„România este vatra a ceea ce numim Vechea Europ?, o entitate cultural? cuprins? între 6500-3500 î.Hr. axat? pe o societate matriarhal?, teocratic?, pa?nic?, iubitoare ?i creatoare de ar? (…). Uluitoarele descoperiri f?cute în România ?i alte ??ri învecinate dup? al doilea r?zboi mondial, asociate dat?rilor cu radio-carbon, au f?cut posibil? în?elegerea importan?ei începuturilor culturii „vechii Europe”, o cultur? a unei societ??i de agricultori. A devenit, de asemenea, evident c? aceast? str?veche civiliza?ie european? precede cu câteva= milenii pe cea sumerian?”
Maria Gimbutas, „Civiliza?ie ?i cultur?”
?i ast?zi se discut? în contradictori despre originea ?i civiliza?ia dacoromânilor. Chiar de c?tre istoricii ?i cercet?torii români. Originea pur? a str?mo?ilor no?tri este contestat?. Îns?, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit c? omul de Neanderthal a tr?it în urm? cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciule?ti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Gr?uceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi apar?ine savantului Dardu-Nicol?escu-Plop?or. Cum e posibil?!…
A?a cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii ?i poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dun?rii. „Este uimitoare coinciden?a aproape perfect? între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista ?i conturul bazinului hidrografic al Dun?rii, de la Viena ?i pân? la v?rsarea în Marea Neagr?. Aceast? coinciden?? confirm? faptul c? bazinul hidrografic al Dun?rii a fost leag?nul de formare ?i supravie?uire multimilenar? a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român” (1!).
S?p?turile arheologice f?cute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dun?rii, cu ocazia deschiderii în 1964 a ?antierului „Por?ile de Fier”, au scos la iveal? vestigii de o importan?? covâr?itoare, care atest? existen?a vie?ii în aceast? zon? din cele mai vechi timpuri. Cercet?torul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest ?antier împreuin? cu cercet?torul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plop?or (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.
Lucr?rile arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche ?i pân? la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de via?? din zon? au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în pe?terile Chindiei ?i Livadita de la Coronini, localitate situat? la 7 km în aval de Moldova Nou?. Urmeaz? vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Or?ova, pe malul românesc al Dun?rii, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit ?i una dintre cele mai vechi a?ez?ri dacice de pe Dun?re din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: cea?ca dacic?.
Mi-ar trebui mult spa?iu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din aceast? zon?, descoperiri care au f?cut obiectul unor numeroase comunic?ri ?tiin?ifice Între 30 martie ?i 2 aprilie 2000 în Sco?ia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferin?a Interna?ional? „The Iron Gates in prehistory” (Preistoria Por?ilor de Fier) ca semn de pre?uire acordat importantelor vestigii scoase la lumin? în defileul Dun?rii între Carpa?i ?i Balcani.
„Nu sunt de neluat în seam? nici informa?iile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonau?ilor (din sec. XIII î.e.n.), spune c? ace?tia au v?zut pe por?ile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: „reprezentarea înfrânderii egiptenilor, condu?i de Sesostris, de c?tre ge?i”.Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini ?i pân? la r?zboiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulat? „Biblioteca istoric?”, prezint? campania egiptean? din Tracia condus? de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).
Dac? la toate acestea se mai adaug? ?i informa?iile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat c? aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamn? c? istoria ??rii noastre are r?d?cini adânci prin vestigiile ?i documentele atestate din antichitate ?i pân? în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridic?. În acest sens, o privire mai atent? asupra descrierii faptelor argonau?ilor din secolul XIII î.e.n. îmbarca?i pe nava „Argo” ?i pleca?i în c?utarea lânii de aur spre ?ara denumit? Colhida pare s? duc? la concluzia c? ace?tia au trecut pe la „Por?ile de Fier”. Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) ?i ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) ofer? un num?r iompresionant de mare de coinciden?e între denumirile mitice ale unor personaje ?i locuri din antichitate ?i denumirile de azi ale unor localit??i situate pe teritoriul ??rii noastre. Pe traseul de la v?rsarea Dun?rii în Marea Neagr? la punctul de confluen?? al Tisei cu Dun?rea ?i apoi al punctului de confluen?? al Some?ului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Media?ului Aurit din nordul Mun?ilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Some?ului. Pe acest traseu se g?sesc o seam? de localit??i ale c?ror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titularurile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Aceast? observa?ie l-a f?cut pe cercet?torul ?tiin?ific geolog Mircea Ticleanu s? adopte ipoteza ?i s? finalizeze un studiu în care a demonstrat c? drumul pe ape al argonau?ilor a urmat traseul pe Dun?re. Apollonios, la vremea lui, a plasat destina?ia final? a expedi?iei în Caucaz. Dar informa?iile de atunci se pare c? situau Caucazuil la vestul M?rii Negre dup? cum ne-o confirm? atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman ?i istoric, care aminte?te în secolul IV e.n. de un ?inut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dun?rii la marginea bazinului Panonic, a c?rei descriere corespunde cu Mun?ii Apuseni de la vestul M?rii Negre…
Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ?ara romilor, a ho?ilor, cer?etorilor. Ace?tia s? fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pup? cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor „diziden?i de catifea”, care, dup? decembriue 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând dup? „re?ete” stabilite în alt? parte. Privitul spre Vest a devenit sport na?ional…
În ziua de azi se duce o politic? perfid? pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoa?tem câte ceva, s? le populariz?m. Voi? S? nu uita?i! ?i s? cultiva?i aceste lucruri copiilor ?i nepo?ilor vo?tri. ?i nu mai c?uta?i mistere în afara ??rii. Pentru c? exist? nenum?rate dovezi ale civiliza?iei care ne-a precedat, dovezi care atest? c? pe aceste meleaguri au tr?it oamenii primordiali, care s-au r?spândit în toat? Europa ?i pe toate continentele, dând na?tere civiliza?iilor care acum ne ignor?. Acestea sunt adev?ratele mistere uitate.
