{"id":8108,"date":"2020-05-17T09:34:59","date_gmt":"2020-05-17T09:34:59","guid":{"rendered":"https:\/\/noi3.org\/site\/?p=8108"},"modified":"2020-05-17T09:35:02","modified_gmt":"2020-05-17T09:35:02","slug":"rugaciunea-tatal-nostru-si-limba-romana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/site.noi3.org\/?p=8108","title":{"rendered":"Rug\u0103ciunea \u201dTat\u0103l Nostru\u201d \u0219i limba rom\u00e2n\u0103"},"content":{"rendered":"\n

Interviu realizat de Cristian P\u0103tr\u0103\u0219coniu<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

De ce aprecia\u021bi c\u0103 \u201dTat\u0103l Nostru\u201d este \u201dcartea de vizit\u0103 a limbii \u00een lume\u201d? \u00cen\u021beleg c\u0103, la limit\u0103, a oric\u0103rei limbi\u2026<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00centr-adev\u0103r, Tat\u0103l nostru<\/em> poate fi cartea de vizit\u0103 a oric\u0103rei limbi. Ideea mi-a fost sugerat\u0103 de constatarea c\u0103 rug\u0103ciunea a fost, de-a lungul secolelor, cel mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 text folosit ca specimen de limb\u0103 \u00een lucr\u0103rile savan\u0163ilor preocupa\u0163i de limbaj. Cred c\u0103 explica\u0163ia st\u0103 \u00een calitatea ei de rug\u0103ciune exemplar\u0103 \u015fi \u00een profilul lingvistic al textului. Pe de o parte, statutul de rug\u0103ciune revelat\u0103, care este, totodat\u0103, o sintez\u0103 a Evangheliei, i-a conferit un loc central \u00een cultul public \u015fi \u00een cel privat. Este modelul de rug\u0103ciune prin excelen\u0163\u0103, iar acest lucru a f\u0103cut ca Tat\u0103l nostru<\/em> s\u0103 fie primul text tradus de c\u0103tre misionari. Se admite c\u0103 tocmai activitatea misionar\u0103, care i-a pus pe savan\u0163i \u00een fa\u0163a unor idiomuri necunoscute, a determinat apari\u0163ia colec\u0163iilor de Tat\u0103l nostru<\/em> poliglot. Vorbim, a\u015fadar, de cel mai difuzat text din lume \u015fi de unul dintre primele texte memorate \u00een copil\u0103rie. Din punct de vedere lingvistic, rug\u0103ciunea con\u0163ine termeni din fondul principal de cuvinte, care este cea mai stabil\u0103 parte a vocabularului. Aceasta \u00eenseamn\u0103 nu doar c\u0103 sunt cuvinte cunoscute de toat\u0103 lumea, ci c\u0103 arat\u0103 \u015fi profilul limbii din punct de vedere etimologic. A\u015fa se explic\u0103 de ce filologul August Treboniu-Laurian a folosit Tat\u0103l nostru<\/em> ca s\u0103 ilustreze patru stadii din evolu\u0163ia limbii de la latin\u0103 la rom\u00e2n\u0103, iar Borges, care obi\u015fnuia \u201es\u0103 guste\u201d din limbile lumii memor\u00e2nd rug\u0103ciunea, era fascinat de sonoritatea original\u0103 a versiunii rom\u00e2ne\u015fti, cum mi-a povestit scriitoarea Alina Diaconu.<\/p>\n\n\n\n

Care este, cert, cea mai veche versiune \u00een limba rom\u00e2n\u0103 pentru rug\u0103ciunea \u201dTat\u0103l Nostru\u201d? Cum facem aceast\u0103 datare?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Din fericire, avem un r\u0103spuns cert \u2013 singurul cert legat de rug\u0103ciune: cea mai veche versiune apare \u00een primul text tip\u0103rit \u00een limba rom\u00e2n\u0103, Tetraevangheliarul slavo-rom\u00e2n<\/em> de la Sibiu (1551-1553). \u00cen rest, nu se cunoa\u015fte data traducerii rug\u0103ciunii \u015fi nici limba-surs\u0103, pentru c\u0103, din ce am constatat, Tat\u0103l nostru<\/em>a avut o existen\u0163\u0103 independent\u0103 de textul biblic \u00een care apare. Tetraevangheliarul <\/em>\u00eensu\u015fi are o istorie complicat\u0103, afl\u00e2ndu-se \u00een rela\u0163ie cu Tetraevangheliarul<\/em> tip\u0103rit de Coresi un deceniu mai t\u00e2rziu \u015fi provenind, am\u00e2ndou\u0103, dintr-o traducere f\u0103cut\u0103 cu c\u00e2teva decenii \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n

