În timp ce politicienii greci se chinuie să voteze un nou pachet de măsuri de austeritate, iar străzile Atenei ard, există semne dinspre Bruxelles că oficialii zonei euro se pregătesc şi pentru eventualitatea ieşirii Greciei din zona euro. Neelie Kroes, comisarul european pentru agenda digitală, în public, dar şi alţi oficiali europeni, în cadru privat, şi-au exprimat dispoziţia de a-i lăsa pe Greci în voia sorţii, dacă este necesar. Ar trebui Grecia şi Portugalia lăsate să dea faliment?
Exasperarea oficialilor de la Bruxelles faţă de procrastinarea guvernului de la Atena pare să fie din ce în ce mai greu de mascat. Iar argumentele politice sunt completate de o analiză economică dură a lui Wolfgang Münchau în publicaţia financiară „Financial Times”.
Münchau consideră că programul de asistenţă financiară a Greciei a fost un dezastru de la început şi până astăzi, concluzie care pare să înceapă să fie împărtăşită şi de guvernele din zona euro. Cu toate acestea, analistul german consideră că acest program în valoare de 130 de miliarde de euro va fi, totuşi, implementat, motivul nefiind, însă, speranţa că acest program va avea succes ci pur şi simplu inerţia mecanismului birocratic european.
Economie muribundă
Rezultatele nu vor fi încurajatoare: noile măsuri de austeritate implementate de guvernul de la Atena vor înrăutăţi depresia economică, privatizările vor eşua iar prăbuşirea produsului intern brut al Greciei, de 6% în 2011, va continua în acelaşi ritm. Eventual, o nouă perfuzie financiară va fi necesară pentru a ţine Grecia în viaţă, perfuzie care va necesita un nou tratament de austeritate.
Si acesta este doar scenariul optimist…
Münchau avertizează că acesta nu este nici pe departe cel mai pesimist scenariu, el presupunând susţinerea mediului politic grecesc pentru guvernul Papademos şi măsurile implementate de către acesta. Dar cu o ţară aproape paralizată de greve şi proteste şi cu o opoziţie cert favorită pentru alegerile din aprilie, coeziunea politică necesară implementării programului de asistenţă este un deziderat destul de problematic.
Chiar dacă Antonis Samaras, liderul partidului Noua Democraţie şi, mai mult ca sigur, câştigătorul alegerilor din primăvară, va respecta termenii acestui program şi va evita intrarea în incapacitate de plată, acest lucru nu va rezolva criza grecească. Simpla reducere a ratei datoriei publice de la 160% la 120% din PIB până la sfârşitul acestui deceniu este, în opinia lui Münchau, o decizie arbitrară lipsită de justificare economică. O rată a datoriei publice de 120% este sustenabilă pentru o economie de talia Italiei, dar nu pentru o economie precum a Greciei.
Redresarea economică a Greciei necesită decenii
Pentru a-şi reveni din punct de vedere economic, Grecia are nevoie de o infrastructură economică funcţională, o piaţă a muncii modernă şi un sistem politic mai puţin tribal, însă, pentru realizarea acestor condiţii vor fi nevoie de decenii.
Sentinţa lui Münchau este clară: în loc să irosim alte sute de miliarde în încercarea futilă de a păstra Grecia, cu tot cu datoria sa în cadrul zonei euro sau în loc să abandonăm Grecia şi să folosim fondurile rămase pentru salvarea Portugaliei, „lăsaţi-le pe ambele să dea faliment în cadrul zonei euro şi folosiţi-vă de un fond de asistenţă financiară, suficient mărit, pentru a le ajuta în procesul de reconstrucţie, protejând şi restul uniunii monetare de contagiune în acelaşi timp”. Münchau recunoaşte că acest proces va fi foarte costisitor, însă prelungirea agoniei acestor două ţări pentru încă doi ani va fi un lucru rusinos.
Ar trebui Grecia şi Portugalia lăsate să dea faliment?