Acest presedinte esuat al SUA a fost si este „modelul”, „eroul” preferat, mentorul politic si „prietenul bun” (Bush, la 1 aprilie 2008, la Bucuresti), al lui Traian Basescu.

In urma cu mai bine de 10 ani, Traian Basescu parea sa ramana un politician si un om de afaceri local, ancorat temeinic, cu toata familia, in lumea romaneasca, mai mica, dar plina de recompense materiale, pe care a stiut foarte bine cum sa le obtina – aproape toate pe cai obscure, in dispretul oamenilor si al legii.

Originalul si clona

„Seful penalilor”, „Escrocul sef”, „Cowboy-ul dement”, „Dictatorul sef”, „Genghis Bush”, „Guvernatorul”, „Nelegimitatea Sa”, „Mincinosul”, „Seful marioneta”, „Ocupantul”, „Presedintele Pinocchio”, „Fatarnicul sef”, „Increzutul”, „George cel nelegitim”, „Intrusul sef”, „Palavragiul texan”, „Texanul totalitarist”, „Texanul toxic”, „Vandalul global” etc., iata numai cateva dintre poreclele pe care americanii le-au dat fostului lor presedinte George W. Bush.

Hartia nu suporta alte cateva sute, poate mii de sudalme si vorbe de ocara, cu care l-au cadorisit, toti. Prin 2003-2007, cu tara impotmolita in aventura irakiana, cu un antiamericanism ajuns la cote alarmante pretutindeni, inclusiv in lumea prietena vest-europeana; cu o Constitutie ignorata; cu justitia, Congresul, o mare parte din media si serviciile secrete aservite; cu libertatile civile pandite de pericole mortale, de pe la inceputul lui 2006 oamenii Americii s-au ridicat, aproape toti, si au spus „Nu” „ocupantului” de la Casa Alba. De la 90% dupa 11 septembrie 2001, popularitatea lui a cazut catastrofal – 19% in ultimul an din al doilea mandat, 2008, presedintele a fost repudiat de proprii sai republicani; 82% dintre cei 744 de istorici si politologi de varf, participanti la o ancheta internationala au apreciat, in 2007, ca presedintia sa este un esec de proportii fara precedent; mii de editoriale si comentarii, din toata presa, radioul si televiziunile americane au atasat numelui sau cuvintele „cel mai slab presedinte din toata istoria noastra”; acum doua luni episcopul sud-african Desmond Tutu, premiul Nobel pentru pace, a cerut ca Bush sa fie chemat in fata Tribunalului de la Haga, ca principalul vinovat pentru razboiul din Irak, razboi care a adus instabilitatea in Orientul Mijlociu, razboiul civil in Siria si criza nucleara iraniana; publicul anglo-saxon, de pretutindeni, argumenteaza si cere, in mod serios, ca „bushismele”, adica tampeniile si erorile lingvistice din speech-urile sale, sa intre in celebrele dictionare Oxford si Webster. Astazi, imaginea si perceptia publicului fata de fostul presedinte sunt in zona cifrei zero. Uitat sau ignorat de conationali, mai poate fi intalnit in mica asezare Preston Hollow, din apropiere de Dallas, in Texas, apare rar in cateva locuri publice din vecinatatea casei. Este invitat, ocazional, la cate un meci de fotbal american al echipei locale „Dallas Cowboys”, si este poftit pe teren sa dea cu banul, pentru ca baietii sa aleaga terenul, sau lovitura de incepere…

Acest presedinte esuat al SUA a fost si este „modelul”, „eroul” preferat, mentorul politic si „prietenul bun” (Bush, la 1 aprilie 2008, la Bucuresti), al lui Traian Basescu. A fost sursa de inspiratie in toate initiativele si actiunile anticonstitutionale ale presedintelui Romaniei, in toate momentele de incalcari flagrante ale principiului separarii puterilor in stat, in toate clipele – multe, teribil de multe – cand romanii au fost amagiti, mintiti, furati, abandonati si parati stramb la Porti straine, iar vointa lor politica, exprimata in cel mai democratic mod cu putinta, la urne, a fost ignorata.

Dar, mai putin cunoscut publicului romanesc este faptul ca, in noiembrie 2007, senatorul american Joe Biden, actualul vicepresedinte al SUA, a anuntat public ca va cere suspendarea si inlaturarea presedintelui de la Casa Alba, in cazul ca acesta, dupa toate greselile facute in Irak, va ataca si Iranul. Bush nu a atacat „preventiv” si Iranul, Biden nu a dat curs procedurilor de suspendare, relatiile dintre cei doi au ramas extrem de incordate pana cand mandatul fostului presedinte a expirat, dupa un an de zile. Si, de aici incolo, lucrurile devin, pentru romani, confuze. Confuze, pentru ca Basescu a ramas ultimul dintre „prietenii buni” ai fostului Bush din Uniunea Europeana (Aznar al Spaniei, Blair al Marii Britanii etc.), care si-a pastrat si in primii patru ani ai administratiei Obama-Biden vechea functie de lider al unei tari membre a NATO, cu un parteneriat strategic solid cu SUA si a continuat, fara sustinere populara, sa o conduca in stilul fostului presedinte Bush. Dupa cum am vazut mai sus, un stil condamnat si repudiat public de dl. Biden inca de la 29 noiembrie 2007, la Portsmouth, in statul New Hampshire (?!). Ceva nu se potriveste aici, de nici un fel…

