Reactia fata de alegerile din Grecia a mass-mediei occidentale si a “pietelor” financiare a fost, cum altfel, isterica si ipocrita. Oare la ce se asteptau? La un vot masiv pentru continuarea austeritatii?
Experimentul austeritatii aplicat in forma sa dura in periferia europeana – indeosebi Romania si Grecia – isi arata acum rezultatele. Insa testul pe Romania are o nota atat de particulara incat nu e reprezentativ pentru spatiul european. In Grecia e altceva. Eurocratii, dupa ce au injectat cobaii cu doza de inginerie socio-economica preconizata, iau nota: votul “anti-sistem” este impresionant. Fie ca se duce spre comunisti (puri si duri, cu stema rosie care are secera si ciocan), fie ca se duce spre neonazisti (care chiar sunt nazisti, nu ce se spunea despre LAOS sau alte formatiuni catalogate drept de “extrema dreapta”), votul ultra-radical insumeaza 15% din voturi. Din istorie stim ca formatiunile extremiste nici nu au nevoie de mai mult ca sa faca o bresa in sistem si sa se afirme.
{source}<BR CLEAR="all">{/source}
Reactia fata de alegerile din Grecia a mass-mediei occidentale si a “pietelor” financiare a fost, cum altfel, isterica si ipocrita. Oare la ce se asteptau? La un vot masiv pentru continuarea austeritatii?
{source}<BR CLEAR="all">{/source}
Sigla comunistilor greci
Experimentul austeritatii aplicat in forma sa dura in periferia europeana – indeosebi Romania si Grecia – isi arata acum rezultatele. Insa testul pe Romania are o nota atat de particulara incat nu e reprezentativ pentru spatiul european. In Grecia e altceva. Eurocratii, dupa ce au injectat cobaii cu doza de inginerie socio-economica preconizata, iau nota: votul “anti-sistem” este impresionant. Fie ca se duce spre comunisti (puri si duri, cu stema rosie care are secera si ciocan), fie ca se duce spre neonazisti (care chiar sunt nazisti, nu ce se spunea despre LAOS sau alte formatiuni catalogate drept de “extrema dreapta”), votul ultra-radical insumeaza 15% din voturi. Din istorie stim ca formatiunile extremiste nici nu au nevoie de mai mult ca sa faca o bresa in sistem si sa se afirme.
O alta parte consistenta de voturi – aproximativ 30% – se duce catre formatiuni care in Vest sunt catalogate drept “de extrema”, fiind un fel de echivalent grecesc al stangii radicale franceze (Syriza) sau al Frontului Popular al fiicei Le Pen (Grecii Independenti).
Pe langa alegerile grecesti, si alegerile din Franta au aratat ca votul nemultumitilor de modelul austeritatii “promite” si in vest. Dar nu doar acest vot, care a fost dat actualui presedinte ales, socialistul F. Hollande, ci si cel anti-sistem este in crestere abrupta. Candidatul Frontul National, caracterizat, cum spuneam, drept “extrema dreapta” (fara sa aiba ideologie rasista, ci fiind un fel de nationalism anti-capitalist) a castigat la alegerile legislative recente 18,2% (Marine Le Pen). Cel al stangii radicale a castigat si el circa 11% (Jean-Luc Melenchon). Adica un vot ce poate fi considerat anti-sistem de aproape 20%.
{source}<BR CLEAR="all">{/source}
Sigla neonazistilor greci
Asta in conditiile in care, in Franta, nimeni nu a suferit austeritatea aplicata perifieriei rasaritene. Si totusi s-au gasit smiorcaiti care sa se planga de faptul ca votul grecesc pune in pericol Uniunea Europeana, in conditiile in care aplicarea austeritatii dure in Franta ar fi dus, dupa toate datele, la o victorie zdrobitoare a radicalilor. De altfel, in Franta, avand in vedere ca Hollande a promis marea cu sarea, cel mai probabil va dezamagi, ceea ce va duce la cresterea votului anti-sistem.
In fine, concluzionand, rezulta ca modelul eurocrat al austeritatii, configuratia actuala a Imperiului European, a generat vot extremist si anti-sistem (ceea ce era previzibil) in conditiile in care testul alegerilor a fost tinut deocamdata doar in doua tari ale zonei euro.
Daca acest vot reprezinta nu doar un moment electoral, ci o tendinta, asa cum se preconizeaza, prea multe optiuni pentru viitorul apropiat nu vedem:
– fie eurocratii vor folosi spectrul extremismului pentru a ridica miza catre Statele Unite ale Europei, incepand prin emiterea de eurobonduri, adica prin transformarea zonei euro in guvern economic-financiar dotat cu proprie trezorerie;
– fie Uniunea Europeana se indreapta catre o relativa destramare, catre un haos nedefinit in care modelul actual continua sa functioneze generand contestari, tulburari politice, blocaje. In acest caz, am asista la un fel de repetare a istoriei, la alta scara, dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand Liga Natiunilor s-a destramat si fiecare natiune a cautat sa se descurce pe cont propriu.
Exista si o a treia varianta, combinata, pe baza principiului “prin haos spre ordine”: sa se adanceasca haosul relativ indus de contestarea actualului model european pana la destramarea sa, iar apoi instaurarea guvernului european, desi mai probabil este ca in acest stadiu tulbure si indecis se va produce razboiul din Orientul Mijlociu, care va schimba datele problemei.
Care din aceste scenarii pare mai probabil? Si cum ne va afecta fiecare din ele pe noi, periferia estica a Imperiului?