Dumneavoastr\u0103 a\u021bi inventariat peste 200 de forme ale acestei rug\u0103ciuni. Cantitativ, cum s\u0103 apreciem: sunt multe, sunt pu\u021bine \u2013 raportat la intervalul istoric \u0219i, eventual, la alta \u021b\u0103ri (\u0219i, mai ales, limbi) care pot servi drept termen de compara\u021bie?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Situa\u0163ia este oarecum echilibrat\u0103, raport\u00e2ndu-ne la regiunea noastr\u0103 \u015fi p\u0103str\u00e2nd propor\u0163iile. Dac\u0103 \u00een Occident versiunile traduse din latin\u0103 apar \u00eenainte de anul 1000, decalajul nu e la fel de mare \u00een aceast\u0103 parte a Europei: maghiara \u015fi polona p\u0103streaz\u0103 versiuni din sec. al XV-lea, iar retoromana \u2013 ca s\u0103 m\u0103 leg \u015fi de spa\u0163iul romanic \u2013 abia din sec. al XVI-lea. Nu trebuie omis nici faptul c\u0103 noi avem o situa\u0163ie paradoxal\u0103: dac\u0103 rug\u0103ciunea preced\u0103 \u00een general traducerea Evangheliei, la noi Tat\u0103l nostru<\/em>apare odat\u0103 cu ea. Putem presupune c\u0103 a existat ceva \u00eenainte, de vreme ce pe la 1500 aveam deja Psaltirea tradus\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte. Desigur, tradi\u0163ia biblic\u0103 este mai bogat\u0103 \u00een maghiar\u0103 \u015fi polon\u0103, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 s-au produs mai multe versiuni ale rug\u0103ciunii dec\u00e2t la noi. \u00cen sec. al XVI-lea avem, practic, trei versiuni primare, din care deriv\u0103 celelalte \u015fapte, iar dup\u0103 1600 doar anumite pasaje sufer\u0103 schimb\u0103ri. Situa\u0163ia se poate explica prin faptul c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een sec. al XVII-lea \u00eenc\u0103 aveam slavonism cultural, iar autoritatea unor personalit\u0103\u0163i \u015fi texte din a doua jum\u0103tate a sec. al XVII-lea au determinat standardizarea rapid\u0103 a rug\u0103ciunii. Nevoia de inovare o g\u0103sim la Milescu \u015fi mai ales la Dosoftei, am\u00e2ndoi str\u0103luci\u0163i traduc\u0103tori \u015fi creatori de limb\u0103, dar \u00een acela\u015fi timp exist\u0103 \u015fi un respect pentru tradi\u0163ie, dovad\u0103 c\u0103 s-au perpetuat op\u0163iunile de traducere din sec. al XVI-lea. Cazul perechii gre\u015falele<\/em> \u2013 gre\u015fi\u0163ilor<\/em> e gr\u0103itor: ea ar fi trebuit s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia revizorilor exigen\u0163i, dar a fost p\u0103strat\u0103 neschimbat\u0103. Este adev\u0103rat c\u0103 periodic s-a \u00eencercat \u00eenlocuirea acestei op\u0163iuni interpretative cu perechea fidel\u0103 originalului datoriile <\/em>\u2013 datornicilor<\/em>, dar nu a prins. Nu a prins nici pentru c\u0103 ea nu a fost re\u0163inut\u0103 \u00een textele de autoritate, cum era Liturghierul<\/em>. Cum s-ar zice, datina a biruit acribia.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n
\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

