{"id":8385,"date":"2022-10-05T10:15:01","date_gmt":"2022-10-05T10:15:01","guid":{"rendered":"https:\/\/noi3.org\/site\/?p=8385"},"modified":"2022-10-05T10:15:05","modified_gmt":"2022-10-05T10:15:05","slug":"despre-iad-si-sanul-lui-avraam-vedenia-lui-cosma-monahul-infricosatoare-si-folositoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/site.noi3.org\/?p=8385","title":{"rendered":"Despre IAD si SANUL LUI AVRAAM. Vedenia lui Cosma Monahul, \u00eenfricosatoare si folositoare"},"content":{"rendered":"\n
\"\"\/<\/figure>\n\n\n\n

\u00cen al treisprezecelea an al \u00eemparatiei lui Romano, care oc\u00e2rmuia cu cucernicie \u00eemparatia romanilor, se afla un oarecare om la Constantinopol, fiind din cei ce slujeau la camera de culcare a lui Alexandru (ce fusese cu putin mai \u00eenainte \u00eemparat, care era fiu al lui Vasile Macedon si frate al lui Leon \u00eemparatul), si din cele mai de casa slugi. Acesta alerg\u00e2nd la viata calugareasca, a ajuns egumen calugarilor, ce se aflau la m\u00e2nastirea ce este la apa Sangarului.<\/p>\n\n\n\n

Trec\u00e2nd c\u00e2tiva ani i s-a \u00eent\u00e2mplat de a cazut \u00eentr-o boala foarte grea si a zacut multa vreme. Dupa cinci luni, \u00eentr-o zi la trei ceasuri s-a trezit putintel si venindu-si \u00een fire s-a sculat \u00eencetisor din pat, si a sezut sprijinit si de o parte si de alta de catre cei de casa. Si asa sez\u00e2nd \u00eesi iesi din fire si era mintea lui dusa cu ochii atintiti \u00een sus la podul casei de la trei ceasuri p\u00e2na la al noualea si soptea cu gura cuvinte ne\u00eencheiate si ne\u00eentelese, si \u00eentru aceste ceasuri, ce s-au zis mai sus, mai venindu-si \u00een fire oarecum, ceru de la cei ce erau cu d\u00e2nsul doua bucati de p\u00e2ine uscata, zic\u00e2nd: \u201eDati-mi cele doua bucati de p\u00e2ine ce am luat de la batr\u00e2nul\u201d, si zic\u00e2nd aceasta \u00eesi baga m\u00e2inile \u00een s\u00e2n pipaind si cerc\u00e2nd cele ce cauta. Iar un oarecare din cei ce stateau acolo se ruga sa le spuna aceasta mare taina, zic\u00e2ndu-i: \u201eSpune-ne, parinte, si nu te \u00eendura a nu ne fi de folos, unde ai fost at\u00e2tea ceasuri? Si la ce vedenie \u00eeti suise-si g\u00e2ndul? Si cu cine vorbeai misc\u00e2nd din buze?\u201d Iar el vaz\u00e2ndu-i pe ei foarte \u00eentristati si pl\u00e2nsi a zis: \u201e\u00cencetati fiilor, ca de va da Domnul sa \u00eemi viu \u00een fire, voi plini cererea voastra\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Deci c\u00e2nd fu dimineata, se str\u00e2nse la d\u00e2nsul toata obstea frateasca si \u00eencepu el povestea asa: \u201eDe voi vrea sa le spun \u00eentocmai toate c\u00e2te una cu g\u00e2ndul meu, parintilor si fratilor, si sa le povestesc cu amanuntul, trece peste mintea si limba omeneasca, dar c\u00e2te voi tine minte si voi putea sa povestesc, acestea va voi povesti. Acolo unde sedeam pe patul meu sprijinit de doi frati, mi se paru ca vedeam \u00een partea de-a st\u00e2nga multime, de niste omuleti ne\u00eenchipuiti, cu obraji negri si negreata nu era la toti \u00eentr-un fel, ci la unii mai multa si la altii mai putina, si unii erau cu obrajii schimonositi, altii cu v\u00e2natai la ochi, altii cruntati de s\u00e2nge, av\u00e2nd cautatura groaznica si salbateca si unii cu buzele umflate, altii cu buzele vinete, la unii cele de sus, la altii cele de jos, acestia dar veneau de se apropiau de patul meu si se nevoiau sa ma ia de la voi si \u00eent\u00e2i vaz\u00e2ndu-va ca stati \u00eemprejurul meu, mi se parea ca nu \u00eemi era prea frica, nici