{"id":455,"date":"2012-01-08T20:54:19","date_gmt":"2012-01-08T20:54:19","guid":{"rendered":"https:\/\/noi3.org\/site\/?p=455"},"modified":"2012-01-08T20:54:19","modified_gmt":"2012-01-08T20:54:19","slug":"ne-vor-apara-europenii-cu-arme-americane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/site.noi3.org\/?p=455","title":{"rendered":"Ne vor apara europenii cu arme americane?"},"content":{"rendered":"<div><span><a href=\"http:\/\/www.contributors.ro\/author\/ioan-mircea-pascu\/\" title=\"Articole de Ioan Mircea Pascu\">Ioan Mircea Pascu<\/a><\/span> <span>ianuarie 8, 2012<\/span> <span><a href=\"http:\/\/www.contributors.ro\/category\/dezbatere\/\" title=\"Vezi toate articolele \u00een Dezbatere\" rel=\"category tag\">Dezbatere<\/a>, <a href=\"http:\/\/www.contributors.ro\/category\/global-europa\/\" title=\"Vezi toate articolele \u00een Global \/ Europa\" rel=\"category tag\">Global \/ Europa<\/a><\/span> <br \/> <span><\/span><span> <\/span><\/div>\n<p style=\"float:right;margin:0 0 10px 10px\"><a href=\"http:\/\/twitter.com\/share\">Tweet<\/a><\/p>\n<p>O  intrebare se pune  tot mai frecvent: oare criza  actuala va sfarsi tot  cu un razboi, asa  cum s-a intamplat cu cea  dintre 29-33? (In paranteza  fie spus, este  remarcabil ca legatura  dintre cele doua fenomene  mondiale se face mai  mult acum, decat in  anii imediat urmatori  incheierii razboiului \u2026).<\/p>\n<p>Atunci  am avut o combinatie  de retorica nationalista cu un program  agresiv de  inarmari (si mari  constructii publice, indeosebi de  autostrazi), care a  avut efectul de  a scoate economia mondiala din  criza, cu pretul  angajarii intregii lumi  pe fagasul razboiului  izbucnit sase ani mai  tarziu.<\/p>\n<p>Astazi,  desi retorica  nationalista se face tot mai auzita (vezi  cazul  Ungariei, de pilda),  politic vorbind marea majoritate a  actorilor  importanti fac parte din  NATO si UE, ceea ce ingusteaza  intrucatva  marja lor de actiune independenta.<\/p>\n<p>Apoi,  cel mai important,  economia de astazi se bazeaza mult mai  putin pe  productia propriu-zisa  de bunuri, de exportul lor, cat pe  speculatii  financiare. Drept urmare,  inarmarile nu mai au cum sa  reprezinte acea  locomotiva care sa scoata  economia mondiala din criza,  cum s-a  intamplat in anii \u201930.<\/p>\n<p>Cea  mai buna dovada  o constituie faptul ca, astazi, desi  provocarile,  chiar amenintarile,  la adresa securitatii mondiale se  multiplica,  nimeni nu ia in consideratie  izbucnirea unui nou razboi  mondial, drept  pentru care bugetele apararii  sunt reduse drastic pe  toata linia.<\/p>\n<p>Aceasta  afirmatie trebuie  citita cu doua calificari. Prima este ca,  desi  perspectiva unui nou  razboi mondial, de talia celui de-al  doilea, nu  este probabila, cel  putin pe termen scurt si mediu,  posibilitatea  izbucnirii unor conflicte  semnificative, in zone ca cele  ale  Orientului Mijlociu sau ale Golfului  Persic (vezi amenintarea   inchiderii Stramtorii Urmuz), ca si in alte  zone strategice sau bogate   in resurse naturale, nu trebuie exclusa.<\/p>\n<p>A  doua calificare este  ca, cel putin pentru Statele Unite, a caror   economie se bazeaza in cea  mai mare masura pe operatiunile financiare,   productia de bunuri, desi  in scadere \u2013 fiind dislocata spre tari cu   costuri de productie mici  \u2013 nu cunoaste insa o diminuare in domeniul   militar! Chiar din contra,  productia de armamente si echipamente   militare, care are in spate un  puternic efort de cercetare\/dezvoltare,   atat privat, cat si de stat,  cunoaste ritmuri sustinute, pentru   pastrarea avansului tehnologic, implict,  a suprematiei americane in   lume.<\/p>\n<p>O  schimbare importanta  este in curs sa se produca, totusi. Sub  presiunea  uriasului deficit  bugetar, Statele Unite vor efectua  reduceri ale  bugetului apararii care  se vor ridica la 15% in urmatorii  ani. Nu  trebuie insa sa tragem de  aici concluzii pripite: SUA vor  continua sa  ramana pe primul loc in  lume sub aspect militar,  continuand sa detina  un avans tehnologic de  cca doua decenii in fata  oricarui alt stat din  lume!