Teroristul numărul 1 al României, Omar Hayssam, folosea, în contrabanda internațională de armament, o filieră de ofițeri ai serviciilor secrete ruse • Aceștia vindeau ilegal arme din depozitele Armatei Roșii, abandonate în imediata vecinătate a României • Pionul principal din dosarul "628/D/P/2005", secretizat abuziv de DIICOT, Ivan Busuioc, livra arme în Angola • Generalul Grigore Costaș intermedia tranzacții cu aeronavele MIG 29 din dotarea MapN • În rețea apare și premierul moldovean, Vlad Filat.
{{all}}
Un capitol important al anchetei instrumentate de procurorii DIICOT în dosarul "628/D/P/2005" (dosar strict secret de importanță deosebită privind contrabanda internațională cu armament), dosit de conducerea Ministerului Public, se referă la conexiunile rusești ale rețelei Omar Hayssam. În afară de celebrul traficant Viktor Bout, Hayssam a colaborat cu ofiţeri acoperiți din ţări ex-sovietice, precum Ucraina, Republica Moldova, Transnistria, dar și din alte state sau regiuni, cum ar fi Israel, America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu.Teroristul numărul 1 al României, Omar Hayssam, folosea, în contrabanda internațională de armament, o filieră de ofițeri ai serviciilor secrete ruse • Aceștia vindeau ilegal arme din depozitele Armatei Roșii, abandonate în imediata vecinătate a României • Pionul principal din dosarul "628/D/P/2005", secretizat abuziv de DIICOT, Ivan Busuioc, livra arme în Angola • Generalul Grigore Costaș intermedia tranzacții cu aeronavele MIG 29 din dotarea MapN • În rețea apare și premierul moldovean, Vlad Filat
După 1989, odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice, Armata Roşie a fost nevoită să îşi retragă arsenalul militar din mai multe ţări frăţeşti. Oficial, Rusia, ca moștenitoare a URSS, și-a retras rachetele nucleare balistice, dar a lăsat în urmă un stoc uriaș de armament și muniție. După '90, depozitele militare ale sovieticilor au furnizat armament și muniție grupurilor de crimă organizată din țările frățești. Rețelele formate în principal din foști ofițeri de armată și servicii secrete au prosperat. În România şi în Republica Moldova, reţelele de trafic şi tehnicile de acoperire au fost moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la partenerii israelieni. După 1990, traficul ilegal cu armament autohton s-a "privatizat". Referindu-se la dosarul "628", fostul procuror șef adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu, povestește că o parte importantă din contrabandă se făcea cu armament adus din spațiul ex-sovietic, în special din Transnistria. Magistrații români care intrumentau dosarul de mai sus au identificat un grup transnațional, condus de Omar Hayssam, Anatolie Josanu, Ion Busuioc (Ivanov), Shimon Naor și Azad Mohamed Khaled Al Shakarchi, alți ofițeri sau agenți ai servciilor secrete.
Sprijin la nivel înalt pentru "Ivanov"
Despre aceştia vorbeşte şi Ciprian Nastasiu în cartea sa, "Prădarea României". Fostul procuror spune că pe măsură ce înainta cu cercetările în dosarul "Armamentul", pe zona țărilor din fostul bloc sovietic, a pierdut sprijinul Serviciului Român de Informații. Unul dintre personajele centrale ale investigației sale a fost Ivan Gheorghievici Busuioc, nume de cod "Ivanov", fost ofiţer de intendenţă în armata sovietică, apoi colonel GRU (serviciul secret al armatei). Busuioc s-a mutat în România în 1990, unde și-a înființat firma CTI-Gas. A lucrat cu firme rusești de armament și echipamente militare, cum ar fi Rosoboron Export (companie moscovită de import-export armament), Kanaker Investment și Commerce Corp. Împreună cu partenerii săi, "Ivanov" livra arme rebelilor Unita din Angola. Ivan Busuioc a fost introdus în dosarul "628" în urma mărturiilor celor doi teroriști români, Mohamad Munaf și Omar Hayssam și a fost filat intens de SRI și de Direcția de Contraspionaj și Siguranță Militară (DCSM). Conform notelor întocmite de SRI și DCSM, Busuioc derula afaceri ilegale cu armament, alături de celebrul Shimon Naor încă din anul 1999, comercializând proiectile de calibrul 122 mm, aduse din Cehia. Cei doi urmau să trimită muniţia în Etiopia, falsificând actele în care destinaţia finală era Nigeria. Firme folosite în tranzacţie: Deliza Ltd, Loratel, R.A. Arsenalul Armatei şi LR Avionics.
Pe teritoriul României, Busuioc a mai tranzitat ilegal osmiu rusesc pentru Germania şi aur pentru Elveţia. Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care a beneficiat Busuioc & Co. în Republica Moldova. Este vorba despre fostul ministru al apărării, Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul premier Vladimir Filat. Busuioc a fost arestat la hotelul Mariott în Bucureşti, în 23 august 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. După ce și-a turnat foștii parteneri de afaceri, inclusiv pe Viktor Bout, "Ivanov" a primit cinci ani de închisoare.