nu ma temeam de pornirea lor. Apoi nu stiu cum am ramas singur de voi si am fost cuprins de d\u00e2nsii, si au cutezat si m-au luat; deci unii ma trageau \u00eenainte legat, altii ma \u00eempingeau dinapoi, si unul de o parte, altul de alta parte ma str\u00e2ngeau tare si asa m-au dus la o r\u00e2pa foarte mare; latimea ei nu era mai mult dec\u00e2t o aruncatura de piatra, iar ad\u00e2ncimea p\u00e2na la tartar si ma trageau cu sila la acea r\u00e2pa. Si era dinspre acea r\u00e2pa o cararuie foarte str\u00e2mta, at\u00e2t c\u00e2t nici o urma de picior nu \u00eencapea, deci pe acea cararuie str\u00e2mta ma trageau si eu ma lasam tot spre partea dreapta, de ma cumpaneam, ca nu cumva sa scapat, ca sa cad \u00een acea prapastie ad\u00e2nca peste seama; si \u00eentru acea prapastie se vedea un r\u00e2u unde curgea cu mari siroaie, zgomotoase. Deci trec\u00e2nd cu multa groaza acea cararuie str\u00e2mta, se facea ca mergeam spre partea rasaritului si aflaram o poarta mare deschisa la capul acelei prapastii. Acolo sedea un om mare ca un urias, negru si groaznic la chip, ai carui ochi erau str\u00e2mbati si foarte mari si s\u00e2ngerati si lasa din ei para de foc multa si fum din nari, iar limba lui sp\u00e2nzura afara din gura de un cot si m\u00e2na lui dreapta era de tot seaca, iar cealalta era umflata, ca un st\u00e2lp gol si foarte \u00eentinsa, care apuca pe cei os\u00e2nditi de-i arunca \u00een acea prapastie si toti c\u00e2ti se os\u00e2ndeau \u00eentru acea prapastie, strigau: \u201eVai, vai!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Apropiindu-ma eu de acel om \u00eenfricosator si groaznic, el striga tare catre cei ce ma duceau, zic\u00e2nd: \u201eAcesta este prietenul meu\u201d, tinz\u00e2nd si m\u00e2na cu pofta sa ma apuce. Iar eu spaim\u00e2nt\u00e2ndu-ma de frica m-am cutremurat si m-am tras spre sine-mi si \u00eendata se aratara doi barbati ca si cum i-ar fi trimis cineva, oameni batr\u00e2ni si cuviosi, care socoteam sa fie Andrei si Ioan, Sfintii Apostoli, semuindu-i dupa chipurile din sfintele icoane. Pe acestia vaz\u00e2ndu-i acel sc\u00e2rnav si groaznic, \u00eendata s-a tras si s-a ascuns. Deci lu\u00e2ndu-ma acesti doi batr\u00e2ni si trec\u00e2nd prin portile de care am spus mai \u00eenainte, si prin orasul care era \u00eentre porti, am iesit la un loc ses, unde erau niste sate frumoase si trec\u00e2nd p\u00e2na unde se sf\u00e2rsea acea c\u00e2mpie, am iesit la o vale ierboasa cu pajiste foarte frumoasa, care frumusete si darul ce-l avea, este peste putinta a o povesti si a o arata cu cuvintele. Iar \u00een mijlocul el sedea un batr\u00e2n, om foarte vesel si de cinste, av\u00e2nd \u00eemprejurul lui multime de copii ca nisipul marii. Atunci parasindu-ma frica, am \u00eentrebat cu smerenie pe cei ce ma purtau, cine era batr\u00e2nul acela? Si ce era acea multime nenumarata dimprejurul lui? Si ei zisera: \u201eAcesta este Avraam si s\u00e2nul lui Avraam, de care ai auzit\u201d, si \u00eendata fiind purtat de ei ma \u00eenchinai cu plecaciune si sarutai pe acel ce ziceau ei, ca este Avraam si iarasi merg\u00e2nd \u00eenainte noi pe cale si sf\u00e2rsindu-se valea, am aflat un pomet foarte mare de maslini, care precum mi se pare, erau mai multi pomi dec\u00e2t stelele cerului, si la fiecare pom era ca nu cort si cu pat sub cort si pe fiecare pat era un om, \u00eentre care am cunoscut pe multi din cei ce se aflau la curtea \u00eemparateasca si pe multi din oras si pe unii din tarani, \u00eenca si pe unii dintre ai m\u00e2nastirii noastre, si acestia c\u00e2ti am cunoscut sunt toti morti mai demult.<\/p>\n\n\n\n