In orice caz, in aceste momente, foarte multi la Bucuresti, dar si in Statele Unite, se intreaba cum va continua politica externa americana in estul Europei, inclusiv in Romania, in arealul Marii Negre si in spatiul ex-sovietic. Raspunsul este dificil, probabil ca nu-l stie inca nimeni, nici chiar fauritorii majori de decizii politice din capitala SUA. Un lucru, oricum, ramane sigur: cu modificari sau fara ale optiunilor de politica externa, administratia americana actuala, mai relaxata in al doilea mandat, datoreaza romanilor o reparatie istorica. Anume, sa-si aminteasca ce vremuri nenorocite a adus Bush peste America si americani; sa-si aduca aminte faptul ca Bush, pe care l-au detestat atat de mult, a lasat o „clona” undeva, in estul Europei; sa inteleaga faptul ca „a face afaceri” (to do business) cu aceasta relicva marca Bush, nu face deloc bine imaginii Americii in Romania, si nici nu-i aduce vreun profit real; in sfarsit, ca intre un popor si un individ este intotdeauna de preferat, si onoreaza, relatia cu primul. Cele ce urmeaza, sunt o descifrare a demersului prezidential reconfigurat copy paste, in conditiile Romaniei, de catre managerul/agentul de informatii interne si externe/politicianul/inaltul demnitar comunist si postcomunist Traian Basescu, dupa „modelul” fostului presedinte american George W. Bush.

Omul nepotrivit …

Pe Petre Roman, ca director al campaniei sale electorale, l-a sabotat sistematic, Roman obtinand la prezidentialele din 2000 de trei ori mai putine voturi decat propria sa grupare politica, iar dupa scurt timp, in 2001, i-a furat tot partidul, Partidul Democrat; a traficat case si terenuri contra autorizatii de functionare, si-a aprobat singur, ca primar al Capitalei, repartizarea si cumpararea unei vile de lux in centrul orasului; s-a aflat in spatele a tot felul de firme, firmulite si afaceri deocheate cu statul, cum au fost dezmembrarea, taierea si vinderea la fier vechi a unor nave mai vechi, dar si contracte grase de reparare a altor nave, oferite de Ministerul Transporturilor, condus de Traian Basescu, unor firme particulare apartinand lui…Traian Basescu (?!); tot felul de alte afaceri de familie, prin opt firme, cu cartofi din Turcia, imprumuturi bancare restituite partial, pulpe de pui din America reexportate sub forma de snitele in Anglia (carnea de pui americana cumparata de Basescu nu se putea opri in Anglia, fiind veche, congelata de ani si interzisa la import de catre britanici), produse lactate, fier vechi, transporturi, contracte de inchiriere ilegale in imobile de lux revendicate de fostii proprietari, sau obtinute de la RAAPPS fara sa mai detina calitatea de demnitar, consultanta, inghetata si havane; apoi, ca primar, demolari de mii de chioscuri si mici afaceri de familie, precedate de sponsorizari consistente pentru campania electorala la Primarie, de la doua mari firme straine de supermarketuri; asfaltari, borduri si 648 WC-uri ecologice instalate in Bucuresti de colegii de praduiala din PDL, Adrian Videanu & Co.; megaescrocherii imobiliare, de zeci de milioane de euro (afacerea Parcul Bordei) etc. Si…

…la locul nepotrivit: Palatul Cotroceni

si, catre sfarsitul lui 2004, traznetul a lovit din senin! Lucrurile au luat, aparent, o intorsatura cu totul neasteptata. La fel ca si in 2000, la alegerile pentru Primaria Bucurestiului, in ultima zi posibila din punct de vedere legal, la 2 octombrie, prin retragerea pe „motive de sanatate” a lui Th. Stolojan, candidatul-surpriza al Aliantei DA (PNL-PD) la prezidentiale a ajuns Basescu; a fost prea tarziu ca adversarii sai politici sa mai poata face o campanie negativa, sau de oricare alt fel, impotriva sa. Apoi, la 12 decembrie a castigat alegerile prin frauda, scoaterea adeptilor „portocalii” in strada, la fel ca si la Kiev, santaj si presiuni externe asupra contracandidatului sau, Adrian Nastase. Castiga pentru a doua oara o pozitie-cheie in administratia tarii, dupa ce il invinsese „miraculos” (citeste frauda electronica) pe Sorin Oprescu in 2000, la Primaria Bucurestiului, la cateva zecimi de procent, si urma sa castige iarasi, prin fraudarea voturilor emigratiei, al doilea mandat prezidential peste cinci ani, in 2009. Povestea sa de succes, ca simplu politician local si afacerist de vaza al locului, cu catel, purcel, fete de maritat, partid propriu, planuri de viitor si acareturi, multe acareturi, in lumea romaneasca, s-a evaporat instantaneu, odata cu ea si indatoririle sale constitutionale, sau fata de bunastarea romanilor. Cealalte „reusite” ale sale, din 2000, 2004 si 2009, au afirmat surse israeliene, s-ar fi datorat „contractului de lucru” obtinut pe la 1998, cu angajatori din top managementul american.