Armamentul pierdut
Cum era firesc, după prăbușirea Uniunii Sovietice, armament de diverse tipuri şi muniţie au fost "pierdute" pe drum sau au rămas la faţa locului, în țări fantomă ca Transnistria, fiind păzite superficial. Când Rusia a renunţat la complexul GTS 825, cea mai mare bază subpământeană a războiului rece din golful Balaklava (300.000 metri pătraţi în muntele Tauros – Crimea), tot echipamentul militar a fost mutat în portul Sevastopol, unde staţionează şi astăzi Flota Mării Negre. Navele militare ruseşti, care ruginesc la doi paşi de România, sunt aşa de bine păzite încât, pentru o sumă modică, turiştii de ocazie au reuşit să ajungă la bordul acestora, unde s-au fotografiat butonând panourile de comandă ale rachetelor din dotare. Mai aproape de noi, în Transnistria, o fostă garnizoană a Armatei Roșii, depozitele de armament învechit ale Armatei a 14-a sunt o sursă aproape inepuizabilă de pistoale-mitralieră, grenade sau rachete sol-aer pentru contrabandişti. Personalul staţionat în zonă, "pacificatorii" ruşi, sunt plictisiţi, prost plătiţi şi corupţi, în aceeaşi măsură. Transnistria este o zonă intens militarizată şi, conform unor estimari ale UNDP, în 2006, avea aproape 123.000 oameni (personal militar incluzând trupele speciale Parkani-Cobra, Dnestr- Bretele Negre și câteva unități paramilitare de cazaci sosite dinspre Ucraina), la o populație de numai 555.000 de locuitori.
Iată ce declara generalul (r) Costaş Ion Grigore, fost ministru al Apărării al Republicii Moldova (monitorizat de DCSM pentru implicarea în vânzarea unor avioane MIG-29 din stocul Romtehnica): "Muniţie, aruncătoare de mine, aruncătoare de grenade, sisteme de rachete, Kalaşnikov, aruncătoare de grenade antitanc de tip SPD9. Asta se produce în Transnistria şi masiv se exportă în terţe ţări. Sigur că o mulţime de armament şi muniţie erau exportate sub diferite acoperiri. Mai ales cimentul. În mai mult de jumătate din transporturile de ciment erau plasate muniţie şi armament pentru zona Caucaz, zona Orientul Mijlociu şi Apropiat, în Irak, în Iran, în alte ţări unde erau conflicte. Inclusiv în Africa".
Criminalii KGB, ocrotiți în Transnistria
Situaţia din Transnistria este surprinsă cât se poate de bine de Cornelis van der Jagt, în reportajul "Găurile negre ale Europei". Jagt este un jurnalist olandez, stabilit de ani buni în România. Documentarul realizat de el prezintă Transnistria ca un stat fantomă, condus de foşti ofiţeri KGB, îmbogăţiţi din crimă organizată şi trafic cu armament. "Statul care nu există", susținut de Moscova, a acordat, după 1990, azil și protecţie multor infractori căutaţi internaţional. Aceștia nu numai că sunt ocrotiți, dar au fost promovați în funcții cheie ale statului. Unul dintre ei este Dimitri Soin, fost ofiţer KGB, căutat de Interpol pentru diverse crime şi suspectat de trafic cu focoase nucleare. Adăpostit de regimul de la Tiraspol, Soin se crede un fel de Arafat al ruşilor. Este ofiţer MGB (nimic altceva decât o filială a FSB, sereiul rusesc) şi profesor la Universitatea de stat Şevcenko din Tiraspol.
De asemenea, fostul ofițer superior KGB, Vladimir Antiufeev este căutat de Interpol pentru crime în Letonia. S-a adăpostit în Transnistria în 1991, sub un nume fals. În scurt timp, Antiufeev, a devenit al doilea om ca importanță în stat și șef al MGB, sub regimul lui Igor Smirnov. În prezent, este cercetat de procuratură pentru distrugere de documente secrete.
Capii rețelei
Unul dintre ofiţerii care au lucrat în dosarul „Armamentul" a dezvăluit mai multe nume din reţeaua lui Viktor Bout. "Putem discuta mult despre But (Bout), pe care şi noi l-am considerat a fi racket moldovean, în realitate. Vitaly Usturoi îţi spune ceva? Victor Plahotniuk – acţionar la Petrom Moldova? Loratel Cipru, Victoria Bank şi Victoria Invest, cu conexiuni în Cehia, Scoţia şi Delaware? Oleg Voronin şi Josanu Anatolie – fost KGB, bănuiesc că acum e GRU ? Ion (Ivan) Busuioc (GRU), (actualmente în arest, că a cam stricat ploile lui Florinel Coldea în august 2007…) spunea că există o bază militară clandestină în Ucraina, unde se aduc rachete de la Românica şi se planifică transporturi pentru FARQ, Sudan şi Orientul Apropiat. Nu ştiu numele. Cam asta este filiera. Scoţienii (prin comisiile noastre rogatorii) şi Departamentul de Stat, au în lucru cazul, alături de nişte certificate de trezorerie false, transmise de Direcţia Antimafia din Torino, încă din ianuarie", a spus ofițerul.
