![\"\"](\"https:\/\/noi3.org\/site\/wp-content\/uploads\/2012\/11\/1248601660.jpg\")
<\/p>\n \t<\/p>\n
\tUnde se duc vedetele când se duc? Cum e posibil ca o persoan\u0103 adulat\u0103 azi de milioane de oameni mâine s\u0103 fie un ilustru anonim? Ce trebuie s\u0103 se-ntâmple ca un VIP s\u0103 dispar\u0103 din centrul aten\u0163iei, ca într-o magie semnat\u0103 David Copperfield sau, mai nou, Dynamo?<\/span><\/p>\n <\/p>\n \t \tUnde se duc vedetele când se duc? Cum e posibil ca o persoan\u0103 adulat\u0103 azi de milioane de oameni mâine s\u0103 fie un ilustru anonim? Ce trebuie s\u0103 se-ntâmple ca un VIP s\u0103 dispar\u0103 din centrul aten\u0163iei, ca într-o magie semnat\u0103 David Copperfield sau, mai nou, Dynamo?<\/span><\/p>\n \tSpa\u0163iul public este ca o pia\u0163\u0103: se intr\u0103 \u015fi se iese prin multe locuri, iar în mijloc e agita\u0163ie mare. Prezen\u0163a în acest spa\u0163iu poate dura ani, luni, zile sau chiar numai ore. Tot la fel ca într-o pia\u0163\u0103, unii mai ies, mai intr\u0103 pe alt\u0103 parte, mai ies din nou. De obicei, la reintr\u0103ri nu prea mai ajungi în centru, stai mai pe margine.<\/span><\/p>\n \t Nu pu\u0163ine au fost, în România postdecembrist\u0103, apari\u0163iile meteorice în spa\u0163iul public, înso\u0163ite de artificii \u015fi încheiate cu rec\u0103deri în anonimat. Destule au fost îns\u0103 \u015fi prezen\u0163ele îndelungate, consistente, care p\u0103reau definitive, dar s-au terminat cu dispari\u0163ii surprinz\u0103toare. Oameni care – în diverse domenii – erau extrem de promi\u0163\u0103tori, au fost promova\u0163i pe m\u0103sur\u0103 (iar uneori cu asupra de m\u0103sur\u0103), ai fi putut jura c\u0103 nu vor p\u0103r\u0103si scena decât pe cale biologic\u0103, dar au ie\u015fit cu totul din aten\u0163ie, în plin\u0103 putere creatoare.<\/span><\/p>\n \tExist\u0103, fire\u015fte, domenii în care acest lucru e inevitabil. În primul rând sportul, de\u015fi teoretic nimic nu împiedic\u0103 un mare sportiv s\u0103 devin\u0103 un foarte bun antrenor, arbitru sau pre\u015fedinte de club . În alte zone de activitate, îns\u0103, eclipsarea e mult mai pu\u0163in a\u015fteptat\u0103 \u015fi, în unele cazuri, aproape de necrezut.<\/span><\/p>\n \tÎn cele ce urmeaz\u0103, v\u0103 propun o radiografie a unora dintre cele mai mari c\u0103deri ale ultimilor 23 de ani, cu precizarea c\u0103 inten\u0163ia nu este de a-i face de ru\u015fine pe protagoni\u015ftii lor (sentimentul meu este mai degrab\u0103 acela de empatie), ci doar de a încerca s\u0103 în\u0163elegem ce \u015fi cum te poate duce de la luminile rampei în subsolul teatrului.<\/span><\/p>\n \tCazul cel mai \u015focant mi se pare cel al lui Petre Roman<\/strong>. Ridicat (ca \u015fi colegii s\u0103i din Decembrie 1989) pe un uria\u015f val de simpatie – intern\u0103 \u015fi extern\u0103 –, cu o imagine personal\u0103 impecabil\u0103, beneficiind de sprijin atât din partea celor care au v\u0103zut în el un exponent al vremurilor noi, cât \u015fi – datorit\u0103 tat\u0103lui s\u0103u – din partea „vechii g\u0103rzi” nomenclaturiste, Petre