Apoi, atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA au decis si soarta politica a lui Traian Basescu, l-au propulsat, putin mai tarziu, direct la Palatul Cotroceni. In anii 2001-2004 administratia neoconservatoare George W. Bush a pornit razboaiele in lumea islamica si Orientul Mjlociu (Afganistan, Irak), a denuntat unilateral tratatul antiracheta ruso-american, vechi de 30 de ani, a lansat o operatiune strategica gigantica – incercuirea Rusiei post-sovietice la frontierele sale directe, prin instalarea unor regimuri „portocalii” in tari ale fostei URSS, precum si o ofensiva politico-diplomatica cu obiective economice in arealul geografic Marea Neagra-Caucaz-Marea Caspica, cu resurse petroliere, gaze naturale si cai de tranzit intercontinental. Toate acestea au fost mana cereasca pentru Basescu. Marea sansa a vietii sale. De la 13 decembrie 2004 – a doua zi dupa ce a castigat prezidentialele si a declarat public ca relatia cu Washingtonul va fi prioritatea mandatului sau, si pana astazi – Basescu, ca un adevarat „capsunar” roman harnic, a respectat scrupulos „contractul de lucru” cu angajatorul extern. Astfel, cu exceptia Marii Britanii, el a trimis numarul cel mai ridicat de soldati in Irak si Afganistan, dintre toate tarile Europei; a sustinut, impotriva Rusiei, regimurile „portocalii” din Ucraina si Georgia, pe ultimul inclusiv cu armament si munitii; a refuzat orice detensionare sau ameliorare a relatiilor cu Moscova, in repetate randuri a provocat conflicte diplomatice deschise cu liderii de la Kremlin si, astfel, romanii au platit si platesc, de peste sapte ani, cele mai ridicate preturi din Europa pentru gazul natural rusesc, miliarde de dolari in plus, intre 2005 si 2012. La randul lui, de la 12 decembrie 2004 si pana astazi, „angajatorul” – pana in 2008 fosta administratie Bush, iar apoi responsabili de politica externa, sau birocrati de la Departamentul de Stat – l-a sustinut neconditionat la putere. Inclusiv dupa Referendumul de la 29 iulie, cand s-a ignorat lectia exemplara de democratie din Romania si votul masiv (82,57%) al romanilor pentru demiterea sa.

Basescu, presedintele copy paste

Analiza prestatiei prezidentiale a lui Basescu vreme de opt ani releva ca aceasta a avut o sursa de inspiratie unica si este copia fidela a demersului lui George W. Bush, in primii sai sase ani la Casa Alba. In egala masura, socheaza asemanarea izbitoare a momentelor-cheie din mandatele celor doi presedinti si „prieteni buni” (Bush, aprilie 2008, la Bucuresti), de la victoria electorala, si pana la erodarea completa, politica, publica si morala, a celor doua personaje, exact cu doi ani inainte de finalul celui de al doilea mandat. Astfel:

1. In America, majoritatea vasta a americanilor a decis ca Bush jr. a fost cel mai nepopular presedinte din istoria tarii, cu cea mai slaba prestatie dintre toti cei 42 de precursori ai sai la Casa Alba. In mod absolut identic, cu un procentaj de popularitate mai scazut decat al fostului presedinte american – 12% fata de 19% – romanii l-au clasificat pe Basescu drept cel mai nepopular presedinte din istoria de 37 de ani a prezidentialitatii romanesti. Recent, „Washington Times” arata ca, sub Basescu, majoritatea populatiei s-ar intoarce in epoca lui Nicolae Ceausescu, fostul lider comunist fiind favoritul nr. 1 al romanilor in sondaje (53%), fata de ceilalti trei presedinti romani de dupa 1990. Acelasi ziar prestigios din capitala SUA consemna si faptul ca, la fel ca si Bush jr., Basescu a fost si cel mai slab presedinte din sirul celor patru presedinti ai tarii. In Romania ultimilor ani reformele democratice si de liberalizare a pietei au esuat; economia de piata a impamantenit definitiv o cultura a coruptiei capitaliste; societatea, impartita net intre o elita bogata si saraci, adica marea majoritate a populatiei, este invrajbita; au aparut nemultumiri si o reactie negativa a majoritatii fata de Uniunea Europeana, iar toate aceste fenomene negative, afirma „Washington Times”, s-au petrecut in timpul administratiei Basescu. Comenta astfel un cititor din Romania pe marginea celor aparute in gazeta americana: „Cu cat Basescu va sta mai mult la Cotroceni, cu atat ratingul lui Ceausescu va creste continuu. In curand vom ajunge sa se intample la fel si cu Gh. Gh. Dej si, de ce nu, pentru ca el a platit datoria de razboi a Romaniei in doar 14-15 ani si i-a scos pe rusi din tara, Romania putand sa se dezvolte economic dupa aceea, fara monitorizare straina si sa imprumute bani pentru a construi fabrici si uzine, nu pentru a se distra cu ei o clica imbogatita peste noapte, in frunte cu presedintele tarii” (sic!);