De fapt, de ce avem at\u00e2tea versiuni? Ce ne spune o analitic\u0103 a acestora \u2013 despre limb\u0103, despre istorie, despre (ne)a\u0219ezare? La limit\u0103 \u2013 despre aceast\u0103 rug\u0103ciune \u00een sine care, iat\u0103, are at\u00e2tea chipuri<\/em>lingvistice?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Un text at\u00e2t de scurt ne spune chiar surprinz\u0103tor de multe lucruri despre istoria \u015fi specificul limbii: \u00een forma actual\u0103, 90% din cuvintele rug\u0103ciunii sunt de origine latin\u0103, iar 10% sunt \u00eemprumuturi din alte idiomuri \u015fi derivate ale acestora. Limba textului arat\u0103 locul specific al rom\u00e2nei \u00een lumea romanic\u0103 \u2013 \u015fi voi ilustra prin c\u00e2te un exemplu: avem cuvinte panormanice (p\u00e2ine<\/em>), cuvinte specifice romanit\u0103\u0163ii orientale (tat\u0103<\/em>), \u201ebalcanisme\u201d (postpunerea articolului) \u015fi chiar cuvinte cu posibil\u0103 origine dacic\u0103 \u00een versiunile mai vechi (a b\u0103ga<\/em>, pururea<\/em>). Influen\u0163a limbilor vecine asupra rom\u00e2nei se manifest\u0103 propor\u0163ional \u00een rug\u0103ciune: avem cuvinte de origine slavon\u0103 (a izb\u0103vi<\/em>) \u015fi derivate rom\u00e2ne\u015fti de la \u00eemprumuturi slavone\u015fti (a sfin\u0163i<\/em>), dar \u015fi un cuv\u00e2nt de origine maghiar\u0103 (viclean<\/em>). Termenul a m\u00e2ntui<\/em>, pentru care s-a admis p\u00e2n\u0103 azi originea maghiar\u0103, pare a fi, totu\u015fi, mo\u015ftenit din latin\u0103. Trebuie spus c\u0103 limbile de cultur\u0103 \u015fi-au l\u0103sat aceea\u015fi amprent\u0103 asupra graiului vernacular, cum ilustreaz\u0103 lexicul rug\u0103ciunii: slavonismelor (\u015fi derivatelor) din Tat\u0103l nostru<\/em> rom\u00e2nesc le corespund latinisme \u00een versiunile romanice occidentale.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen majoritatea cazurilor, schimb\u0103rile din rug\u0103ciune se datoreaz\u0103 dinamicii lexicale a limbii rom\u00e2ne: de exemplu, relativul cine<\/em> \u015fi substantivul pit\u0103<\/em>, normale \u00een sec. al XVI-lea, au ie\u015fit din limba literar\u0103 la fel ca unele slavonisme cu prezen\u0163\u0103 trec\u0103toare \u00een rug\u0103ciunea unor c\u0103rturari (de exemplu, iscu\u015fenie<\/em> \u201eispit\u0103\u201d). Dar textul ne spune ceva \u015fi despre via\u0163a cultural\u0103 a rom\u00e2nilor. Epoca marilor traduceri religioase (a doua jum\u0103tate a sec. al XVII-lea) \u015fi epoca marilor reforme lingvistice din sec. al XIX-lea, ambele cu maxim\u0103 permeabilitate lingvistic\u0103, au adus cele mai multe inova\u0163ii \u00een rug\u0103ciune. \u00cen schimb, rug\u0103ciunea a rezistat efervescen\u0163ei care a caracterizat cultura \u015fi, implicit, limba din anumite perioade. Cred c\u0103 prin aceasta \u00ee\u015fi dovede\u015fte calitatea sa de \u201emodel suprem \u015fi absolut al rug\u0103ciunii ideale\u201d, cum o considera lingvistul Eugeniu Co\u015feriu.<\/p>\n\n\n\n

Care e cea mai lung\u0103 formul\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u0219te a acestei rug\u0103ciuni? Cum sun\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Versiunile actuale num\u0103r\u0103 circa 60 de cuvinte. Cele vechi sunt \u00een general mai scurte, pentru c\u0103 lipseau demonstrativele cel<\/em>, cea<\/em>, care redau articolul grecesc, \u015fi redundan\u0163a pronominal\u0103 din secven\u0163ele ne iart\u0103 nou\u0103<\/em>, nu ne duce pe noi<\/em>, r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 poate \u015fi din ra\u0163iuni muzicale. Cea mai lung\u0103 versiune dinainte de 1700 este dat\u0103 de Dosoftei \u00een Liturghierul <\/em>din 1679, care ilustreaz\u0103 \u015fi spiritul inovator al c\u0103rturarului: \u201eTat\u0103l nostru, carele e\u015fti \u00een ceriuri, svin\u0163asc\u0103-s\u0103 numele t\u0103u; s\u0103 vie \u00eemp\u0103r\u0103\u0163\u00e2ia ta; s\u0103 fie voia ta, cumu-i \u00een ceri a\u015fe \u015fi pre p\u0103m\u00e2nt. P\u00e2inea noastr\u0103 cea de sa\u0163\u00e2u d\u0103-ne ast\u0103dz; \u015fi ne iart\u0103 datoriile noastre, cum \u015fi noi iert\u0103m datorilor no\u015ftri; \u015fi nu ne b\u0103ga la iscu\u015fenie, ce ne izb\u0103ve\u015fte de vicleanul. C\u0103 a ta iaste \u00eemp\u0103r\u0103\u0163\u00e2ia \u015fi puterea \u015fi slava, a Tat\u0103lui \u015f-a Fiiului \u015f-a Sv\u00e2ntului Duh, acmu \u015fi pururea \u015fi-n vecii de veci, amin\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Dar cea mai scurt\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cea mai scurt\u0103 variant\u0103 a fost culeas\u0103 de negustorul liovean Martin Gruneweg \u00een Moldova, \u00eenainte de 1600, \u015fi notat\u0103 \u00een \u00eensemn\u0103rile lui de c\u0103l\u0103torie, publicate abia \u00een zilele noastre: \u201eTatul nostru, ce este \u00een cer, svin\u0163asc\u0103-s\u0103 numele T\u0103u; <vie \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Ta>; fie voia Ta, cum \u00een cer, a\u015fa \u015fi pre p\u0103m\u00e2nt. Pita noastr\u0103 s\u0103\u0163ioas\u0103 d\u0103-ne noao ast\u0103z; \u015fi ne iart\u0103 gri\u015felile noastre, cum iert\u0103m \u015fi noi gre\u015fi\u0163ilor no\u015ftri; \u015fi nu ne duce \u00een n\u0103paste, ce ne izb\u0103vea\u015fte de hitleanul\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Cum e de luat \u00een calcul no\u021biunea de \u201dregiuni istorice rom\u00e2ne\u0219ti\u201d atunci c\u00e2nd evalu\u0103m profilul \u2013 lingvistic, dar \u0219i istoric \u2013 al rug\u0103ciunii \u201dTat\u0103l Nostru\u201d?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Este o \u00eentrebare foarte bun\u0103! Nu-mi pusesem aceast\u0103 problem\u0103 la momentul cercet\u0103rii doctorale, dar datorez ideea aceasta Centenarului Marii Uniri, c\u00e2nd am \u015fi avut o comunicare despre unitatea rom\u00e2nilor v\u0103zut\u0103 prin prisma istoriei rug\u0103ciunii. Tat\u0103l nostru<\/em> poate fi o dovad\u0103 a leg\u0103turilor str\u00e2nse dintre cele trei provincii: rug\u0103ciunea tip\u0103rit\u0103 de Coresi la Bra\u015fov, \u00een 1560 \u2013 care nu \u015ftim de unde provenea \u015fi cum s-a difuzat, se g\u0103se\u015fte c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu \u00een nordul Transilvaniei \u015fi \u00een Moldova. Continuitatea textual\u0103 este evident\u0103 \u00een sec. al XVII-lea \u015fi culmineaz\u0103 cu standardizarea ei pe la 1700. Avem dup\u0103 1700 o rug\u0103ciune standardizat\u0103 \u00een trei provincii rom\u00e2ne\u015fti diferite!<\/p>\n\n\n\n