Roman p\u0103rea de neclintit din prim-planul politicii, iar evenimentele \u015fi evolu\u0163iile primilor ani de dup\u0103 1989 n-au f\u0103cut decât s\u0103 înt\u0103reasc\u0103 aceast\u0103 impresie:<\/span><\/p>\n \t– a condus ceea ce era în mod vizibil aripa reformist\u0103, aproape liberal\u0103, a FSN;<\/span><\/p>\n \t– debarcarea lui din func\u0163ia de premier cu ajutorul unor trupe paramilitare de mineri, care au invadat Parlamentul \u015fi au for\u0163at intrarea în Palatul Victoria cu un camion \u015fi cu sticle incendiare, i-a sporit aura legendar\u0103 \u015fi simpatia de care se bucura;<\/span><\/p>\n \t– s-a luptat în mod direct cu aripa conservatoare, deci cu „patriarhul” Ion Iliescu, \u015fi a câ\u015ftigat, for\u0163ându-l pe acesta s\u0103-\u015fi ia juc\u0103riile \u015fi s\u0103 fondeze FDSN;<\/span><\/p>\n \t– în 1996 a \u015ftiut s\u0103 alieze PD cu CDR, aflat\u0103 pe val, câ\u015ftigând împreun\u0103 alegerile \u015fi formând noua putere, ocazie cu care cei care m\u0103r\u015f\u0103luiser\u0103 pe str\u0103zi, în 1990, scandând „Nu v\u0103 fie fric\u0103, pic\u0103 \u015fi Petric\u0103” sau „Preg\u0103ti\u0163i un avion pentru Petru \u015fi Ion”, au închis ochii, acceptând c\u0103 Roman a devenit de-al lor;<\/span><\/p>\n \t– presta\u0163ia sa ca pre\u015fedinte de Senat, respectiv ministru de Externe, a fost lipsit\u0103 de repro\u015furi.<\/span><\/p>\n \tDup\u0103 anul 2000, îns\u0103, Petre Roman a disp\u0103rut. Din când în când, la mari intervale de timp, câte un realizator de talk-show în criz\u0103 de invita\u0163i î\u015fi mai aduce aminte de el. În împrejur\u0103rile respective, Petre Roman este ponderat (ceea ce e bine) \u015fi \u015fters (ceea ce e r\u0103u). În rest, de peste un deceniu, \u015fi în ciuda înfiin\u0163\u0103rii, la un moment dat, a unui partid fantomatic, \u015farmantul premier al revolu\u0163iei nu s-a mai aflat, cât de cât, în aten\u0163iei, decât prin via\u0163a personal\u0103 \u015fi printr-o stranie împrietenire cu cel care-l d\u0103duse jos cu minerii.<\/span><\/p>\n \tCum e posibil a\u015fa ceva? Cum se petrece o asemenea c\u0103dere, de la în\u0103l\u0163imea cascadei Angel? Cât de scotocitoare, isteric\u0103 \u015fi înregimentat\u0103 e presa româneasc\u0103, în 23 de ani nu \u015ftiu s\u0103 se fi spus ceva foarte r\u0103u privitor la caracterul lui Petre Roman (pamfletul lui Andrei Ple\u015fu e parfum) \u015fi, în afara problemei cu casa de protocol, n-a prea fost implicat în scandaluri cu miros de corup\u0163ie sau de abuz. În plus, o dat\u0103 cu avansarea în vârst\u0103, Petre Roman \u015fi-a p\u0103strat nealterat\u0103 carisma. \u015ei atunci, de ce?<\/span><\/p>\n \tNu am un r\u0103spuns satisf\u0103c\u0103tor în acest caz, doar frânturi de explica\u0163ii. În lips\u0103 de altceva, m\u0103 gândesc dac\u0103 nu cumva e posibil ca \u015fi în politic\u0103 s\u0103 fie valabil\u0103 expresia din sport: „I s-a terminat benzina”. Pur \u015fi simplu.