Cuget\u00e2nd eu sa \u00eentreb, ce era pometul acela de maslini asa de mare si minunat, batr\u00e2nii apucara a vorbi \u00eenainte de \u00eentrebarea mea, zic\u00e2nd: \u201eCe cugeti despre acest mare si prea \u00eenfrumusetat pomet de maslini? Si care sunt toate c\u00e2te sunt \u00een el? Acestea sunt acele: \u201eMulte locasuri la Tine, Doamne, sunt, dupa vrednicia tuturor \u00eempartite dupa masura virtutii\u201d; si dupa maslinisul acela era o cetate, a carei frumusete si \u00eempestritura si \u00eencheietura si tocmirea zidurilor cu neputinta este a povesti cineva. Erau douasprezece r\u00e2nduri \u00eemprejurul a tot zidul, ca douasprezece br\u00e2ie din cele douasprezece pietre scumpe, si fiecare br\u00e2u dintre acestea era \u00eentreg facut dintr-o piatra si fiecare \u00eesi facea \u00eenconjurarea lui, si ce pot sa zic de netezitura zidului si de buna alcatuire si tocmire ce era la toate; si \u00een zidul acela erau porti pestrite, cu aur si cu argint amestecatura, si din porti \u00eenauntru era pardoseala de aur, si case de aur cu scaune de aur, si cu mese de aur, si toata cetatea era plina de lumina nepovestita, plina de miros, plina de bucurie, prin care trec\u00e2nd n-am vazut nici om, nici vita, nici pasare zburatoare, nici altceva nimic din c\u00e2te se misca pe pam\u00e2nt si \u00een vazduh; iar despre marginea cetatii aceleia erau zidite curti minunate \u00eemparatesti, si la intrarea curtilor era o bolta de lunga c\u00e2t ai azv\u00e2rli cu o piatra, si din marginea boltei p\u00e2na \u00een cea margine era \u00eentinsa o masa de marmora ce se numeste Romancon, de \u00eenalta c\u00e2t se rezema omul si era plina de oaspeti, ce sedeau, si toata casa era plina de lumina foarte vie si de un bun miros si de daruri, iar \u00een fundul boltei era o scarisoara \u00eenv\u00e2rtita de iesea \u00eentr-un foisor fermecator care se vedea de la masa, din care plec\u00e2ndu-se si ivindu-se din afara doi tineri luminati la fata ca fulgerul si plini de toata stralucirea, zisera batr\u00e2nilor care ma tineau: \u201eSa sada si acesta la masa\u201d, si \u00eendata cum zisera au aratat si locul, la care aduc\u00e2ndu-ma batr\u00e2nii m-au pus, iar el a sezut de o parte. Iar tinerii, au intrat p\u00e2na \u00een casa cea dinauntru de la fereastra soarelui, si zabovindu-se ei, eu ma uitam si foarte luam aminte la masa aceea si cunosteam multi prieteni din cei ce sedeau si din mireni si din monahii cei din m\u00e2nastirea noastra, iar unii erau si din cei ce se aflau la \u00eemparatie.<\/p>\n\n\n\n

Dupa aceea t\u00e2rziu iarasi venind acei tineri strigara pe cei doi batr\u00e2ni, zic\u00e2ndu-le: \u201eRidicati-l pe acesta, ca mult \u00eel pl\u00e2ng fiii lui cei duhovnicesti si \u00eemparatului i s-a facut mila si vrea sa-l lase sa petreaca cu monahii \u00een viata si duc\u00e2ndu-l pe alta cale, luati \u00een locul lui pe monahul Atanasie de la Traian\u201d. Si \u00eendata lu\u00e2ndu-ma batr\u00e2nii, cu degrab am iesit din bolta si din cetate si am mers pe alta cale, afl\u00e2nd sapte iezere pline de munci si de chinuri, unul era plin de \u00eentuneric, altul plin de foc, altul de negura \u00eemputita, altul cu viermi, altele cu alte feluri de munci si toate erau pline de nenumarata multime, care pl\u00e2ngea si se t\u00e2nguia cu jale. Deci trec\u00e2nd aceste iezere si putin loc mai \u00eenainte, iarasi am aflat pe batr\u00e2nul acela ce zicea ca este Avraam, si \u00eenchin\u00e2ndu-ma la d\u00e2nsul iarasi l-am