Care sunt, studiind profilul istoric al acestei rug\u0103ciuni, cele mai ciudate observa\u021bii pe care le-a\u021bi f\u0103cut sau cele mai neobi\u0219nuite elemente pe care le-a\u021bi \u00eent\u00e2lnit? Ce a fost, cum s\u0103 spun, picant<\/em> de-a lungul cercet\u0103rii? Ce v-a uimit foarte foarte tare?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 la acest capitol merit\u0103 amintite interven\u0163iile livre\u015fti \u00een Tat\u0103l nostru<\/em>. \u00cen \u00eencercarea lor de a purifica limba de slavonisme, c\u0103rturarii latini\u015fti au introdus \u00een rug\u0103ciune neologisme ca debit<\/em> (pentru gre\u015feal\u0103<\/em>, datorie<\/em>), debitor<\/em> (pentru gre\u015fit<\/em>, datornic<\/em>). O curiozitate e dezvoltarea cale de ispit\u0103<\/em>, care nu se explic\u0103 prin nicio surs\u0103 cunoscut\u0103. Am g\u0103sit-o \u00een dou\u0103 versiuni de dup\u0103 1600, provenite din zona Banat-Cri\u015fana, dup\u0103 care atest\u0103rile lipsesc \u2026 p\u00e2n\u0103 azi, c\u00e2nd am putut s\u0103 o aud \u00een Moldova.<\/p>\n\n\n\n

Multe ciud\u0103\u0163enii apar \u00een versiunile rom\u00e2ne\u015fti care au circulat \u00een Occident. O asemenea versiune a fost publicat\u0103 de savantul german Hartknoch, \u00een 1684, \u00eentr-o limb\u0103 corupt\u0103 care a descurajat orice aplecare asupra ei, dar \u00een spatele c\u0103reia se poate ghici o surs\u0103 b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103. \u00centre ciud\u0103\u0163eniile din text g\u0103sim termenul glumide<\/em> pentru ispit\u0103<\/em>, care ar p\u0103rea derivat de la gluma<\/em>, iar sensul etimonului slavon \u201eneru\u015finare, sminteal\u0103, b\u00e2rf\u0103\u201d ar putea fi un indiciu c\u0103 de el e vorba.<\/p>\n\n\n\n

Capul de list\u0103 \u00eel de\u0163ine, cu siguran\u0163\u0103, Tat\u0103l nostru<\/em> \u201eceltic\u201d sau \u201edacic\u201d despre care a scris presa cu entuziasm acum c\u00e2\u0163iva ani. Sursa este culegerea de Tat\u0103l nostru <\/em>poliglot publicat\u0103 de Chamberlayne \u00een 1715, la Amsterdam, unde g\u0103sim o versiune care sun\u0103 rom\u00e2ne\u015fte, \u00eentr-o limb\u0103 corupt\u0103, identificat\u0103 de autor ca vel\u015f\u0103, de care s-a ocupat acum c\u00e2teva decenii \u015fi Eugeniu Co\u015feriu. Versiunea e furnizat\u0103 de Nicolae Milescu c\u0103rturarului suedez Stiernhielm, care o va publica \u00een 1667. De acolo trece \u00eentr-o culegere similar\u0103, ad\u0103ug\u00e2ndu-i-se diverse gre\u015feli de culegere \u015fi confuzia lui walachicus<\/em> cu wallicus<\/em>\u201evel\u015f\u201d, care a determinat indexarea rug\u0103ciunii la versiuni celtice. De-a dreptul hilar este faptul c\u0103 acela\u015fi text al lui Milescu este revizuit de cineva cu unele cuno\u015ftin\u0163e de rom\u00e2n\u0103 \u015fi furnizat apoi lui Chamberlayne, care-l public\u0103 \u00een aceea\u015fi culegere, de aceast\u0103 dat\u0103 identificat ca rom\u00e2nesc, la doar 20 de pagini distan\u0163\u0103 de versiunea \u201eceltic\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t de mult difer\u0103 ceea ce este acum acceptat \u2013 \u0219i utilizat \u2013 ca formule-standard pentru rug\u0103ciunea \u201dTat\u0103l Nostru\u201d de primele versiuni?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

De fapt, toate op\u0163iunile de traducere din rug\u0103ciunea actual\u0103 sunt atestate \u00een secolul al XVI-lea, cu excep\u0163ia sintagmei spre fiin\u0163\u0103<\/em>. Avem deci o stabilitate uimitoare a rug\u0103ciunii. A\u015f spune chiar c\u0103 folosim azi \u00een rug\u0103ciune particularit\u0103\u0163i de limb\u0103 care func\u0163ioneaz\u0103 din cele mai vechi versiuni atestate p\u00e2n\u0103 azi \u015fi, totu\u015fi, nu le resim\u0163im ca anormale, \u00een ciuda faptului c\u0103 ele nu caracterizeaz\u0103 rom\u00e2na vorbit\u0103: zicem sfin\u0163easc\u0103-se<\/em> \u00een loc de s\u0103 se sfin\u0163easc\u0103<\/em>, vie<\/em> \u00een loc de s\u0103 vin\u0103<\/em>, ne izb\u0103ve\u015fte<\/em> \u00een loc de izb\u0103ve\u015fte-ne<\/em>, iar pe alocuri putem auzi \u015fi vechea rostire munteneasc\u0103 gre\u015falele<\/em>, devenit\u0103 norm\u0103 \u00een vechea rom\u00e2n\u0103 literar\u0103 din toate provinciile rom\u00e2ne\u015fti datorit\u0103 tip\u0103riturilor lui Antim Ivireanul. Uneori auzim chiar \u015fi forme ca pre<\/em> \u015fi carele<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u201dTat\u0103l Nostru\u201d. Dar \u0219i \u201dP\u0103rintele nostru\u201d, \u00een unele versiuni. \u0218i mai cum? \u0218i, mai ales, de ce?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00centr-adev\u0103r, p\u00e2n\u0103 la standardizarea rug\u0103ciunii, petrecut\u0103 \u00een epoca lui Antim Ivireanul, cei doi termeni sunt \u00een concuren\u0163\u0103, fiecare cu variantele lui fonetice. Ambii sunt termeni de origine latin\u0103 \u015fi sunt prezen\u0163i \u00een toate graiurile. Am observat \u00eens\u0103 preferin\u0163a pentru p\u0103rinte<\/em> \u00een graiurile nordice (adic\u0103 din Moldova \u015fi din Transilvania de la nord de Mure\u015f), ceea ce m-a f\u0103cut s\u0103 afirm c\u0103 avem o posibil\u0103 diferen\u0163iere dialectal\u0103. Acum a\u015f nuan\u0163a un pic p\u0103rerea respectiv\u0103: cred c\u0103 p\u0103rinte<\/em> caracterizeaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, graiurile nordice, dar ca o particularitate stilistic\u0103. Este o form\u0103 reveren\u0163ioas\u0103, folosit\u0103 \u00een epoca veche \u00een toate raporturile de filia\u0163ie. Aceast\u0103 situa\u0163ie m\u0103 duce cu g\u00e2ndul la adres\u0103rile reveren\u0163ioase surprinz\u0103toare din unele texte de cult, cum e cazul adres\u0103rii \u201esvin\u0163ia ta\u201d c\u0103tre Maica Domnului din Paraclisul publicat de Dosoftei \u00een 1673.<\/p>\n\n\n\n

De ce mai ales \u201dceruri\u201d \u0219i nu \u201dcer\u201d \u2013 \u00een diversele versiuni ale acestei rug\u0103ciuni?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Pluralul ceruri<\/em> desemneaz\u0103, \u00eenc\u0103 din tradi\u0163ia veterotestamentar\u0103, \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu \u015fi a fost redat ca atare \u00een traducerile biblice. A\u015fa se face c\u0103 substantivul cer<\/em> \u00eenregistreaz\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 o diferen\u0163iere semantic\u0103 la plural. Mult\u0103 lume nu observ\u0103 c\u0103 pluralul ceruri<\/em> apare de fapt doar \u00een limbajul religios, pentru a desemna \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu. Unele confuzii au ap\u0103rut din cauz\u0103 c\u0103 cer<\/em> apare la plural \u00een invoca\u0163ia rug\u0103ciunii \u015fi la singular \u00een cererea a treia. Anticip\u00e2nd a doua ocuren\u0163\u0103, vorbitorul are tendin\u0163a s\u0103 foloseasc\u0103 singularul \u00een ambele situa\u0163ii, situa\u0163ie \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u015fi \u00een unele versiuni rom\u00e2ne\u015fti vechi. Cred c\u0103 aceasta poate fi o dovad\u0103 a circula\u0163iei orale a rug\u0103ciunii.<\/p>\n\n\n\n

Care este pasajul cel mai controversat din \u00eentreaga rug\u0103ciunea \u201dTat\u0103l Nostru\u201d?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cu siguran\u0163\u0103 e cererea a patra: \u201eP\u00e2inea noastr\u0103 cea de toate zilele\/spre fiin\u0163\u0103 d\u0103-ne-o nou\u0103 ast\u0103zi\u201d, c\u0103ci despre natura p\u00e2inii cerute aici se discut\u0103 de aproape dou\u0103 milenii.<\/p>\n\n\n\n

Ce este cu \u201dp\u00e2inea\u201d din aceast\u0103 rug\u0103ciune? De ce acest cuv\u00e2nt at\u00e2t de special aici?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Se pare c\u0103 aramaica este sursa acestei controverse. Textul grecesc original prezint\u0103, at\u00e2t la Matei, c\u00e2t \u015fi la Luca, pe epiousios<\/em>, un termen creat pentru a echivala, din c\u00e2te se pare, un concept semitic. Acest hapax legomenon a fost analizat de-a lungul timpului fie ca un compus din epi<\/em> \u015fi ousia<\/em> (\u201epentru fiin\u0163\u0103\u201d), fie ca un derivat neobi\u015fnuit, care ar \u00eensemna \u201ep\u00e2inea (zilei) care vine\u201d sau \u201ede m\u00e2ine\u201d. \u00cen cele mai vechi versiuni latine\u015fti, epiousios <\/em>este tradus prin quotidianus<\/em> \u201ezilnic\u201d. Pe la 400, c\u00e2nd traduce Vulgata, Hieronymus inoveaz\u0103 pasajul de la Matei, cre\u00e2nd \u00een acest scop termenul supersubstantialis<\/em>, prin care s-ar \u00een\u0163elege \u201enecesar subzisten\u0163ei\u201d. Nici vechile traduceri biblice orientale nu sunt unitare: \u00een tradi\u0163ia siriac\u0103 se vorbe\u015fte fie de p\u00e2inea \u201econtinu\u0103\u201d, fie de p\u00e2inea \u201enecesar\u0103\u201d, iar \u00een tradi\u0163ia copt\u0103 se vorbe\u015fte de p\u00e2inea \u201ecare vine\u201d sau \u201ede m\u00e2ine\u201d. Tradi\u0163ia slavon\u0103, care ne prive\u015fte pe noi, calchiaz\u0103 termenul grecesc, red\u00e2ndu-l prin \u201epentru fiin\u0163\u0103\u201d. Toate variantele au fost determinate de modul cum a fost \u00een\u0163eles epiousios<\/em>. Recent, profesorul Chrys Caragounis a dat o nou\u0103 contribu\u0163ie pe aceast\u0103 tem\u0103, conving\u0103toare dup\u0103 p\u0103rerea mea, unde arat\u0103 c\u0103 singura interpretare corect\u0103 este cea care pleac\u0103 de la compusul epi<\/em> \u015fi ousia<\/em>, celelalte fiind interpret\u0103ri for\u0163ate, care nu se sus\u0163in nici lingvistic, nici hermeneutic. Interpretarea corect\u0103 ar fi, a\u015fadar, \u201ep\u00e2inea necesar\u0103 pentru subzisten\u0163\u0103\u201d, \u00eentemeiat\u0103 lingvistic \u015fi \u00een consens cu majoritatea cov\u00e2r\u015fitoare a interpret\u0103rilor patristice. P\u00e2inea pe care cre\u015ftinul o cere \u00een rug\u0103ciune este necesarul zilnic \u2013 nici mai mult, nici mai pu\u0163in (a se vedea \u015fi Pilde 30:8), atitudine care exclude grija zilei de m\u00e2ine, \u00een acord cu o alt\u0103 porunc\u0103 biblic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u201dP\u00e2inea noastr\u0103 cea de toate zilele\u201d sau, mai degrab\u0103, pentru c\u0103 mai aproape de sensul originar, \u201dp\u00e2inea cea spre fiin\u021b\u0103\u201d?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Eu \u00eenclin c\u0103tre a doua tocmai aplic\u00e2nd principiul literalit\u0103\u0163ii \u00een traducere, chiar dac\u0103 prima are o tradi\u0163ie venerabil\u0103, c\u0103ci din secolul al XVI-lea circul\u0103 ne\u00eentrerupt. Dar parcurg\u00e2nd interpret\u0103rile date rug\u0103ciunii \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc de-a lungul secolelor, mi-am dat seama c\u0103 cele dou\u0103 sintagme sunt mult mai apropiate dec\u00e2t credeam, av\u00e2nd de a face \u00een realitate cu o sinonimie frazeologic\u0103 aici. Confirmarea mi-a venit mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am g\u0103sit articolul lui Caragounis. Este adev\u0103rat c\u0103 p\u00e2inea cea spre