\tAstazi se implinesc 162 de ani de la nastere celui mai Mare Roman! In urma cu 162 s-a nascut Mihai Eminovici, cunoscut de noi toti ca Cel Mai Mare Poet al Romaniei, al neamului romanesc. Nimeni niciodata nu a cantat aceasta tara asa cum a facut acest OM. In mod sigur un patriot inflacarat, un […]…<\/p>\n
<\/p>\n
\t\tAstazi se implinesc 162 de ani de la nastere celui mai Mare Roman! In urma cu 162 s-a nascut Mihai Eminovici, cunoscut de noi toti ca Cel Mai Mare Poet al Romaniei, al neamului romanesc. Nimeni niciodata nu a cantat aceasta tara asa cum a facut acest OM.<\/p>\n
\t\tIn mod sigur un patriot inflacarat, un mare iubitor al “vechilor ersesuri”, Mihai Eminescu si-a adorat Tara. Nu se considera nici macar crestin si avea o aplecare cu totul deopsebita spre istoria antica a acestui popor. DACIA si dacii erau poporul lui, Vlad Tepes si Mircea cel Batran, eroii sai.<\/p>\n
\t\tCu toti l-am studiat si l-am invatat in scoala, dar oare cati dintre noi chiar l-am citit pe Mihai Eminescu?!<\/p>\n
\t\tSa spui ca Eminescu a fost cel mai mare poet al romanilor, e deja banal! El a fost mult mai mult decat atat! A fost un mare invatat, un cunoscator al Adevarului de dincolo de noi. Nu dadea doi bani pe miturile moderne religioase, nu credea in politica…credea in Tara Sa si…o iubea nespus de mult…<\/p>\n
\t\tNu am ce sa scriu despre Cel Mai Mare Roman nascut pe acest pamant, pot doar sa va recomand sa-L cititi pe Mihai Eminescu…altfel!<\/p>\n
\t\tRugaciunea unui dac<\/strong><\/p>\n \t\tPe când nu era moarte, nimic nemuritor, \t\tEl singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii \t\tSi el îmi dete ochii sa vad lumina zilei, \t\tSa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, \t\tGonit de toata lumea prin anii mei sa trec, \t\tStrain si far’ de lege de voi muri – atunce \t\tAstfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc \t\t <\/p>\n \t\tMai am un singur dor<\/strong><\/p>\n \t\t <\/p>\n \t\t\tMai am un singur dor \t\t\t\u0218i nime-n urma mea \t\t\tCum n-oi mai fi pribeag \t\tLuceafarul<\/strong><\/p>\n \t\tSi cea mai impresionanta…Sarmanul Dionis<\/strong>…<\/p>\n \t\t <\/p>\n \t\tNumai si datorita faptului ca fac parte din acelasi neam cu un astfel de gigant si ma face sa simt mandru, pana la cer, ca SUNT ROMAN!!!<\/p>\n \t\t <\/p>\n \t\tLa Multi Ani Romania!…ca mult te-a mai iubit cel mai frumos, cel mai bun, cel mai… fiu al tau!<\/p>\n \t\t <\/p>\n<\/p><\/div>\n \tAuthors: George GMT<\/p>\n
\t\tNici sâmburul luminii de viata datator,
\t\tNu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
\t\tCaci unul erau toate si totul era una;
\t\tPe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toata
\t\tErau din rândul celor ce n-au fost niciodata,
\t\tPe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:
\t\tAu cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?<\/strong><\/p>\n
\t\tSi din noian de ape puteri au dat scânteii,
\t\tEl zeilor da suflet si lumii fericire,
\t\tEl este-al omenimei izvor de mântuire:
\t\tSus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
\t\tEl este moartea mortii si învierea vietii!<\/p>\n
\t\tSi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
\t\tÎn vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
\t\tSi-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
\t\tSi tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:
\t\tSa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!<\/p>\n
\t\tSa binecuvânteze pe cel ce ma împila,
\t\tS-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda,
\t\tPuteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,
\t\tS-acela între oameni devina cel întâi
\t\tCe mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.<\/p>\n
\t\tPân’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
\t\tCa-n orice om din lume un dusman mi se naste,
\t\tC-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste,
\t\tCa chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
\t\tCa pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
\t\tCând ura cea mai cruda mi s-a parea amor…
\t\tPoate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.<\/p>\n
\t\tNevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce,
\t\tS-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa,
\t\tCe-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa,
\t\tIar celui ce cu pietre ma va izbi în fata,
\t\tÎndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!<\/p>\n
\t\tCa tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.
\t\tSa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
\t\tSpre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec,
\t\tSa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
\t\tSi-n stingerea eterna dispar fara de urma!<\/p>\n
\t\t\tÎn lini\u0219tea serii
\t\t\tS\u0103 m\u0103 l\u0103sa\u021bi s\u0103 mor
\t\t\tLa marginea m\u0103rii;
\t\t\tS\u0103-mi fie somnul lin
\t\t\t\u0218i codrul aproape,
\t\t\tPe-ntinsele ape
\t\t\tS\u0103 am un cer senin.
\t\t\tNu-mi trebuie flamuri,
\t\t\tNu voi sicriu bogat,
\t\t\tCi-mi împleti\u021bi un pat
\t\t\tDin tinere ramuri.<\/p>\n
\t\t\tNu-mi plâng\u0103 la cre\u0219tet,
\t\t\tDoar toamna glas s\u0103 dea
\t\t\tFrunzi\u0219ului ve\u0219ted.
\t\t\tPe când cu zgomot cad
\t\t\tIsvoarele-ntr-una,
\t\t\tAlunece luna
\t\t\tPrin vârfuri lungi de brad.
\t\t\tP\u0103trunz\u0103 talanga
\t\t\tAl serii rece vânt,
\t\t\tDeasupr\u0103-mi teiul sfânt,
\t\t\tS\u0103-\u0219i scuture creanga.<\/p>\n
\t\t\tDe-atunci înainte,
\t\t\tM-or troieni cu drag
\t\t\tAduceri aminte.
\t\t\tLuceferi, ce r\u0103sar
\t\t\tDin umbr\u0103 de cetini,
\t\t\tFiindu-mi prietini,
\t\t\tO s\u0103-mi zâmbeasc\u0103 iar.
\t\t\tVa geme de patemi
\t\t\tAl m\u0103rii aspru cânt…
\t\t\tCi eu voi fi p\u0103mânt
\t\t\tÎn singur\u0103tate-mi.<\/p>\n<\/p><\/div>\n