<\/span><\/p>\n \tMult mai u\u015for explicabil\u0103 este dispari\u0163ia lui Emil Constantinescu<\/strong>. În prima jum\u0103tate a anilor 90, când o persoan\u0103 care-l cuno\u015ftea m-a asigurat c\u0103 este un personaj inventat, lipsit de substan\u0163\u0103 (m\u0103 rog, termenul era ceva mai dur: „un papi\u0163oi”), am fost revoltat. CDR \u015fi Emil Constantinescu erau pentru mine Speran\u0163a cu S mare, cine încerca s\u0103-i discrediteze îmi discredita viitorul. Am continuat s\u0103 cred în el de-a lungul întregului s\u0103u mandat la Cotroceni, de\u015fi se întâmplau destule lucruri care m\u0103 descump\u0103neau. Deciza de a nu mai candida în 2000, pe fondul dizolv\u0103rii CDR, a fost pentru mine – \u015fi nu numai pentru mine – o lovitur\u0103 teribil\u0103. Dar p\u0103rerea final\u0103 despre Emil Constantinescu mi-am f\u0103cut-o nu atunci, ci în momentul în care am ajus s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103. Omul care îmi spunea cu pasiune c\u0103 nu mai e nimic de aflat nici despre revolu\u0163ie, nici despre 13-15 iunie \u015fi c\u0103 to\u0163i vinova\u0163ii au fost pedepsi\u0163i nu putea fi cel de la care a\u015fteptasem viitorul.<\/span><\/p>\n \tSigur, acestea sunt impresii subiective, dar cred c\u0103 rezum\u0103 destul de bine ce s-a întâmplat. Omul politic Emil Constantinescu a fost o crea\u0163ie (nereu\u015fit\u0103) a CDR, n-a \u015ftiut absolut deloc cum s\u0103 frâneze disolu\u0163ia acesteia (sau nici n-a încercat) \u015fi, ca bomboan\u0103 pe coliv\u0103, \u015fi-a luat juc\u0103riile \u015fi a plecat, f\u0103r\u0103 cea mai vag\u0103 inten\u0163ie de a-\u015fi promova un urma\u015f, care s\u0103 încerce s\u0103 adune electoratul de dreapta. \u015ei a\u015fa a ajuns CV Tudor în turul 2 \u015fi Ion Iliescu pre\u015fedinte în mileniul 3.<\/span><\/p>\n \tA\u015fadar, o dispari\u0163ie ca o sinucidere, adic\u0103 inten\u0163ionat\u0103. Dup\u0103 câ\u0163iva ani de reflexie profund\u0103, Emil Constantinescu a creat fantomatica Alian\u0163\u0103 Popular\u0103, iar ulterior a început \u015fi el s\u0103 apar\u0103 bra\u0163 la bra\u0163 cu Ion Iliescu (foarte tare acesta din urm\u0103, s\u0103 recunoa\u015ftem!). Apoi \u015fi-a scris memoriile. Altceva nu prea mai e de comentat sau de relatat.<\/span><\/p>\n \tCând s-a lansat PRO TV, Florin C\u0103linescu<\/strong> era un actor dintre miile de actori, practic necunoscut. S-a dovedit repede c\u0103 este N\u0102SCUT – \u015fi nu f\u0103cut – pentru a fi „pe sticl\u0103”. În toate prezen\u0163ele sale TV (emisiunea de diminea\u0163\u0103, cea de noapte, scheciul „Chestiunea zilei”, apoi emisiunea cu acela\u015fi titlu) a fost absolut str\u0103lucitor, din toate punctele de vedere: umor, spontaneitate, farmec, spirit de observa\u0163ie, capacitate de sintez\u0103, capacitatea de a extrage (\u015fi de persifla) esen\u0163ialul dintr-un eveniment sau un lan\u0163 de evenimente, capacitatea de „a face pe prostul” pentru a-\u015fi provoca invitatul, capacitatea de a sta de vorb\u0103 „f\u0103r\u0103 taine” cu invita\u0163i de orice fel, de la vedete din showbiz pân\u0103 la intelectuali de vârf, capacitatea de a „scoate totul” din partenerii de platou (colegii din scheci erau