{"id":454,"date":"2012-01-08T14:44:15","date_gmt":"2012-01-08T14:44:15","guid":{"rendered":"https:\/\/noi3.org\/site\/?p=454"},"modified":"2012-01-08T14:44:15","modified_gmt":"2012-01-08T14:44:15","slug":"romania-si-batalia-pentru-hegemonie-la-marea-neagra-in-lumina-conventiei-de-la-montreux-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/site.noi3.org\/?p=454","title":{"rendered":"Romania si batalia pentru hegemonie la Marea Neagra in lumina Conventiei de la Montreux (I)"},"content":{"rendered":"<div id=\"post-23116\">\n<p>05 Ianuarie 2012 by Madalin Necsutu<\/p>\n<p> <\/p>\n<div>\n<div id=\"attachment_23121\" style=\"width: 557px;\"><strong><strong><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/karadeniz-press.ro\/kara\/wp-content\/uploads\/2012\/01\/usns_arctic_05.JPG\" border=\"0\" alt=\"Expansiunea SUA la Marea Neagra, blocata de Conventia de la Montreaux\" title=\"nave militare sua\" width=\"547\" height=\"437\" \/><\/strong><\/strong> <\/p>\n<p>Expansiunea SUA la Marea Neagra, blocata de Conventia de la Montreaux<\/p>\n<\/p><\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Transformarile continue din zona  Marii Negre a condus in ultimii ani la reaprinderea unei discutii mai  vechi referitoare la necesitatea reactualizarii, in noul context  geopolitic, a Conventiei de la Montreux, document semnat la 21 iulie  1936 care reglementeza in prezent echilibrului de forte la Marea Neagra.<\/strong> Acest document, ce isi face efectele de mai bine de 75 de ani,  limiteaza dreptul vaselor de razboi de a trece prin stramtorile Marii  Negre, dar stabileste in acelasi timp si regimul de navigatie a navelor  comerciale. Conventia de la Montreux a fost invocata in ultimii ani in  special in probleme militare si de securitate iar timpul razboiului  dintre Rusia si Georgia, din august 2008, Moscova a acuzat ca navele SUA  care transportau ajutor umanitar pentru georgieni ca ar incalca  prevederile Conventiei. Vasele de razboi ale statelor din afara bazinul  Marii Negre cu o greutate mai mare de 10.000 de tone nu pot intra in  acest spatiu. In cazul in care mai multe vase ale aceleiasi tari intra  in Marea Neagra, tonajul lor total nu trebuie sa depaseasca 45.000 de  tone. Mai mult, submarinele trebuie sa navigheze numai la suprafata.  Odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei la Alianta Nord-Atlantica si  Uniunea Europeana in ultima decada si sporirea influentei celor doua  state in acest spatiu se pune intrebarea daca acest document nu ar  trebui modificat. In ciuda faptului ca deja jumatate din cele sase state  sunt deja membre NATO (Romania, Bulgaria si Turcia) iar Georgia isi  doreste sa primeasca cat se poate de curand \u201eroad map-ul\u201d care sa o duca  in structurile Aliantei, Marea Neagra inclina balanta puterii spre  acest bloc militar. Pozitia inca de forta a Rusiei in acest spatiu si  noua abordare a liderului ucrainean cu veleitati proruse, Victor  Ianukovici, fac ca statutul Marii Negre sa ramana inca indecis. Din  aceasta ecuatie nu poate fi exclusa Turcia care nu doreste doar sa  ramana doar sub umbrela NATO si incepe sa isi arate tot mai des  pretentiile de jucator de prim rang, nu numai ca putere regionala in  zona Marii Negre, ci mai ales ca jucator extrem de abil la confluenta a  doua lumi \u2013 Europa si Asia.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Scurt istoric din izvoare diplomatice<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Despre cele doua stramtori in cauza \u2013  Bosfor si Dardanele \u2013 fostul sef al diplomatiei romane Nicolae Titulescu  obisnuia sa spuna ca sunt \u201einima Turciei\u201d, dar in acelasi timp si  \u201eplamanii Romaniei\u201d. El opina ca in acest caz cele doua organe vitale nu  pot functiona decat intr-un corp comun si ca \u201esimpla intelepciune  dicteaza celor doua natiuni sa formeze un intreg\u201d. In ciuda acestor  vorbe frumoase, atitudinea Romaniei era in acele vremuri mult mai  rezervata vizavi de aceasta decizie unilaterala a Turciei de a  remilitariza in 1936 cele doua stramtori. Acest fapt reprezenta  abandonarea articolul 23 al Conventiei de la Lausanne din 1923 semnata  de Turcia dupa