fiin\u0163\u0103 <\/em>reprezint\u0103 o traducere mai exact\u0103, dar aceea\u015fi idee de necesitate a existen\u0163ei este exprimat\u0103 printr-o sintagm\u0103 temporal\u0103 \u00een cel\u0103lalt caz. Profesorul Eugen Munteanu a afirmat, pe baza a ceea ce se \u015ftia la data respectiv\u0103, c\u0103 ar putea exista o diferen\u0163iere confesional\u0103 \u00een acest pasaj, o opozi\u0163ie \u00eentre \u00een\u0163elegerea teluric\u0103 \u015fi cea mistic\u0103 a p\u00e2inii. \u00cen realitate, corpusul pe care l-am studiat arat\u0103 c\u0103, \u00een epoca veche, de toate zilele<\/em> apare f\u0103r\u0103 deosebire de confesiune, iar \u00een comentarii \u2013 de exemplu la Antim Ivireanul \u2013 aceastei sintagme i se aplic\u0103 interpret\u0103ri c\u00e2t se poate de mistice. Despre o diferen\u0163\u0103 confesional\u0103, explicabil\u0103 mai degrab\u0103 istoric dec\u00e2t hermeneutic, putem vorbi doar azi: dac\u0103 sintagma de toate zilele<\/em> este, prin vechimea ei, ecumenic\u0103, \u00een sensul c\u0103 a fost adoptat\u0103 de toate confesiunile, spre fiin\u0163\u0103 <\/em>este folosit\u0103 de obicei \u00een spa\u0163iul ortodox, fiind mai recent\u0103: ea apare pe la 1800 \u00een \u015fcoala de traducere de la M\u0103n\u0103stirea Neam\u0163 \u015fi, prin autoritatea c\u0103r\u0163ilor traduse sau revizuite acolo, difuzate ulterior \u00een tot spa\u0163iul rom\u00e2nesc, s-a impus rapid \u015fi este predominant\u0103 \u00een mediul ortodox.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n
\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u201d\u00cemp\u0103r\u0103\u021bie\u201d, de la \u201d\u00cemp\u0103r\u0103\u021bia Ta\u201d trimite, oarecum, \u0219i la ideea de basm. Ce mai avem, ca sinonime utilizate (\u0219i, iat\u0103, copios surclasate de aceast\u0103 op\u021biune care sunt at\u00e2t de firesc)?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Exact, nu sun\u0103 a trimitere la o realitate terestr\u0103 \u015fi poate tocmai aceasta i-a asigurat durabilitate. Conceptul de st\u0103p\u00e2nire este supus de obicei condi\u0163ion\u0103rilor istorice. De exemplu, \u00een Noul Testament de la 1648, tip\u0103rit \u00een Transilvania, \u00een loc de \u00eemp\u0103rat <\/em>apare crai<\/em>, iar acum c\u00e2teva decenii, \u00een vremea monarhiei, psalmii \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti \u2013  la a c\u0103ror citire participa suveranul \u2013 vorbeau despre rege<\/em>. Cu toate acestea, rug\u0103ciunea a r\u0103mas deasupra condi\u0163ion\u0103rilor istorice \u2013 cel pu\u0163in la noi, a\u015fa \u00eenc\u00e2t st\u0103p\u00e2nirea lui Dumnezeu a fost desemnat\u0103 \u00eentotdeauna prin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie<\/em>. Termenul \u00een sine este interesant pentru c\u0103 deriv\u0103 din \u00eemp\u0103rat<\/em>, care s-a p\u0103strat doar \u00een latina balcanic\u0103, supravie\u0163uind \u00een rom\u00e2n\u0103 \u015fi albanez\u0103. Latinistul H. Mih\u0103escu explica just p\u0103strarea termenului aici (spre deosebire de Occident, unde el a fost \u00eemprumutat din latin\u0103 \u00een vremea lui Carol cel Mare) prin supravie\u0163uirea p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu a Imperiului Bizantin. Textele biblice rom\u00e2ne\u015fti nu desemneaz\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu altfel dec\u00e2t prin acest derivat de origine latin\u0103. Dar nici \u00een limbile occidentale nu sunt varia\u0163ii notabile. Condi\u0163ionarea istoric\u0103 este mai evident\u0103 \u00een limbile turcice, unde \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu este desemnat\u0103 nu doar prin termeni consacra\u0163i \u00een limbajul religios, ci \u015fi prin coresponden\u0163ii lui sultanat<\/em>, pa\u015fal\u00e2c<\/em> (\u00een turc\u0103 \u015fi azer\u0103) \u015fi hanat<\/em>(cuman\u0103).<\/p>\n\n\n\n