ma\u015fini\u015fti converti\u0163i în actori) \u015fi destule alte calit\u0103\u0163i. Singurul lui defect, a\u015fa cum l-am v\u0103zut eu, era imprecizia, lipsa document\u0103rii: avea p\u0103reri categorice despre „ministrul \u0103la… cum îl cheam\u0103?” N-am fost îns\u0103 niciodat\u0103 sigur dac\u0103 nu cumva \u015fi aceast\u0103 imprecizie era jucat\u0103, f\u0103când parte din rol. Oricum, ca om de televiziune a fost – incontestabil, cred – „Number One Across The Nation”.<\/span><\/p>\n \tAst\u0103zi, Florin C\u0103linescu este un semi-necunoscut director de teatru \u015fi nu mai apare nic\u0103ieri. E adev\u0103rat c\u0103 între timp a trecut \u015fi prin dou\u0103 teribile drame personale, dar c\u0103derea lui s-a conturat dinainte. Explica\u0163ia, cel pu\u0163in în cazul lui, pare simpl\u0103. Principiul lui Peter sus\u0163ine c\u0103 orice om tinde s\u0103-\u015fi ating\u0103 nivelul maxim de incompeten\u0163\u0103 (corolarul fiind c\u0103, în timp, nivelurile superioare din ierarhii sunt ocupate de incompeten\u0163i). Cel mai bun one-man-show, imaginea celui mai bun post TV \u015fi în acela\u015fi timp brand personal, \u015fi-a dorit s\u0103 conduc\u0103 el însu\u015fi o televiziune. Muribunda Tele7abc p\u0103rea o oportunitate, c\u0103ci permitea o reconstruc\u0163ie de la zero pe o structur\u0103 existent\u0103, în condi\u0163iile unei promise infuzii de capital \u015fi a independen\u0163ei editoriale. Ce s\u0103-\u0163i dore\u015fti mai mult? Am avut ocazia s\u0103 stau de vorb\u0103 cu Florin C\u0103linescu în acea perioad\u0103 \u015fi, la observa\u0163ia unui interlocutor care sus\u0163inea c\u0103 nu se poate relansa, ca imagine, în acela\u015fi „ambalaj” cu „Floriiiiin C\u0103linescuuuuuu!” \u015fi „cu mânu\u0163ele-astea dou\u0103”, din motive de „sup\u0103 reînc\u0103lzit\u0103”, el a zâmbit \u015fi a spus: „Dac\u0103 eu plec acum în jurul lumii, cel care se întoarce e tot Florin C\u0103linescu!” Poate c\u0103 e adev\u0103rat, dar showbiz-ul are legile lui: ori ai continuitate, fie \u015fi 50 de ani, ca Nicu Covaci, ori – dac\u0103 ai f\u0103cut o pauz\u0103 din indiferent ce motive – te întorci sub alt look, ca Tom Jones.<\/span><\/p>\n \tEmisiunea cu milioanele de la Tele7abc a fost un fiasco previzibil, ca \u015fi aventura managerial\u0103. C\u0103linescu s-a întors cu coada între picioare la PRO TV, ca… înlocuitor nereu\u015fit al lui Ovidiu Ioani\u0163oaia la „Procesul etapei”, dup\u0103 care a jucat într-un sitcom sl\u0103bu\u0163, iar ca unic\u0103 explica\u0163ie a spus c\u0103-i datoreaz\u0103 atât de mult lui Adrian Sârbu încât ar accepta \u015fi s\u0103 dea cu m\u0103tura în PRO TV. N-a fost departe…<\/span><\/p>\n \tÎntre timp a devenit director la Teatrul Mic, unde l-am v\u0103zut jucând excep\u0163ional în „O zi din via\u0163a lui Nicolae Ceau\u015fescu”. Dar atât. Nici ca actor nu \u015fi-a reg\u0103sit locul. A mai avut o re-apari\u0163ie interesant\u0103, ca invitat frecvent al lui Radu Morar, la „Na\u015ful”, p\u0103rea determinat s\u0103 se implice inclusiv în via\u0163a politic\u0103, dar s-a stins din nou. Este de departe cea mai mare pierdere a spa\u0163iului public românesc.