<\/p>\n<p>Mai  mult, nevoia prezentei  de mari proportii peste hotare \u2013 acum,  dupa  incheierea conflictelor  din Iraq si Afganistan \u2013 se va diminua   considerabil, tot ca urmare  a avansului tehnologic. Astfel, capacitatea   Statelor Unite de a lovi  de pe teritoriul national, in termen scurt,   orice punct de pe glob se  va intari, initiindu-se astfel o noua forma   de manifestare a traditionalului  \u201cizolationism\u201d american. (Aceasta   teza, in general redefinirea \u201cizolationismului\u201d  in conditiile   globalizarii, merita aprofundata si as saluta orice efort  in aceasta   directie).<\/p>\n<p>Insa  nu va fi un \u201cizolationism\u201d  de tipul celui interbelic, ci, mai  degraba,  unul care va fi caracterizat  de focalizarea atentiei si a  resurselor  in granitele nationale, dublata  de mentinerea si  perfectionarea unei  capacitati rapide de interventie  in orice punct de  pe glob, unde se va  dovedi necesar.<\/p>\n<p>(Poate  ca un alt exemplu  in aceasta privinta il constituie Marea  Britanie,  care, in ultimul timp,  pare sa se preocupe tot mai mult de  problemele  sale interne, lasand  impresia ca se desprinde cumva atat de  Europa, cat  si de Statele Unite.  Am putea sa descriem aceasta stare  cu o fomula  ca, asa cum Statele Unite  isi \u201cajungeau lor insele\u201d in  perioada  interbelica, si Marea Britanie  astazi \u201cisi ajunge sie  insesi\u201d. Intr-un  cuvant, gaseste suficient  \u201cfun\u201d intre garnitele  nationale, ca sa il mai  caute in afara \u2026)<\/p>\n<p>Este  aproape sigur ca,  in noile conditii \u2013 dupa incetarea  conflictelor din  Iraq si Afganistan  si mentinerea presiunilor  economice generate de  actuala criza, in paralel  cu redistribuira  puterii pe plan mondial \u2013  Statele Unite isi vor redefini  angajamentul  fata de NATO (prefigurarea  am avut-o in timpul operatiunilor  din Libia  din vara trecuta).<\/p>\n<p>Aceasta  inseamna ca  europenii \u2013 fie in interiorul NATO, fie prin  intermediul  UE \u2013 vor  fi nevoiti sa isi asigure intr-o masura mult mai  mare decat  pana acum  propria aparare. Iar aceasta in conditiile in  care principala  \u201cvictima\u201d  a reducerilor bugetare drastice impuse de  actuala criza o  reprezinta  tocmai apararea! Proiecte precum  Eurofighter-ul, despre care  nu se stie  cum se va finaliza, vor ramane  de domeniul trecutului, caci  este greu  de crezut ca tarile europene  vor reusi curand sa se  mobilizeze in aceeasi  masura cum au facut-o  atunci cand acest proiect  debuta \u2026<\/p>\n<p>Mai  mult, chiar in timp  de scriu aceste randuri, trei dintre  principalii  contributori la proiectul  Eurofighter au facut optiuni  semnificative  pentru F 35 american (se  pare ca in Italia se va crea  chiar o linie de  productie pentru tarile  europene)!?<\/p>\n<p>In  atari conditii, nu  este deloc exclus ca europenii sa apeleze din  ce in  ce mai mult la armamente  americane \u2013 care vor ramane in  continuare  atractive sub raport tehnologic  si comercial \u2013 deoarece,  asa cum se  prezinta lucrurile acum, va fi  tot mai greu de obtinut acel  efort  european comun necesar integrarii  industriilor lor de aparare.<\/p>\n<p>In  general, desi integrarea  continua \u2013 este vorba, cum spuneam alta  data,  de o integrare \u201cnegativa\u201d,  adica de nevoie, nu de voie, in  domeniul  financiar, impusa de criza  datoriilor suverane \u2013 observam ca  domeniul  sacrificat tot mai mult  este cel al politicii externe, de  aparare si de  securitate comune!<\/p>\n<p>Astfel,  in ciuda multiplicarii  sumiturilor tarilor membre ale zonei  Euro,  concretizate prin convenirea  unor masuri de integrare  financiara si  bugetara neimaginabile doar cu  doi, trei ani inainte, si  care vor avea  drept efect o tesatura mult  mai densa intre tarile  membre, actiunile  externe neconcertate, chiar  contradictorii, se  inmultesc (vezi, de  pilda, cazul Frantei si al Maii  Britanii, care, in  ciuda efortului de  \u201cpooling and sharing\u201d pe care  l-au lansat si  acreditat in domeniul  militar, precum si al campaniei  comune impotriva  lui Gaddafi, sunt  astazi pe pozitii vadit contrare  in privinta  continuarii integrarii in  interiorul UE).