2. Dupa 11 septembrie 2001, dupa pornirea razboiului impotriva terorismului international si invazia si esecul din Irak, deci pe la inceputul lui 2004, atunci cand i-a infruntat pe criticii sai, in absolut toate ocaziile Bush a repetat, de sute de ori, aceeasi propozitie: „Sunt un presedinte in vreme de razboi” (I’m a war president, I’m a war president). Aceste cuvinte, crede publicistul american Gary Kamiya, au actionat ca o vraja, au avut un efect hipnotic asupra publicului, disperat ca America sa-i gaseasca si pedepseasca grabnic pe vinovati, eventual pe autori, sau macar pe cineva din spatele atentatelor, in orice caz sa fie vorba de niste islamici…

Pe de alta parte, pentru Basescu media si publicul romanesc au consacrat expresia: presedintele – jucator. Profund gresita. In lupta politica, Basescu nu este un „presedinte – jucator”. Nu se joaca. Este exact ca Bush. Basescu a fost din primele sale clipe la Palatul Cotroceni un „presedinte pentru stari conflictuale si razboaie”. A declansat imediat confruntari externe cu lideri Uniunii Europene si cu reprezentanti ai Moscovei la Bruxelles; a trimis un numar ridicat de soldati romani in Orientul Mijlociu – mai ridicat decat al tuturor celorlalti est-europeni – pentru prima oara dupa 60 de ani, sub Basescu, un soldat roman a cazut intr-un razboi deschis, in Irak, in aprilie 2006; a pornit conflicte interne cu toate celelalte ramuri ale puterii, cu propriul sau prim-ministru, cu Parlamentul si cu Justitia; cu litera si spiritul Constitutiei; cu opozitia social-democrata sau liberala. A fost provocator, artagos, de multe ori a impins lucrurile la extrem, o buna perioada de timp aceste tactici conflictuale i-au adus un castig important de imagine la un public stresat, frustrat si pus pe galceava oriunde si oricand, la piata, la volan, pe internet si in cabina de votare. In esenta lucrurilor si pastrand proportiile, la fel ca Bush, Basescu a fost un „presedinte in vreme de razboi”. Un razboi ticluit si provocat de el insusi – „Razboiul romanilor impotriva romanilor”. In confruntarea politica din Romania, Basescu a dovedit cu prisosinta ca „ucide” politic, cu sange rece, in „executii” publice. „Executii” regizate de o media clientelara; de o justitie aservita de la cele mai inalte niveluri, si pana la comandouri de tineri procurori trimisi la portile oamenilor sa-i scoata afara din case si sa-i terorizeze, la fel dupa cum detasamentele de asalt S.A. infiintate de Hitler au terorizat orasele si satele Germaniei, in anii Reichului nazist; de servicii secrete strict controlate si ele, a caror activitate principala si ilegala este sa scruteze indeaproape populatia si sa aduca dovezi „compromitatoare” impotriva tuturor; in sfarsit, de tot felul de agentii si departamente, instrumente personale ale unui „presedinte in vremea razboiului romanilor contra romanilor”, de santaj si pentru intocmirea de dosare penale unor politicieni din opozitie, oameni de afaceri care nu „cotizeaza”, lideri sindicali, publicisti importanti etc.

3. Pe plan extern, si Bush si Basescu si-au castigat aceeasi reputatie negativa, prin faptul ca ambii au adus prejudicii grave de imagine tarilor lor. Perceptia internationala a administratiei neoconservatoare Bush jr. s-a inrautatit considerabil dupa invadarea Irakului, influenta SUA a intrat in declin chiar si printre aliatii lor traditionali. Antiamericanismul a luat proportii necunoscute in trecut, si-a aflat originea, in cea mai mare masura, in politica neinspirata a presedintelui in Irak si s-a manifestat din Marea Britanie, Polonia si Romania, pana in lumea musulmana si tarile Americii Latine; din Asia Centrala, Pakistan si Indonezia, si pana in Coreea de Sud.

Din anul 2003 si pana in 2008, procentul europenilor occidentali care au dorit ca Statele Unite sa conduca destinele lumii a scazut dramatic, de la 64% aproape de 20 %, la fel increderea in Bush s-a diminuat cu zeci de procente. Majoritatea publicului, din intreaga lume, a crezut ca administratia Bush jr. a actionat numai pentru interesele sale, ignorandu-le pe ale aliatilor euroatlantici, ceea ce a amplificat opozitia generala fata de unilateralismul SUA in afacerile internationale. Tratamentul prizonierilor islamici la Bagdad si la Guantanamo a provocat pretutindeni o reactie atat de negativa, incat fostul consilier pentru Securitatea Nationala, Zbigniew Brzezinski, a apreciat ca simbolul Americii nu mai este Statuia Libertatii, ci temnita de maxima securitate de la baza militara americana din Cuba. Totodata, sprijinul public pentru NATO s-a diminuat, in paralel cu intrarea Americii intr-un con de umbra, precum si cu transformarea treptata a organizatiei dintr-una militara, intr-una de control politic, paza, interventie si securitate.