primul razboi mondial prin care cele doua stramtori era  declarate libere. Graba in care a dorit Turcia sa rezolve problema a  fost determinata in special de remilitarizarea zonei Renaniei de catre  Germania lui Hitler, fapt ce contravenea dreptului international si  calca in picioare prevederile Tratatului de la Versailles din 1919, dar  si Tratatul de la Locarno din 1925 care stipula ca Renania va ramane  demilitarizata permanent, oferindu-se astfel o zona tampon de-a lungul  Rinului pentru Franta. Ca Romania nu privea cu ochi buni aceasta  remilitarizare a stramtorilor de catre Turcia este un fapt elocvent  desprins din memoriile diplomatului si fost premier Constantin  Argetoianu care in 18 iunie 1936 (cu circa o luna inaintea semnarii  noului document \u2013 n.a.) nota: \u201cmi-a mai spus (Titulescu -na.) ca  inchiderea Stramtorilor este un dezastru pentru noi, ca turcii au  facut-o din ordinul rusilor (suntem doar toti aliati sinceri, am  observat eu) ca la Montreux nu mai e nimic de facut decat de salvat  forma (aceasta eterna forma care acopera neantul si permite celor  indrazneti sa-si realizeze toate dezideratele\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Tatonari pontice<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Dar nu numai Argetoianu noteaza aceasta  angoasa a Romaniei vizavi de modificarile aduse regimului stramtorilor  pe care Turcia le avea in vizor. O colectie de documente (Romania \u2013  Turcia,\u00a0 relatii diplomatice, vol.1, 1923-1938) recent publicate de  Directia Arhive Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe (MAE)  demonstreaza ca Bucurestii nu era tocmai de acord cu aceasta propunere a  Ankarei, ci voiau o solutie negociata cu partenerii din Mica  Intelegere, alianta prin care Romania se alatura Cehoslovaciei si  Iugoslaviei in incercarea de a\u00a0 contrabalansa revizionismul maghiar si  nu numai. Practic, semnarea acestei conventii maritime a pus si ea  umarul la dezintegrarea acestei aliante. La 10 aprilie 1936, Nicolae  Titulescu trimitea catre Ministerul Afacerilor Straine de la Bucuresti o  telegrama prin care dadea o serie de indicatii conform carora trimisul  extraordinar si plenipotentiar al Romania la Ankara la acea vreme, Eugen  Filloti, ar fi trebuit sa discute cu partea turca problema  remilitatizarii stramtorilor: \u201eCa raspuns la telegrama Dvs. 684, Rog a  vedea pe Tevfik Rustu Aras (minstrul turc de Externe -n.a.) si a-i spune  ca sunt adanc indurerat de comunicarea sa (reinarmarea stramtorilor \u2013  n.a.). Nu voiesc sa vorbesc pentru moment de fond, ci numai de procedeu.  Deja la Londra\u00a0 Tevfik Rustu Aras a procedat fata de mine intr-un chip  pe careu voiesc sa-l judec aci, punandu-ma la curent cu cele ce voia sa  faca la Consiliul Societatii Natiunilor, in momentul in care incepea  sedinta, atunci cand Iugoslavia discutase chestiunea in ajun.\u00a0 Tevfik  Rustu Aras, in vizita de despartirea ce mi-a facut la Londra, mi-a  comunicat ca va inscrie chestiunea inarmarii Stramtorilor la ordinea de  zi a intrunirii de la 4 mai, la Belgrad. Procedeul intrebuintat azi de  Tevfik Rustu Aras este contrariul propriei sale propuneri. El pune  Romania si statele Micii Intelegeri in cea mai grea situatie pentru  apararea drepturilor lor fata de Austria, Ungaria si Bulgaria. Ce sorti  de izbanda pot sa mai aiba cererile noastre fata de aceste state cand  chiar unul dintre aliatii nostri, bazandu-se pe consideratii de  securitate si onoare, cere schibarea regimului militar existent. Fac un  calduros apel catre\u00a0 Tevfik Rustu Aras sa amane orice demers pana la  discutarea chestiunii la 4 mai, la Belgrad. Nu se poate refuza unui  aliat o asemenea cerere, mai ales cand chestiunea est inscrisa pe  ordinea de zi. Astept raspuns urgent\u201d, scria Titulescu pentru Filloti.  