<\/p>\n<p>Intensificarea  tenditelor  centrifuge in domeniul politicii externe  si de aparare  commune se datoreaza  in mare masura egoismului generat  de criza,  resentimentelor acumulate  in efortul de \u201cintegrare  negativa\u201d, precum si  epuizarii resurselor  de \u201cintegrare pozitiva\u201d  (care permitea statelor  membre sa isi coordoneze  de buna voie  actiunile de politica externa,  aparare si securitate, intrucat  era  vorba de actiuni liber consimtite,  nu impuse).<\/p>\n<p>Drept  urmare, in opinia  mea, obtinerea unor pozitii comune ale UE  in diverse  chestiuni internationale  se va dovedi din ce in ce mai  dificila in  viitor, intrucat cauzele mentionate  mai sus, atat  individual, cat si  impreuna, vor accentua divergenta si  nu convergenta  intereselor  nationale ale statelor membre.<\/p>\n<p>Ce  ar trebui sa facem  noi, in aceste conditii? Ca sa evitam sa  alunecam  din nou in \u201czona  gri\u201d dintre adevaratul \u201cVest\u201d si Estul  reprezentat in  primul rand  de Rusia, va trebui sa ne mentinem  angajamentul de a  subscrie obligatiilor  convenite la ultimul sumit al  UE, cu obiectivul  de a accede cat mai  repede in Zona Euro, pentru ca  altfel nu vom sta la  masa deciziilor,  ci vom face din nou obiectul  lor.<\/p>\n<p>Apoi,  va trebui sa mentinem  cat putem mai mult raporturile actuale  cu  Statele Unite, care vor fi  tot mai putin interesate de zona noastra  (cu  exceptia, poate, a apararii  anti-racheta), ca de Europa in  general.  Ori, daca si europenii par sa  se indrepte spre piata  americana pentru  achizitia principalor lor sisteme  de armamente, nu  vad de ce noi nu am  face-o. Sigur, o atare abordare  va trebui sa tina  seama de  reglementarile in domeniu convenite deja  in interiorul UE.  Iar daca  aceasta din urma institutie va prelua treptat  rolul actual al  NATO de  principal garant al securitatii noastre, va  trebui, desigur,  sa ne  focalizam si noi eforturile in aceeasi directie.<\/p>\n<p>In sfarsit, cred ca  va fi inevitabil sa ajungem la un <em>modus  vivendi <\/em>functional   cu Rusia, marele nostru vecin, cu care vom  fi fortati de imprejurari   sa interactionam. Aceasta nu pentru ca am  contempla o intoarcere in   bratele ei larg deschise, ci pentru ca, pe  de o parte, nu trebuie sa   fim noi aceia care creaza obstacole in raporturile  dintre institutiile   occidentale si aceasta mare putere, iar, pe de alta,  am putea   identifica domenii in care cooperarea s-ar putea dovedi si  in interesul   nostru national (ma gandesc, de pilda, la chestiuni ca  diminuarea   pretului platit pentru gazele importate si\/sau includerea  noastra in   traseele viitoare ale transportului de gaze si titei spre  consumatorii   occidentali).<\/p>\n<p>In  concluzie, cred ca  trebuie sa constientizam ca ne aflam intr-un  moment  de rascruce al evolutiilor  internationale, pe care, daca nu vom  fi  constienti si capabili sa il  gestionam cum se cuvine, s-ar putea  sa  irosim decenii de efort depus  cu atata truda pana acum si, mai   important, sa ne amanetam viitorul  pe multi ani de acum incolo, irosind   fereastra de oportunitate oferita  de prabusirea comunismului si   recapatarea libertatii de actiune pentru  tarile de talia noastra din   centrul si estul Europei.<\/p>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p>Articolul original: <a href=\"http:\/\/www.contributors.ro\/dezbatere\/ne-vor-apara-europenii-cu-arme-americane\/\">aici<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ioan Mircea Pascu ianuarie 8, 2012 Dezbatere, Global \/ Europa Tweet O intrebare se pune tot mai frecvent: oare criza actuala va sfarsi tot cu&hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[75,221,58,120],"class_list":["post-455","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-economie","tag-aparare","tag-arme","tag-europa","tag-sua"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/455","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=455"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/455\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=455"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=455"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=455"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}