„La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admi?i, s-au emis o serie de teze, cel pu?in bizare, dup? care statul ?i na?iunea etnic? ar fi ni?te abera?ii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie s? dispar?, cedând locul „na?iunii culturale”. Prin „na?iuni culturale” autorii tezelor respective în?eleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie…modificate, pentru c? ele numai corespund „criteriilor culturale”, dup? care ar urma „spiritualizarea” lot, cum le place unora s? spun?. Primele victome se cunosc: Jugoslavia ?i Cehoslovacia” (2).
Din p?cate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile a?a-ziselor manuale de istorie alternativ?. De fapt o „Românai suveran? ?i independent?”, cum suna ?i generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred c? mai este posibil?. Am devenit un fatalist deoarece totul concur? la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit total?. Acum se inten?ioneaz? ca din guvernul Boc s? fac? parte un ministru din C.E…
Dac? chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în lor de pelerinaj.
DIN NEGURA TIMPULUI
România este leag?nul tuturor civiliza?iilor. P?mântul Ardealului este „Gr?dina Maicii Domnului” ?i locul de unde au plecat cele 12 trburi în lume. Dar noi, românii, r?mânem ac eea?i ignoran?i, c?rora nu le pas? de istoria neamului. În loc s? fim mândri c? suntem poporul primordial.
De ce ne este fric? de ceea ce am fost?…
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive ?i biblioteci din ?ar? ?i din str?in?tate a sute de cuvinte române?ti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezint? adev?rate piese de aur pentru cunoa?terea istoriografiei române?ti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificat? rug?ciunea Tat?l Nostru, a?a cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova ?i Transilvania. Filologii români ?i str?ini au mai descoperit:
– în cea mai veche cronic? turceasc?, intitulat? „Ogusnam”, adus? în actualitate de istoricul român de na?ionalitate turc? Ali Ekrem, tip?rit? în german?, francez? ?i rus?, se men?ioneaz? existen?a, în anul 839, a unei ??ri a Românilor la nord de Dun?re, pân? spre Nipru. Se mai men?ioneaz? c? „?ara Românilor” s-a confruntat cu cumanii, deci ?ara avea o armat? ?i o administra?ie bine pus? la punct. Despre aceast? cronic? istoricii ?i speciali?tii no?tri nu au aflat c? exist?;
– în Atlasul german din 1826, pe o hart? care ilustreaz? popoarele Europei din r?s?rit în anul 900, se specific? „Wahalen oder Rumumy”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia pân? la Nipru. Totodat? se men?ioneaz? ?i existen?a a cinci voivodate române?ti, adic? a unor ??ri?oare locale;
– „descoperirea scrisorii unui conduc?tor chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezult? existen?a în Transilvania a „??rii Ardil”, adic? a ??rii Ardealului, termen curat românesc, ap?rut cu dou? secole înainte de invazia triburilor migratoare r?zboinice ungare în Bazinul mijlociu al Dun?rii, ceea ce dovede?te c? ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba român?, dup? topica limbii maghiare, Erdely ” (3).
– descoperirea în Biblioteca na?ional? din Budapesta a lucr?rii lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic ?i arheolog, care a p?storit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a f?cut cercet?ri arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici ?i cet??i voivodale române?ti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a ap?rut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectiv? nu a fost g?sit? în nici o bibliotec? din România!
– a fost descoperit? cronica împ?ratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipuleaz? existen?a unei ??ri române?ti numit? „Walahia” între Dun?re ?i Mun?ii Carpa?i, condus? de un principe. Sunt descrise cu lux de am?nunte grani?ele, iar principele ??rii, într-un dialog cu împ?ratul, ?i-a afirmat suveranitatea;
– au fost descoperite sursele documentare ale lucr?rii „Cosmographie”, scris? în limba român? cu alfabet geto-dac, de c?tre Aeticus Dun?reanu, ilustru c?rturar ?i explorator român din sec. al IV-lea.
NE ESTE FURAT? ISTORIA
La polul opus se situeaz? evenimente pe care autorul le trece la capitolul „conspira?ii”: de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la str?mo?ii no?tri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, „Dacia”, jurnalul împ?ratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; „Getica”, o lucrare scris? de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceea?i soart?; „Istoria ge?ilor”, scris? de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit ?i Ioan Gur? de Aur. „Getica”, o lucrare de sintez? a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului men?ionat mai sus, a avut aceea?i soart?. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionant? lucrare în 24 de volume, numit? „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata am?nun?it chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expedi?iei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdut? f?r? urm?. Ammianus Marcellinus a scris 31 de c?r?i în care trateaz? istoria roman? de la împ?ratul Nerva pân? la Valens. ?i din acestea au disp?rut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprins? între anii 96 pân? la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construc?ia podului peste Dun?re într-o carte. A disp?rut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a r?mas aproape intact?, cu excep?ia poeziilor scrise în limba ge?ilor. Care au disp?rut!
S? mai spun? cineva c? toate acestea nu fac parte dintr-o „conspira?ie” împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoa?te istoria str?mo?ilor no?tri!
Lista nu se opre?te aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de c?tre Mihai Iba?cu „cel mai de seam? poet al veacului s?u”, a sosit în Transilvania la invita?ia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ?inuturile transilvane. În anul 1639 moare r?pus de cium? la Danzig, iar manuscrisul s?u a disp?rut în condi?ii suspecte! Iat? câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ?ara noastr?:
„C?lcând în goan? go?ii Din dep?rtate Asii
Cu al?ii-n ?ir gr?bit gr?bit Venind pe cai gonaci
Al Daciei ?i-al Romei Pe greci s? îi r?pun?
P?mânt de mult râvnit Pe Misii ?i pe Traci,
Nu ?terg a voastre nume Cu biciul nici Atilla
Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sci?i
De v-a?i p?strat lumina Nu pot frânge neamul
A?a cum e înscris. Nepieritoarei gin?i.
Într-un n?valnic tropot
n?vala lor zore?te.
Iar slavii v?-nconjoar?
Ca marea într-un cle?te”.
Despre limba str?mo?ilor no?tri, cu excep?ia „Codex Rahonczy” (îl voi prezenta în alt articol) ?i a unor inscrip?ii, nu ne-au parvenit date concrete. Dup? ce Bogdan Petriceicu Ha?deu a dovedit existen?a unui substrat dacic al limbii române, s-a s-a încercat discreditarea sa moral? ?i ?tiin?ific?. Chiar de c?tre latini?tii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, s? dispar?.
Nici siturile nu au fost cru?ate. Mun?ii Or??tie au fost sistematic pr?da?i ?i jefui?i de tezaurele lor istorice, m?rturii ale unei civiliza?ii ?i culturi geto-dacice de nepre?uit. Începutul l-au f?cut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei ?i Austriei, Matei Corvin ?i Carol al VI-lea, au organizat pe Mure?, ?i pe Dun?re, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierz?rii spre Budapesta ?i Viena. În luna septembrie a nului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoas?, interesant?, dar ?i extrem de reprezentativ? pies? arheologic?: „Victoria dacic?” înconjurat? de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, r?mas nedescifrat. Aceast? relicv?, atât de pre?ioas? pentru neamul nostru, a disp?rut f?r? urm?. Întrebat în epoc?, arheologul maghir E. Ballum a declarat c? ?tie unde se afl? acest mozaic, dar „nu poate divulga adev?rul din motive politice” (4).
În anul 1882, la un congres ?inut în Sibiu, Gheorghe Bari?iu a izbucnit în lacrimi m?rturisind public cele dou? vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei ?i deschiderea ueni universit??i române?ti în Ardeal.
Nu multe persoane cunosc c? pe Insula ?erpilor, în secolul al XIX-lea, se g?seau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet ?i transportate la Moscova, unde au disp?rut.
?i geografiile care descriau teritoriile dacice au disp?rut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia ?i Dacia, care a disp?rut. „Marele geograf Marin din Tyr descrisese în am?nun?ime teritoriile locuite de ge?i ?i daci, dar lucrarea sa nu a ajuns pân? la noi, decât într-o palid? m?sur?, prin intermediul unei prezent?ri f?cute de Ptolemeu” (5).
Din h?r?ile antice nu s-a p?strat nici una care s? înf??i?eze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au p?strat cele care reprezint? Dacia de dup? cucerire.
Chiar în mediile academice se vorbe?te foarte pu?in despre str?mo?ii no?tri. De ce? Pentru c? sunt „barbari”. Dac? vrem în Europa trebuie s? sus?inem c? „de la Râm ne tragem”, trebuie s? ne uit?m trecutul ?i tradi?iile. To?i guvernan?ii de dup? decembrie 1989 au l?sat în paragin? vestigii inestimabile ale trecutului!
Sursa: enciclopedia getidacilor