Alte persoane nominalizate în rapoartele Direcției de Contraspionaj și Siguranță Militară a MApN sunt moldoveanul Ivan Ţurcanu, preşedintele Armitech Company Inc – Panama, ucraineanul Vladimir Mazin şi moldoromânul Vladimir Siminiuc.
Fabricile morții de peste Nistru
Despre Kolbasna, 130 de Km nord de Tiraspol, se spune că este cel mai mare depozit de armament și muniție din Europa. După căderea zidului Berlinului și retragerea trupelor sovietice din țările frățești, Armata Roșie a adunat la Kolbasna, bombe, grenade și rachete din Ungaria, Germania și Cehoslovacia. Rapoartele OSCE evidențiază faptul că, de la Kolbasna, după 1992, au dispărut cantități enorme de armament și muniție.
Fabrica Electormaș din Tiraspol este o altă unitate suspectată că produce pistoale mitralieră de contrabandă pentru destinații din Africa Centrală. Oficial, Electromaș produce echipamente electronice, dar nicio echipă de jurnaliști sau de control nu a călcat acolo vreodată.
Despre Uzina Metalurgică Râbnița s-a scris în presă că ar produce muniție de contrabandă din fier vechi românesc. Circa 20 de firme din Suceava, Iași, Rădăuți, București, Botoșani și Buzău furnizau materia primă necesară uzinei de la Râbnița.
Trenurile încărcate cu fier vechi, provenit din România, intrau în Basarabia pe la Ungheni, apoi, după o verificare sumară și o șpagă consistentă, erau dirijate către Transnistria.
MIG-uri 29 de vânzare
Un raport secret din 2006 al DCSM îl nominaliza pe generalul (r) Grigore Costaş ca „împuternicit" al firmei Royal Consulting (reprezentat Rosoboron) într-o tranzacție cu 18 aeronave MIG 29, aflate în stocul MApN. Ce se întâmplase? Flota românească de MIG 29, care putrezea în hangarele Aeroportului Militar Kogălniceanu, a atras atenția spionajului sud-coreean, care avea informații că o tehnologie atât de avansată ar putea intra pe mâna vecinilor din nordul comunist. Cei mai interesați diplomați sud coreeni erau, la nivelul anului 2004, ministrul consilier Dae-ho Byun şi primul secretar al Ambasadei Coreei de Sud, Doh Jung Bong.
Prezentăm lista cu cele 18 avioane din stocul MApN:
01 – Aircraft MIG-29 MF registration number 33 2960535133 pcs. 1 1991 Overhaul needed
02 – Aircraft MIG-29 MF registration number 35 2960536075 pcs. 1 1991 Overhaul needed
03 – Aircraft MIG-29 MF registration number 38 2960537138 pcs. 1 1991 Overhaul needed
04 – Aircraft MIG-29 MF registration number 46 2960532046 pcs. 1 1989 Overhaul needed
05 – Aircraft MIG-29 MF registration number 48 2960532048 pcs. 1 1990 Overhaul needed
06 – Aircraft MIG-29 MF registration number 49 2960532049 pcs. 1 1990 Overhaul needed
07 – Aircraft MIG-29 MF registration number 50 2960532350 pcs. 1 1990 Overhaul needed
08 – Aircraft MIG-29 MF registration number 53 2960717453 pcs. 1 1987 Overhaul needed
09 – Aircraft MIG-29 MF registration number 54 2960535404 pcs. 1 1994 Overhaul needed
10 – Aircraft MIG-29 MF registration number 67 2960532367 pcs. 1 1990 Overhaul needed
11 – Aircraft MIG-29 MF registration number 68 2960532368 pcs. 1 1990 Overhaul needed
12 – Aircraft MIG-29 MF registration number 69 2960532369 pcs. 1 1990 Overhaul needed
13 – Aircraft MIG-29 MF registration number 70 2960532370 pcs. 1 1990 Overhaul needed
14 – Aircraft MIG-29 MF registration number 75 2960532375 pcs. 1 1990 Overhaul needed
15 – Aircraft MIG-29 MF registration number 76 2960532376 pcs. 1 1990 Overhaul needed
16 – Aircraft MIG-29 UB registration number 15 5090316215 pcs. 1 1989 Overhaul needed
17 – Aircraft MIG-29 UB registration number 22 5090325692 pcs. 1 1991 Overhaul needed
18 – Aircraft MIG-29 UB registration number 23 5090316123 pcs. 1 1989 Overhaul needed
Eduard Ovidiu OHANESIAN