<\/span><\/p>\n \tTeo Trandafir<\/strong>, alt\u0103 vedet\u0103 TV de calibru, a p\u0103rut c\u0103 vrea neap\u0103rat s\u0103 copieze traiectoria descendent\u0103 a lui C\u0103linescu. S-a lansat în radio, a devenit celebr\u0103 la Antena 1, într-o emisiune simpatic\u0103, plin\u0103 de nerv \u015fi de umor, al\u0103turi de Mircea Badea, dup\u0103 care a cunoscut consacrarea suprem\u0103 la PRO TV într-un program care i-a stabilit brandul personal (inclusiv prin titlu) \u015fi în care a \u015ftiut s\u0103 combine frivolitatea cerut\u0103 de publicul larg cu invitarea unor oameni de calibrul lui Neagu Djuvara. Dup\u0103 care s-a luat dup\u0103 Fata Morgana a func\u0163iei de director de televiziune, la Romantica. Ce(n)-a f\u0103cut acolo, atât ca \u015fef\u0103 cât \u015fi ca realizatoare, se \u015ftie, dup\u0103 care a dat un interviu incredibil, de un servilism f\u0103r\u0103 precedent, în care doar c\u0103 nu-i c\u0103dea în genunchi aceluia\u015fi Adrian Sârbu ca s-o primeasc\u0103 înapoi. În parantez\u0103 fie spus, \u015ftiu (inclusiv din perioada în care lucram în trustul Pro) c\u0103 Sârbu este extrem de corect cu angaja\u0163ii s\u0103i, în special cu vedetele, \u015fi de fiecare dat\u0103 când cineva voia s\u0103 plece undeva – de pild\u0103, Ilie \u015eerb\u0103nescu într-un post de ministru – îl avertiza c\u0103 nu va putea reveni, în caz de e\u015fec, ca \u015fi când nimic nu s-ar fi întâmplat. De primit îi primea, dar nu pe pozi\u0163ia pe care fuseser\u0103.<\/span><\/p>\n \tCa \u015fi când e\u015fecul ca \u015fef\u0103 nu i-ar fi fost de ajuns, Teo s-a decis s\u0103 intre în politic\u0103. Nimic blamabil, în principiu, cu condi\u0163ia s\u0103 \u015ftii ce vrei. La primul hop, mai exact primul vot cu tam-tam, s-a situat de partea opus\u0103 partidului sub sigla c\u0103ruia candidase. Mai mult, s-a îmbr\u0103\u0163i\u0163at telegenic, ca dup\u0103 o victorie mare, cu o reprezentant\u0103 a adversarilor, explicând ulterior c\u0103 aceea \u015fi-a întins bra\u0163ele spre ea \u015fi atunci ce era s\u0103 fac\u0103!? E drept, cu ani în urm\u0103, regretatul Constantin Ticu Dumitrescu folosise o scuz\u0103 similar\u0103: Corneliu Vadim Tudor (care-l b\u0103l\u0103c\u0103rise la greu) i-a întins mâna, n-avea de ales, i-a strâns-o. Dar Teo Trandafir nu era un om în vârst\u0103, ie\u015fit târziu în lumina reflectoarelor, ci o profesionist\u0103 a vizualului, care e musai s\u0103 fie (\u015fi chiar era, în emisiuni) spontan\u0103, inspirat\u0103, capabil\u0103 s\u0103 se descurce în situa\u0163ii neprev\u0103zute.<\/span><\/p>\n \tCe-a urmat iese din sfera acestei analize: Teo s-a îmboln\u0103vit, a trecut din r\u0103u în mai r\u0103u, a p\u0103rut c\u0103 a sc\u0103pat, a avut rec\u0103deri, re-intern\u0103ri etc. În fine, se pare c\u0103 \u015fi-a g\u0103sit lini\u015ftea, inclusiv în via\u0163a privat\u0103, \u015fi a revenit \u015fi pe micul ecran. Dar e greu de crezut c\u0103 va mai fi vreodat\u0103 ce-a fost, \u015fi asta nu din cauza problemelor medicale, ci a aceluia\u015fi enervant principiu al atrac\u0163iei nivelului maxim de incompeten\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n \tLa Marius Tuc\u0103<\/strong> îns\u0103 nu-l mai putem invoca pe Dr. Laurence Johnston Peter. În cazul lui e un adev\u0103rat mister! Pare c\u0103 omul a disp\u0103rut din proprie ini\u0163iativ\u0103 – dar de ce?