\u00cencheierea \u2013 ceea ce avem dinainte de \u201dAmin\u201d \u2013 este sau nu este din formula originar\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00cencheierea este foarte veche, dar numai o parte din manuscrisele Noului Testament <\/em>o atest\u0103. Prin urmare, p\u0103rerile cu privire la autenticitatea ei sunt \u00eemp\u0103r\u0163ite, unii socotind c\u0103 prezen\u0163a \u00eencheierii \u00een rug\u0103ciune se datoreaz\u0103 uzului liturgic. Este de remarcat faptul c\u0103 ea apare \u00een Didahie, care dateaz\u0103 din sec. I-II, \u015fi c\u0103 rug\u0103ciunea iudaic\u0103 avea \u00een \u00eencheiere o laud\u0103 adresat\u0103 lui Dumnezeu. Trebuie spus c\u0103 \u00eencheierea aceasta mai este numit\u0103 \u015fi doxologie, chiar dac\u0103 \u00eentr-un sens impropriu, deoarece nu este o rug\u0103ciune de slav\u0103 \u00een sine, ci de justificare a cererilor din rug\u0103ciune: cre\u015ftinul cere de la Dumnezeu aceste lucruri pentru c\u0103 a Lui este \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia, puterea \u015fi slava.<\/p>\n\n\n\n

Se spune, uneori, \u00een loc de \u201damin\u201d \u0219i \u201dadev\u0103r\u201d. Explica\u021bia pentru aceast\u0103 op\u021biune, \u00een\u021beleg, nu este foarte complicat\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00centr-adev\u0103r, traducerea lui amin <\/em>ar fi \u201ea\u015fa s\u0103 fie\u201d, \u201eadev\u0103rat\u201d, rolul s\u0103u fiind acela de a \u00eent\u0103ri cele afirmate. Un fapt neobi\u015fnuit este apari\u0163ia echival\u0103rii adev\u0103r<\/em> \u00een unele texte rom\u00e2ne\u015fti vechi traduse din slavon\u0103. Totu\u015fi, \u00een Tat\u0103l nostru<\/em> ea nu a avut difuzare: am g\u0103sit-o \u00een dou\u0103 texte din sec. al XVII-lea, Codicele Todorescu \u015fi Evangheliarul de la R\u0103zboieni, acesta din urm\u0103 fiind cunoscut pentru traducerile paralele pe care le ofer\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine \u2013 o \u00eentrebare care invit\u0103 \u0219i la c\u00e2teva \u0219arje hermeneutice, dar \u0219i la un mic joc speclativ: cum aprecia\u021bi c\u0103 este veche<\/em> aceast\u0103 rug\u0103ciune care are \u0219i prezent \u0219i viitor & \u00een ce fel considera\u021bi c\u0103 este nou\u0103<\/em> o asemenea rug\u0103ciune, \u00een fond, at\u00e2t de veche, fie \u0219i numai \u00eentr-un sens istoric?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Rug\u0103ciunea a fost rostit\u0103 de Iisus Hristos \u00een vremea lui Tiberius Caesar, pe muntele din fa\u0163a M\u0103rii Tiberiadei, dar nu a fost circumscris\u0103 unui timp \u015fi spa\u0163iu anume. Un lucru absolut firesc, de vreme ce nevoile omului la care rug\u0103ciunea face referire, de la nevoia de hran\u0103 p\u00e2n\u0103 la cea spiritual\u0103, sunt mereu acelea\u015fi. Noutatea permanent\u0103 a rug\u0103ciunii st\u0103 \u00een faptul c\u0103 pare a fi fost alc\u0103tuit\u0103 pentru fiecare \u00een parte, cum observa Alexander Schmemann. O ilustrare a actualit\u0103\u0163ii rug\u0103ciunii g\u0103sim \u00een via\u0163a principesei Ileana, care a l\u0103sat o m\u0103rturie memorabil\u0103 despre Tat\u0103l nostru<\/em>: dup\u0103 doi ani de exil, pribeag\u0103 \u015fi moart\u0103 suflete\u015fte din cauza pierderii \u0163\u0103rii, Domni\u0163a m\u0103rturisea c\u0103 a trecut de la moarte la via\u0163\u0103 deodat\u0103, zic\u00e2ndu-\u015fi obi\u015fnuitul Tat\u0103l nostru<\/em>, c\u00e2nd a ajuns la \u201eFac\u0103-se voia Ta\u201d.<\/p>\n\n\n\n

not\u0103: acest interviu a fost publicat \u00een premier\u0103 \u00een revista ORIZONT, nr 4\/2020<\/em><\/p>\n\n\n\n

Articolul original<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-adev\u0103r, Tat\u0103l nostru poate fi cartea de vizit\u0103 a oric\u0103rei limbi<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":8109,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[32,29],"tags":[215,239,1513,654,240,1512],"class_list":["post-8108","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-istorie","category-religie","tag-dumnezeu","tag-iisus","tag-nostru","tag-origine","tag-rugaciune","tag-tatal"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8108","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8108"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8108\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8111,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8108\/revisions\/8111"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8109"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8108"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8108"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8108"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}