Acestadin urma a procedat asa cum i s-a cerut de la Bucuresti, numai ca  ministrul\u00a0 Tevfik Rustu Aras i-a raspuns ca nu i se poate satisface  dorinta, \u201edeoarece demersul si momentul facerii lui sunt stabilite de  Consiliul de Ministrii, aprobat de partidul guvernamental si de  Presedinteie Republicii, astfel incat ministrul Afacerilor Straine  (respectiv Tevfik Rustu Aras -n.a.) nu poate intarzia executarea stricta  a mandatului primit\u201d. Ceea ce este la fel de important este ca in 21  iulie 1936, in aceeasi zi in care se semneaza Conventia de la Montreux,  tot in aceasta localitate elvetiana, Romania parafeaza Pactul de  Asistenta Mutuala cu URSS. Documentul a fost elaborat de Nicolae  Titulescu sub presiunea unor amenintari venite din partea omologului sau  Maxim Litvinov care i-ar fi spus ca in cazul in care Romania nu ia  atitudine in legatura cu ascensiunea extremei drepte in Romania pe  fondul remilitatizarii Renaniei, Rusia va reanexa Basarabia \u201epentru ca  facem (noi, romanii -n.a.) politica germana\u201d. Acesta nu si-a mai facut  efectul doarece la numai 40 de zile distanta, Titulescu avea sa fie  inlaturat din guvernul Tatarascu.<br \/> <strong><br \/> Inconstienta Ucrainei, avantajul Rusiei<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Revenind la o data mai apropiata,  perioada razboiului rece a insemnat o oaza de liniste in ceea ce  priveste eventual situatii militare tensionate in bazinul Marii Negre,  realitate datorata in special acestei Conventii de la Montreux. Dupa  prabusirea fostei Uniunii Sovietice la inceputul anilor \u201890, se poate  afirma ca o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale,  Ucraina si Turcia, isi construiesc conceptiile strategice, politice si  economice tinand cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei. In  aceasta triada, prin prisma parteneriatului strategic cu SUA, Romania a  inceput o campanie diplomatica imprumutata parca de la Turcia care se  traduce prin \u201ezero probleme cu vecinii\u201d. Este adevarat, intr-o varianta  proprie cu nuantele si adaugirile aferente. Daca cu Bulgaria si Georgia,  Bucurestii pastreaza relatii si interese comune stranse, in toamna  acestui an, seful diplomatiei romane a avut o vizita la Kiev in urma  caruia acesta a declarat recent, in cadrul unei intalniri informale cu  presa, ca a avut o primire buna \u201ede sus pana jos\u201d. Chiar daca in relatia  bilaterala Romania-Ucraina s-a inregistrat o usoara incalzire, in ceea  ce priveste jocul la Marea Neagra, Ucraina a dat un semnal extrem de  important care practic ii anuleaza orice speranta de aderare la NATO.  Prin semnarea unei prelungiri pe 25 de ani a intelegerii ruso-ucrainene  ce tine de stationarea flote ruse in porturile ucrainene din Crimeea de  la Sevastopol si Feodosia. Pe langa aceasta, Ucraina a permis servicii  speciale rusesti FSB sa revina la Sevastopol pentru a asigura  securizarea acestei obiectiv. In ciuda unei promisiuni de la reducere a  pretului gazelor cu circa 30% de la 330 de dolari la 230 de dolari pe  metru cub de gaze, Ucraina a incheiat anul 2011 platind un pret de circa  400 de dolari, fapt ce a pus practic capat unei asa-zise \u201eluni de  miere\u201d dintre Ucraina si Rusia, autoritatile de la Kiev dorind in  prezent sa actioneze in judecata Rusia. Moscova se apara insa cu  intelegerile bilaterale privind pretul si volumul gazelor rusesti  semnate inca de pe vremea premierului Iulia Timosenko.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Articolul original: <a href=\"http:\/\/karadeniz-press.ro\/kara\/romania-si-batalia-pentru-hegemonie-la-marea-neagra-in-lumina-conventiei-de-la-montreux-i\/\">aici<\/a><\/p>\n<\/p><\/div>\n<\/p><\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>05 Ianuarie 2012 by Madalin Necsutu Expansiunea SUA la Marea Neagra, blocata de Conventia de la Montreaux Transformarile continue din zona Marii Negre a condus&hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[241,167,64],"class_list":["post-454","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-economie","tag-influenta","tag-marea-neagra","tag-romania"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/454","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=454"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/454\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=454"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=454"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=454"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}