<\/span><\/p>\n \tLansat la Jurnalul na\u0163ional de c\u0103tre Dan Diaconescu, Marius Tuc\u0103 a evoluat în etape \u015fi, dup\u0103 ce devenise redactor-\u015fef al publica\u0163iei, \u015fi-a “tras” primul talk-show personalizat din România, “M.T. Show”. A beneficiat de toate resursele trustului Intact, dar a fost \u015fi meritul lui. A început destul de r\u0103u, cu o atitudine arogant\u0103, de jurnalist care \u015ftie tot \u015fi e de\u0163in\u0103torul adev\u0103rului absolut (de neuitat felul în care s-a r\u0103\u0163oit la autorii primelor manuale alternative, oameni care probabil citeau într-o lun\u0103 cât nu citise el pân\u0103 atunci în toat\u0103 via\u0163a), dar a “crescut” incontestabil, pân\u0103 la punctul în care devenise o autoritate a spa\u0163iului public românesc, pe acela\u015fi nivel cu Ion Cristoiu \u015fi Cristian Tudor Popescu. În plus, un om de televiziune cu peste o mie de emisiuni realizate. Ba\u015fca \u015fefia \u015fi editorialele de la JN. Moment în care filmul s-a rupt!<\/span><\/p>\n \tDac\u0103 memoria nu m\u0103 în\u015fal\u0103, “M.T. Show” s-a oprit brusc dup\u0103 edi\u0163ia în care moderatorul l-a f\u0103cut be\u0163iv, în fa\u0163\u0103, pe Antonie Iorgovan, care i-a r\u0103spuns cu o amenin\u0163are de tipul “N-o s\u0103 mai ai tu emisiune!” S\u0103 presupunem c\u0103 acesta a fost declicul \u015fi c\u0103 “p\u0103rintele Constitu\u0163iei” avea atâta influen\u0163\u0103 asupra lui Dan Voiculescu. Dar Iorgovan a murit de 5 ani \u015fi Tuc\u0103 tot în umbr\u0103 este. Nu doar în spa\u0163iul vizual, ci \u015fi în presa scris\u0103, unde nu mai are de mult editorialul din JN \u015fi e greu de spus în ce fel i se face sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a ca director.<\/span><\/p>\n \tEnigma e cu atât mai mare cu cât, din când în când, la mari intervale de timp, mai apare câte o “Edi\u0163ie special\u0103 Marius Tuc\u0103 Show” (sau un interviu în Jurnalul), de parc\u0103 profetul de munte ar mai coborî în vale în marile momente-cheie ale na\u0163iunii, ocazii cu care vedem c\u0103 i s-a p\u0103strat neatins decorul emisiunii!<\/span><\/p>\n \tUn alt caz regretabil este \u015fi cel al lui Mircea Dinescu<\/strong>. Înainte de Decembrie 1989 era categoric poetul cel mai la mod\u0103, în special printre tineri, iar interviul din Libération, urmat de domiciliul obligatoriu drept represalii, l-au consacrat \u015fi ca disident cu un curaj nebun. Nimeni nu s-a mirat, a\u015fadar, s\u0103-l vad\u0103 în prim-planul revolu\u0163iei \u015fi depun m\u0103rturie c\u0103 pe 21 la prânz – deci mult înainte de apari\u0163ia TV – în mul\u0163imea de protestari de la “Eva” s-a strigat \u015fi numele lui, al\u0103turi de cel al Doinei Cornea.