Cu Basescu lucrurile au stat exact la fel. Anuntul facut la inaugurare, ca axa Washington – Bucuresti va fi vectorul exclusiv al politicii externe a Romaniei in viitor, a starnit imediat critici vehemente la principalele Cancelarii vest-europene, a dus la instaurarea aproape spontana a unei carantine politice si diplomatice impotriva Romaniei, in vestul si estul Europei. A inceput lungul „inghet” al politicii externe romanesti, de aproape opt ani. In acesti opt ani, castigurile firave de imagine obtinute de presedinti si guvernari anterioare, apropierea de puternica Franta si alte tari mai importante din vestul continentului; rezultatele pozitive, putine cate au fost, obtinute in cursului procesului de preaderare, aderarea propriuzisa de la 1 ianuarie 2007, toate acestea s-au risipit treptat, anihilate de performanta negativa generala a administratiei Basescu. Romania preluata de acesta in decembrie 2004 a involuat mult pe plan intern, la fel pe plan extern, deficitul de imagine internationala a tarii este astazi mai adanc si, aparent, mai de neremediat ca oricand in trecut. Dupa aproape sase ani de la intrarea in Uniunea Europeana, absorbtia fondurilor europene continua sa nu se intample si va impinge, probabil, Bruxellesul catre gestul radical al suspendarii lor; portile spatiului Schengen raman zavorate; cooperarea regionala este aproape zero; proiectele de dezvoltare si integrare continentala zac neatinse, cel mult in stadiul de studii de fezabilitate, si sunt resuscitate ocazional, in cazul investigatiilor nu stiu carei comisii sau comisar UE, sau ale mediei. Impreuna cu cele ale tarii, reputatia si imaginea externa ale institutiei prezidentiale sunt pulbere. In ce priveste imaginea negativa pe plan international adusa tarilor lor, Statele Unite si Romania, intre Bush 2006-2008 si Basescu 2012 s-a instalat un semn de egalitate perfecta;

4. Bush jr. si Basescu au ajuns presedinti in aceleasi conditii contestate si neelucidate nici pana astazi, victoriile lor electorale raman suspectate ca s-au produs in urma unor fraude, presiuni si santaje. Astfel, la 7 noiembrie 2000, la West Palm Beach, existand banuiala ca republicanii ar fi fraudat alegerile, cazul a ajuns in Curtea Suprema a statului Florida, decizia a intarziat o luna, s-a procedat la o a treia numarare a voturilor, mecanica. In final, dupa presiuni insuportabile, Bush a avut castig de cauza, a devenit presedinte cu voturile electorilor, dar cu peste jumatate de milion mai putine voturi populare la nivel national, decat adversarul sau democrat, caz unic in istoria de peste 200 de ani a alegerilor prezidentiale americane.

La fel, la Bucuresti, pe traiectoria setata (locked up) probabil undeva in Virginia, Maryland, sau District of Columbia inca din 2000 (castigarea Primariei Capitalei) si 2001 (preluarea PD-ului), Basescu a revenit in forta in 2004, a vorbit de fraudarea electronica a alegerilor si a amenintat cu o mare revolta „portocalie” in Piata Universitatii (scenariul ucrainean); s-a linstit brusc cu doua zile inainte de turul II, a anuntat la ultima aparitie televizata, la B1 TV, ca „Romania va ramane ancorata in politicile SUA”; ambasadorul efemer american la Bucuresti, Jack Dyer Crouch II (specialist in „revolutii portocalii” in fostul spatiu ex-sovietic, spuneau surse ale vremii), s-ar fi intalnit cu contracandidatul Adrian Nastase chiar la 12 decembrie, inainte de inchiderea turului II (afirmau aceleasi surse), tur II pe care Basescu l-a „suflat” pe ultimul metru PSD-ului si candidatului sau si a ajuns, astfel, presedintele Romaniei. La fel in 2009, l-a invins pe pesedistul Mircea Geoana tot in turul II si tot „la fotografie”. A castigat halucinant, cu voturile umflate ca numar ale emigratiei de la Paris (oficial, un vot la fiecare 13 secunde, cat timp urnele au stat deschise!), la cateva zecimi de procent, dupa ce pierduse, exact la fel ca Bush in 2000, voturile la nivel national, adica cele din tara (?!) Din 2000 si pana in prezent, cariera prezidentiala si, in general, politica a lui Traian Basescu, sustinuta de unele cercuri interesate de la Washington, a fost si ramane o frauda imensa. Si o insulta la adresa democratiei, a alegerilor libere intr-un stat european membru al Uniunii Europene si al NATO, precum si la adresa poporului roman.

5. Un episod mai putin cunoscut sau mediatizat din preocuparile lui Bush jr. dupa ce a ajuns presedinte, este ca a preluat de la tatal sau, fostul presedinte George Bush sr., indeletnicirea de a intocmi si pastra dosare ale politicienilor si altor oameni influenti, pentru a compromite, santaja si inlatura adversari, la necesitate.