sarutat, iar el mi-a dat un pahar de aur, plin de vin mai dulce dec\u00e2t mierea, si trei bucati de p\u00e2ine uscata, din care una o am muiat \u00een vin, precum mi se pare ca o am m\u00e2ncat si am baut si vinul tot, iar celelalte doua ce le ceream ieri, le-am bagat \u00een s\u00e2n; dupa aceea peste putin iarasi am mers la locul acela unde sedea uriasul acela, ce era peste seama de grozav, si obrazul lui asemenea cu noaptea, care vaz\u00e2ndu-ma scr\u00e2snea din dinti greu \u00eempotriva mea, si-mi zicea cu m\u00e2nie si cu amar: \u201eDe aicea mi-ai scapat, dar de acum \u00eenainte nu voi \u00eenceta a face tot felul de uneltiri asupra ta si asupra m\u00e2nastirii tale\u201d.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2na aicea, fratilor au fost c\u00e2te am cunoscut si am tinut minte de v-am spus, iar cum mi-am venit \u00een fire nimic nu stiu. Deci, trec\u00e2nd vedenia aceasta \u00een acest chip, \u00eendata am trimis la M\u00e2nastirea lui Traian si au aflat pe monahul Atanasie mort si-l scoteau din chilie pe patul cel ce poarta mortii. Si \u00eentreb\u00e2nd c\u00e2nd a murit, au aflat ca a murit ieri pe la al noualea ceas, \u00een ziua \u00een care a vazut parintele acesta vedenia si si-a venit \u00een fire. Si peste scurta vreme s-au facut aceste doua m\u00e2nastiri tot una, fiind aproape una de alta, si p\u00e2na \u00een ziua de astazi se chivernisesc de un egumen. Si c\u00e2rmuindu-se am\u00e2ndoua m\u00e2nastirile cu viata placuta lui Dumnezeu, treizeci de ani, de catre acest parinte ce a vazut aceasta vedenie, traind el at\u00e2ta vreme, mult au sporit aceste m\u00e2nastiri, at\u00e2t cu petrecerea cea placuta lui Dumnezeu a monahilor c\u00e2t si cu veniturile din toate partile spre chivernisirea si hrana lor, \u00eentru slava iubitorului de oameni, Dumnezeului nostru. Amin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[..]
\nAcolo unde sedeam pe patul meu sprijinit de doi frati, mi se paru ca vedeam \u00een partea de-a st\u00e2nga multime, de niste omuleti ne\u00eenchipuiti, cu obraji negri si negreata nu era la toti \u00eentr-un fel, ci la unii mai multa si la altii mai putina, si unii erau cu obrajii schimonositi, altii cu v\u00e2natai la ochi, altii cruntati de s\u00e2nge, av\u00e2nd cautatura groaznica si salbateca si unii cu buzele umflate, altii cu buzele vinete, la unii cele de sus, la altii cele de jos, acestia dar veneau de se apropiau de patul meu si se nevoiau sa ma ia de la voi si \u00eent\u00e2i vaz\u00e2ndu-va ca stati \u00eemprejurul meu, mi se parea ca nu \u00eemi era prea frica, nici nu ma temeam de pornirea lor.
\n[\/\/]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":8386,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1613,785,1612,786],"class_list":["post-8385","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-religie","tag-avraam","tag-iad","tag-rai","tag-vedenie"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8385","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8385"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8385\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8387,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8385\/revisions\/8387"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8386"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8385"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8385"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/site.noi3.org\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8385"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}