<\/span><\/p>\n \tPentru a diagnostica tot ceea ce s-a întâmplat cu Mircea Dinescu dup\u0103 Decembrie 1989 ar fi suficient s\u0103 facem compara\u0163ia direct\u0103 dintre traseul lui \u015fi cel al lui Ion Caramitru, al\u0103turi de care a ap\u0103rut în prima transmisie a “TVR Liber\u0103”. Actorul a devenit ministru al Culturii, apoi a revenit cu toate armele \u015fi bagajele la breasla lui, fondând \u015fi conducând irepro\u015fabil, de dou\u0103 decenii, UNITER, iar ast\u0103zi este directorul celui mai mare teatru din \u0163ar\u0103, dup\u0103 ce a reu\u015fit s\u0103-\u015fi fac\u0103 timp \u015fi pentru revenirea pe scen\u0103. Poetul s-a jucat de-a CPUN, a ratat Pia\u0163a Universit\u0103\u0163ii – drept care, ca \u015fi al\u0163ii care au ratat-o, s-a pozi\u0163ionat definitiv împotriva fenomenului, în sensul minimaliz\u0103rii \u015fi ironiz\u0103rii lui –, a devenit un foarte activ invitat al talk-show-urilor, în final a ales unul singur dintre acestea, ca prezen\u0163\u0103 permament\u0103, \u015fi – pe m\u0103sur\u0103 ce \u015fi-a radicalizat pozi\u0163ia politic\u0103 (alta decât cea de început) – a devenit tot mai nervos \u015fi, pe cale de consecin\u0163\u0103, mai pu\u0163in credibil. În paralel, a ajuns un mic întreprinz\u0103tor, în domeniul agriculturii – ceea ce e remarcabil, dar nu poate compensa nici cvasi-dispari\u0163ia sa ca poet, nici risipirea imaginii din Decembrie 1989. Ast\u0103zi, pu\u0163ini români \u015ftiu c\u0103 Dinescu e poet (iar poeziile citate sunt exclusiv de dinainte de 1990), nu prea mai conteaz\u0103 drept comentator al vie\u0163ii publice \u015fi nici mare om de afaceri n-a devenit.<\/span><\/p>\n \tExist\u0103, desigur, \u015fi alte c\u0103deri greu de explicat, dar nu a\u015fa spectaculoase, probabil \u015fi din cauz\u0103 c\u0103 domeniile respective nu sunt de mare audien\u0163\u0103. În zona teatrului, eu, unul, regret intrarea în umbr\u0103 a Valeriei Seciu, despre care acum 10-15 ani nu aveam nicio îndoial\u0103 c\u0103 va fi – sau era deja – Prima Doamn\u0103 a scenei române\u015fti. În zona muzicii – absen\u0163a pianistului Dan Atanasiu, care a emigrat în Canada, iar acolo pare c\u0103 s-a “stins”. În arte plastice – greu de explicat ie\u015firea din aten\u0163ie a lui Mihai St\u0103nescu, atât de curtat de pres\u0103 în anii 90. Un fenomen ciudat este cel al multor scriitori consacra\u0163i înainte de Decembrie 1989 \u015fi “dizolva\u0163i” dup\u0103. Marin Sorescu, Ion B\u0103ie\u015fu, F\u0103nu\u015f Neagu (atât cât a tr\u0103it fiecare) par s\u0103 nu mai fi avut prea multe de spus, iar Augustin Buzura a publicat dou\u0103 c\u0103r\u0163i în 23 de ani. Vorbim despre scriitori de valoare \u015fi de succes, care în mod cert aveau publicul lor. În particular, au disp\u0103rut aproape cu totul umori\u015ftii, care nu lipseau înainte de 1989: Florin Andrei Ionescu, Dumitru Solomon, Nicolae Paul Mihail, Paul Vasiliu \u015fi al\u0163ii pe care îi devoram în anii 80. Solomon a murit în 2003, despre restul nu \u015ftiu nimic. N-o mai fi despre ce s\u0103 râdem.<\/span><\/p>\n<\/p>\n
\n