Surse americane ale vremii au afirmat ca Bush tatal, fost director al CIA, a fost, la randul lui, profund impresionat de eficienta cu care, timp de patru decenii, Edgar Hoover, creatorul FBI, a folosit sute si sute de documente reale si fabricate, pentru a elimina, compromite, sau santaja adversari si personalitati publice incomode (Charlie Chaplin, John Lennon, Eleonor Roosevelt, sotia presedintelui Roosevelt, fostul presedinte John Kennedy etc.), sau pentru a se apara de acuze si dezvaluiri impotriva sa (homosexualism, este ingropat in Cimitirul Congresului, de la Washington, la cativa pasi de „prietena” sa, domnul Clyde Tolson, fost prim-adjunct al sau la Birou, mai multi congresmani americani au cerut, ultima oara in 2001, ca sediul central al FBI-ului din Washington, D.C. sa nu mai poarte numele lui, J. Edgar Hoover, „o pata pe aceasta cladire…”). Din 2006 si pana catre sfarsitul lui 2008, aceste dosare compromitatoare l-au ajutat decisiv pe Bush sa „linisteasca” adversari din Congresul SUA, senatori ori reprezentanti care au cerut demiterea sa (impeachment) si, in cele din urma, sa supravietuiasca la Casa Alba pana la incheierea mandatului.

La Bucuresti, clona prezidentiala Basescu a imbinat in mod stralucit experienta trecutului sau comunist, ca informator de frunte al fostei securitati si membru local VIP al partidului unic, cu experienta noului prezent capitalist, experienta veche din 1935, pe filiera Hoover, FBI – Bush tatal, CIA – Bush fiul, si a instaurat in Romania cel mai eficient si mai temut sistem de supraveghere, santaj si control politic din toata Europa de Est, de dupa caderea comunismului. „Dosariada nationala”, sa-i spunem asa, inaugurata de Basescu la debutul primului sau mandat, in decembrie 2004, continua si astazi, dupa opt ani, si a costat Romania zeci de miliarde de lei noi din banii publici, in infrastructuri si ore-lucru la presedintie, Parlament, guvern, ministere, CSM, procuraturi, parchete, DNA (imediat dupa instalarea Guvernului USL, la 7 mai trecut, DNA a anuntat ca va achizitiona sisteme si aparatura de monitorizare video/audio ultrasofisticate…), ANI, tribunale, judecatorii, instante superioare, politie, penitenciare, servicii secrete, mii si mii de mandate de interceptare si milioane de ore de inregistrari si ascultare ( in iulie-august, la solicitarea politiei politice DNA, Inalta Curte de Casatie si Justitie a aprobat de 80 de ori mai multe mandate de ascultare vizand demnitari, decat in aceeasi perioada a anului trecut!), secretizari, filaj pedestru, auto si electronic, comunicatii terestre si spatiale etc. Se monitorizeaza telefonia fixa si mobila, internetul si e-mailurile populatiei, se instaleaza instrumente de supraveghere in masini personale, se verifica conturi personale de banca, tranzactii locale si internationale etc. Si, bineinteles, totul se intampla in numele luptei contra coruptiei si al luptei pentru reabilitarea justitiei in Romania, dar absolut nimeni nu este convins si nu stie unde este linia de demarcatie – daca exista vreuna – intre ceea ce spune un presedinte mincinos, la fel de mincinos ca modelul sau, Bush jr., si realitate. Iar realitatea revoltatoare a „Dosariadei nationale” este ca, astazi, zeci, sute de adversari politici care nu au fost de acord cu regimul dictaturii personale a lui Traian Basescu si al camarilei sale de hoti, au toti dosare penale, suporta tot felul de restrictii si umilinte, sunt privati de drepturi constitutionale si civile, sunt terorizati, sau au infundat puscariile;

6. Imediat dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, Bush jr. si echipa de neoconservatori din jurul sau au acaparat natiunea inspaimantata americana si au facut-o sa-i urmeze, fara intrebari, in praful si bezna din plina amiaza, de dupa prabusirea turnurilor gemene din New York. Din acea zi, administratia a refuzat orice dialog cu toata clasa politica, inclusiv colegii republicani, a ignorat orice hotarare judecatoreasca, a ignorat Curtea Suprema si Congresul; si-a depasit atributiile constitutionale prin crearea Curtii de supraveghere a informatiilor externe, o agentie total secreta; a spulberat libertatile civile ale poporului american prin alte actiuni legislative neconstitutionale (Patriotic Act 1 si Patriotic Act 2). Pentru a controla nemijlocit justitia, Bush a destituit un numar de sapte magistrati superiori de la Curtea Suprema si Ministerul Justitiei, au urmat apoi demisiile altora, iar Congresul a tacut malc si nu a investigat nimic. A facut doua numiri dintre oamenii sai de casa la conducerea Curtii Supreme, a numit 61 de judecatori la Curtile de Apel, precum si alti 261 la Curtile districtuale. Le-au urmat alte 324 de numiri in tot sistemul judiciar, la toate nivelurile, si-a asigurat, astfel, pentru o buna perioada de timp, aproape sase ani, controlul discretionar asupra intregului sistem judiciar american.

In Romania, de aproape opt ani, Traian Basescu procedeaza exact la fel, dar si-a intrecut cu mult „profesorul”. O Curte Constitutionala aservita l-a scapat recent de la demitere, iar in cursul mandatelor sale a numit peste 4.600 de procurori si judecatori noi, in toata tara, de peste 50 de ori mai multi decat toti presedintii Romaniei dinaintea sa, luati impreuna. Controlul lui asupra justitiei, la toate nivelurile (Consiliul Superior al Magistraturii, parchete, procuraturi, instante judecatoresti etc.), ingreuneaza enorm stradania guvernului Ponta si a opozitiei USL, ajunsa la putere, de a urgenta debasificarea justitiei, a administratiei, a intregii Romanii. Aproape la fel cum s-a intamplat, demult, cu denazificarea in Germania, in primii ani postbelici, 1945-1947.

7. In timpul presedintiei lui Bush jr., serviciile de informatii americane au trecut prin vremuri foarte grele. CIA a trebuit sa culeaga informatii, spre a afla, apoi, ca beneficiarii nu sunt interesati de ele. A fost nevoita sa asculte argumente fabricate pentru pornirea razboiului in Irak si sa taca, desi stia ca evidenta faptelor arata cu totul altceva. Din pricina incurcaturilor facute de oamenii lui Bush, a pierdut agenti operativi.

A fost invinuita si aratata la nesfarsit cu degetul pentru actiuni ilegale in Europa, unde s-au emis mandate de arestare pe numele lucratorilor ei – si acum, la 19 septembrie, dupa mai bine de opt ani, Curtea de Casatie a Italiei a confirmat condamnarile, in lipsa, in cazul celor 23 de agenti CIA judecati in 2004 pentru rapirea, la Milano, a unui cetatean egiptean. Spus in cateva cuvinte, agentia a fost „Cenusareasa” administratiei, a ajuns „o armata personala a lui Bush, folosita pentru proiecte secrete” si „a fost transformata intr-un fel de unitate de comando a presedintelui”, afirmau inca din 2005 surse din interiorul serviciilor. Citatul biblic de la intrarea in foaierul cladirii CIA, din Langley, statul Virginia: „Si vei sti adevarul si adevarul te va elibera”, a fost dat uitarii de catre Bush jr., pretins practicant al Bibliei.

Minus citatul din Biblie de adineaori, toate acestea suna foarte cunoscut si aici, la Bucuresti, unde si Basescu, exact la fel ca „bunul sau prieten” Bush, a inlaturat si el de la conducerea agentiilor de informatii directori care vedeau lucrurile altfel, si-a subordonat si a transformat comunitatea de informatii nationala intr-un serviciu propriu, pentru sustinerea si apararea intereselor sale politice, sau personale. Acest gen de situatii abunda de peste sapte ani, este deosebit de grav faptul ca, in ultimii doi ani, de cand aproape intreaga societate romaneasca l-a repudiat, sau i-a devenit ostila, Basescu a folosit in asa fel serviciile secrete, incat echilibrul dintre securitatea nationala, si drepturile constitutionale si libertatile civile ale cetateanului roman a fost rupt;

8. „A fost o piesa de teatru absurd, dar solemna si venerabila. Membrii presei au fost condusi in sala incolonati doi cate doi, intocmai ca scolarii intr-o excursie la Gradina Zoologica. Presedintele a refuzat sa raspunda la intrebari din sala si a ales reporteri de pe o lista pe care o avea in buzunar. Dialogul care a rezultat a fost atat de bombastic, incat nici el nu a mai putut rezista si, intr-un moment de-a dreptul jenant, i-a scapat pe gura porumbelul, ca intreaga seara a fost regizata in prealabil. Nu numai ca ziaristii s-au intrecut intre ei sa-i puna intrebari aprobate anterior, dar au mers atat de departe, incat au parut ca sunt aplaudaci angajati, fluturand mainile pe sus si glumind in scaune, ca sa dea impresia de naturalete si a unei conferinte de presa spontane”. Suna ca o conferinta de presa a lui Nicolae Ceausescu din anii ’80 din secolul trecut, anii cei mai negri ai dictaturii comuniste, nu? Nu. In realitate, astfel a aratat o intalnire a lui Bush jr. cu presa la Casa Alba, la 3 martie 2003, in relatarea publicatiei new yorkeze „Vanity Fair”, numarul din iunie 2003! Dupa atacurile de la 11 septembrie 2001 si pana la invazia Irakului, in martie 2003, Bush a redus la tacere aproape toata mass media, nimeni nu a intrebat si nu a comentat nimic despre pregatirile pentru razboi. Lipsit de analize si dezbateri in presa si la televiziuni asupra politicii internationale, publicul american a ramas ancorat in clisee exceptionaliste, false si daunatoare. Aliniat lui Bush si neoconservatorilor sai, megaimperiul mediatic al lui Rupert Murdoch – televiziunile Fox News Channel si Fox Television Station, cu 20 de posturi acoperind peste 40% din teritoriul SUA, retelele internationale Sky, National Geographic si Fox Kids, plus 130 de ziare, printre care „The New Yorker”, „New York Post”, „Washington Times”, „Wall Street Journal” si „London Times” – a privat publicul de adevaratele stiri si dezbaterea corecta. Au fost subordonate retele de radio nationale si puse sa realizeze emisiuni „live”, in realitate adunari populare pentru sustinerea razboiului organizate de sindicate („Rally for America”). Au fost acaparate retelele de radio in limba spaniola pentru populatia hispanica din SUA (Clear Channel FM, cu acoperire 50% din teritoriu si peste 70% din hispanici). Negasind in Irak arme de distrugere in masa, Bush a inventat, pentru americani, arme de confuzie in masa, adica stiri fabricate. Cu exceptia catorva publicatii si televiziuni care au rezistat, media a fost o mascarada, care a durat pana catre inceputul lui 2005. A fost, astfel, creat cetateanul neinformat al Statelor Unite ale Americii.

Dupa cum, la fel ca si Bush jr., Basescu a reusit sa controleze o buna parte din media romaneasca si sa o transforme tot intr-o mascarada. Intr-un fel, i-a venit mai usor sa faca acest lucru, decat modelului sau prezidential de la Washington. La sfarsitul lui 2004 a ajuns presedinte in Romania, o tara cu o populatie prea putin sau deloc informata, cu institutii democratice fragile, cu o guvernare si un Parlament sub presiunea continua a intereselor politice si economice si, mai ales, cu o mass media nevertebrata, „infometata” etern si in perpetua cautare de sponsori. Basescu a fost si ramane, deocamdata, sustinut de cateva televiziuni, de ziare, agentii de presa si, bineinteles, de o mana de lichele abjecte, croite de vremuri, interese si propria lipsa de caracter, dupa chipul si asemanarea mercenarului prezidential.

Ca presedinte, Bush jr. a debutat cu un rating de popularitate foarte bun, de peste 50%, l-a mentinut pana la incheierea primului mandat, cu o cifra record de 90% dupa 11 septembrie 2001. Dupa inceputul lui 2005, cu toata impotmolirea din Irak si scandalul cu tratamentul prizonierilor islamici la inchisoarea Abu Ghraib, din Bagdad si la baza Guantanamo, din Cuba, ratingul sau a scazut foarte putin, americanii au continuat sa-i dea credit si sa-l sustina. Apoi, spre sfarsitul verii, din motive numai de ea stiute, Natura s-a dezlantuit, aproape ca niciodata in trecut.

Cel mai ucigator si mai distructiv uragan tropical din ultimele decenii, uraganul Katrina, a lovit Florida si statele de la Golful Mexic, a urcat inspre Nord pana sus, in Kentuky, a culcat la pamant pomi in Manhattan, la New York si s-a domolit abia in Canada, in Ontario si in regiunea Côte Nord, din Quebec. La New Orleans digurile au cedat, apele oceanului au intrat 20 km in interior, peste 1.800 de oameni au pierit in furtuna si inundatii, autoritatile au fost complet depasite. Bush, personal, a fost acuzat de management defectuos, lipsa unei viziuni de lider in momente grele pentru tara, si de rasism. „Katrinagate” a devenit cuvantul anului 2005 si, din acel moment, ratingul lui a coborat catastrofal, a ajuns la 19% si nu si-a mai revenit niciodata, pana cand a parasit Casa Alba.

La Bucuresti, in 2007 Basescu a obtinut un scor formidabil la Referendumul pentru demiterea sa, 74,48% dintre alegatori au decis ca el sa ramana in scaunul prezidential, peste doi ani multi ametiti au votat iarasi pentru el si i-au asigurat al doilea mandat la Palatul Cotroceni. Ratingul lui s-a mentinut la cifre relativ ridicate, intre 35% si 50% si apoi a venit iarna napraznica din ianuarie – februarie 2012, o iarna cum romanii nu mai vazusera de 60 de ani. Exact la fel ca si Bush, Basescu si guvernul sau au fost complet depasiti. Pe un ger cumplit, de -32,5° Celsius, ratingul lui s-a prabusit la 10-11%, o tara intreaga i-a cerut demisia. Apoi, la Referendumul de la 29 iulie, 87,52% dintre participanti, adica 7,4 milioane de oameni, au votat demiterea sa, in prezent ratingul lui este sub 10% si va ramane acolo atata vreme cat va ocupa, ilegal, functia de presedinte.

Uraganul tropical Katrina SUA 2005 si iarna siberiana Romania 2012 au provocat prabusirea definitiva a lui Bush jr. si a lui Basescu in mintile si sufletele oamenilor. Toti analistii media, toti politologii si toti expertii in institutii prezidentiale din lume nu pot explica, in nici un chip, de ce Mama Natura dezlantuita, doua fenomene naturale extreme si antinomice, caldura si frigul, absolut fara nici o legatura cu indeletniciri omenesti de orice fel, au anuntat sfarsitul lor politic.

Doi presedinti esuati. Detestati si repudiati de propriile lor popoare…

Articolul original