– Ai vrea s?-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dac? ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

– Timpul meu este eternitatea… Ce întreb?ri ai vrea s?-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

– Faptul c? se plictisesc de copil?rie, se gr?besc s? creasc?, iar apoi tânjesc iar s? fie copii; c? î?i pierd s?n?tatea pentru a face bani… iar apoi î?i pierd banii pentru a-?i rec?p?ta s?n?tatea. Faptul c? se gândesc cu timp la viitor ?i uit? prezentul, iar astfel nu tr?iesc nici prezentul nici viitorul; c? tr?iesc ca ?i cum nu ar muri niciodat? ?i mor ca ?i cum nu ar fi tr?it.

Dumnezeu mi-a luat mâna ?i am stat t?cu?i un timp.

Apoi am întrebat:

– Ca p?rinte, care ar fi câteva dintre lec?iile de via?? pe care ai dori s? le înve?e copiii t?i?

– S? înve?e c? dureaz? doar câteva secunde s? deschid? r?ni profunde în inima celor pe care îi iubesc…?i c? dureaz? mai mul?i ani pentru ca acestea s? se vindece; s? înve?e c? un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai pu?in; s? înve?e c? exist? oameni care îi iubesc, dar pur ?i simplu înc? nu ?tiu s?-?i exprime sentimentele; s? înve?e c? doi oameni se pot uita la acela?i lucru ?i ca pot s?-l vad? în mod diferit; s? înve?e c? nu este suficient s?-i ierte pe ceilal?i ?i c?, de asemenea, trebuie s? se ierte pe ei în?i?i.

– Mul?umesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii s? ?tie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind ?i a spus: