân\u0103r i-a pus lui Turkle: „Ceea ce am învî\u021bat la liceu a fost profile, profile, profile, cum s\u0103 fabric un eu.” Via\u021ba este tr\u0103it\u0103 astfel în public cu o camer\u0103 mereu a\u021bintit\u0103 spre tine care înregistreaz\u0103 \u0219i face public\u0103 orice gre\u0219eal\u0103 pentru care vei fi batjocorit pân\u0103 când apare ceva \u0219i mai ridicol. Un alt tân\u0103r se întreba cât timp trebuie s\u0103 mai fac\u0103 asta în timp ce se preg\u0103tea s\u0103 r\u0103spund\u0103 la 100 de mesaje noi pe telefon.<\/p>\n \tLa întreb\u0103rile despre deprinderile web lansate anul trecut de MTV pentru utilizatorii între 13 \u0219i 30 de ani cei mai mul\u021bi au sim\u021bit c\u0103 ceea ce posteaz\u0103 îi „defne\u0219te”, s-au sim\u021bit „epuiza\u021bi” de efortul de a fi mereu activi online \u0219i complet incapabili s\u0103 se desprind\u0103 din teama de a rata ceva. Poemul Urlet<\/em> de Allen Ginsberg începe astfel „Am v\u0103zut cele mai bune min\u0163i ale genera\u0163iei mele distruse de nebunie, fl\u0103mânzind isterice goale(…)” cu oameni care „se târau la apus” în c\u0103utarea „unei doze furioase”. Nu e dificil s\u0103 ne imagin\u0103m alternativa de azi.<\/p>\n \tUltimul studiu despre internet \u0219i depresie ne aduce cea mai trist\u0103 veste. Missouri State University a urm\u0103rit, cu acordul subiec\u021bilor, activitatea virtual\u0103 a 216 copii dintre care 30% prezentau semne de depresie. Rezultatele publicate arat\u0103 c\u0103 cei deprima\u021bi utilizau cel mai des internetul, petrecânt cele mai multe ore pe email, chat, jocuri video \u0219i file sharing. Tot ei deschideau, închideau \u0219i schimbau ferestrele de browser cel mai des – ne închipuim c\u0103 în c\u0103utarea a ceva ce doreau s\u0103 g\u0103seasc\u0103.<\/p>\n \tFiecare dintre ei se poate asem\u0103na cu Doug, student la Midwestern College, care folose\u0219te patru avataruri, \u021bine patru ferestre virtuale deschise împreun\u0103 cu îndatoririle pentru \u0219coal\u0103, emailul \u0219i jocurile preferate. I-a spus lui Turkle c\u0103 via\u021ba lui real\u0103 „e doar o alt\u0103 fereastr\u0103” \u0219i, „de obicei, nu e cea mai bun\u0103”. Autoarea se întreab\u0103 încotro ne îndrept\u0103m; asta e, de fapt, cea mai înfrico\u0219\u0103toare întrebare.<\/p>\n \tCercet\u0103torii au început recent s\u0103 sugereze c\u0103 lumea digitalizat\u0103 poate na\u0219te chiar forme mai grave de boli psihice. Dr. Aboujaoude de la Stanford cerceteaz\u0103 dac\u0103 anumite forme digitale ale sinelui pot fi considerate un alter-ego patologic precum cele documentate în cazurile persoanelor ce sufer\u0103 de personalitate multipl\u0103 (acum numit\u0103 tulburare disociativ\u0103 de identitate). Pentru a-\u0219i testa teoria l-a supus pe unul din pacien\u021bii s\u0103i, Richard –un HR executive calm cu o deprindere pentru Web poker- testului oficial pentru tulburare de identitate. Rezultatul a fost nea\u0219teptat: scorul a fost de pacient zero. „Puteam la fel de bine s\u0103 dau chestionarul lui Sybil Dorsett!” scrie Aboujaoude.<\/p>\n \tFra\u021bii Gold – Joel, psihiatru la New York University \u0219i Ian, filozof \u0219i psihiatru la McGill Univeristy- investigheaz\u0103 poten\u021bialul tehnologiei de a desprinde oamenii de realitate prin înc\u0103rcarea cu halucina\u021bii, iluzii \u0219i psihoze, a\u0219a cum s-a întâmplat cu produc\u0103torul filmului Kony 2012, <\/em>Jason Russell. Ideea este c\u0103 via\u021ba online seam\u0103n\u0103 cu via\u021ba în cel mai mare ora\u0219, lipit \u0219i conectat de cabluri \u0219i modemuri, dar nu mai pu\u021bin real mental (sau costisitor) ca New York sau Hong Kong. „Datele sus\u021bin concluzia clar\u0103 c\u0103 o persoan\u0103 care tr\u0103ie\u0219te într-un ora\u0219 mare este mai susceptibil la psihoze decât o persoan\u0103 care tr\u0103ie\u0219te într-un sat. Dac\u0103 internetul este un fel de ora\u0219 imaginar, poate avea acela\u0219i impact psihologic” scrie Ian Gold.<\/p>\n \tO echip\u0103 de cercet\u0103tori de la Tel Aviv University urm\u0103re\u0219te o perspectiv\u0103 asem\u0103n\u0103toare. La sfâr\u0219itul anului trecut au publicat ceea ce consider\u0103 a fi premele cazuri documentate de „psihoze cauzate de internet”. Autorii avertizeaz\u0103 comunitatea medical\u0103 asupra calit\u0103\u021bilor comunic\u0103rii online ce pot genera „reale fenomene psihotice”. „Utilizarea din ce în ce mai intens\u0103 a internetului \u0219i implicarea poten\u021bial\u0103 în psihopatologie sunt consecin\u021be noi ale timpurilor noastre.”<\/p>\n \tCe poate fi f\u0103cut deci? Unii ar spune nimic fiindc\u0103 nici cea mai elocvent\u0103 cercetare nu a putut stabili ce vine mai întâi: mediul este cel care distorsioneaz\u0103 oamenii normali prin prezen\u021ba sa continu\u0103, prin distragerea aten\u021biei \u0219i amenin\u021barea de a fi ridiculizat public sau el atrage doar suflete deja înfrânte?<\/p>\n \tÎntr-un sens, nici m\u0103car nu conteaz\u0103 dac\u0103 uzul intens al lumii digitale cauzeaz\u0103 boli mentale sau doar le încurajeaz\u0103 pe cele existente atâta timp cât oamenii sufer\u0103. Dac\u0103 suntem cople\u0219i\u021bi de viteza vie\u021bilor noastre, recurgem la medicamente, lucru care explic\u0103 de ce America func\u021bioneaz\u0103 cu Xanax (\u0219i de ce intern\u0103rile la reabilitare cauzate de benzodiazepin\u0103, ingredientul din Xanax \u0219i alte medicamente anti-anxietate, s-au triplat din 1990). C\u0103ut\u0103m ajutor \u0219i navigând, ceea ce reduce aten\u021bia chiar \u0219i când calculatorul este stins. Înc\u0103 de la începutul rela\u021biei cu internetul, l-am acceptat a\u0219a cum este, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne gândim prea serios la cum am vrea s\u0103 fie sau ce ar trebui s\u0103 evit\u0103m. Acele zile de complezen\u021b\u0103 ar trebui s\u0103 se încheie. Înc\u0103 mai putem schimba internetul a\u0219a cum dorim. Miza o constituie chiar s\u0103n\u0103tatea noastr\u0103 psihic\u0103.<\/p>\n \t <\/p>\n