– Ar trebui ca mai ales in perioada aceasta, a posturilor, sa ne facem timp si sa deschidem cartile de invatatura crestina. Intr-una din aceste carti am gasit scris urmatorul lucru: ingerii lui Dumnezeu, ingerii pazitori ai oamenilor, s-au dus inaintea lui Dumnezeu cu o plangere si au spus asa: “Doamne, iata vremurile care le traim noi, care traim si traiesc oamenii pe pamantul acesta. Nu-si mai fac timp si vreme ca sa-Ti slujeasca si sa Ti se-nchine si sa-Ti aduca lauda si multumire Tie. Ce este de facut, Doamne?”
– Ar trebui ca mai ales in perioada aceasta, a posturilor, sa ne facem timp si sa deschidem cartile de invatatura crestina. Intr-una din aceste carti am gasit scris urmatorul lucru: ingerii lui Dumnezeu, ingerii pazitori ai oamenilor, s-au dus inaintea lui Dumnezeu cu o plangere si au spus asa: “Doamne, iata vremurile care le traim noi, care traim si traiesc oamenii pe pamantul acesta. Nu-si mai fac timp si vreme ca sa-Ti slujeasca si sa Ti se-nchine si sa-Ti aduca lauda si multumire Tie. Ce este de facut, Doamne?” Atunci Dumnezeu i-a intrebat pe ingeri: “Pazitori ai oamenilor, voi ce credeti ca este de facut?” Si ingerii au spus: “Nu stim, Doamne, Tu esti Dumnezeu, Tu le stii pe toate”. Si atunci Dumnezeu a spus: “Pentru ca oamenii nu mai au timp sa se-nchine si sa se roage Mie, haide sa marim ziua, sa o facem de 25h in loc de 24h si atunci ziua va fi mai mare cu o ora si poate oamenii vor avea ragaz si timp sa se roage macar o ora lui Dumnezeu”. Si dupa un timp ingerii au revenit inaintea lui Dumnezeu la fel de intristati ca nici asa oamenii nu se roaga lui Dumnezeu. Dumnezeu hotaraste sa faca ziua de 20h, mai scurta, in speranta ca astfel, oamenii se vor gandi mai des la faptul ca zilele lor se scurg si ca va veni moartea si poate asa se vor gandi cu mai multa dragoste la El si se vor ruga. Si au venit din nou ingerii inaintea lui Dumnezeu si I-au spus ca oamenii tot la grijile zilei se gandesc, si la moarte deloc si astfel tot nu se roaga iar Dumnezeu le-a spus: “Numai cei care Ma iubesc cu adevarat, numai aceia isi fac timp sa se roage si sa se inchine Mie. Indiferent ca va fi ziua mai lunga sau mai scurta, daca oamenii nu vor avea dragoste de Dumnezeu nu se vor ruga”.
– Dragostea de Dumnezeu ne aduce in Biserica sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu.
– De ce Dumnezeu cere multumire de la oameni? De ce Dumnezeu a cerut stramosilor nostri: lui Noe, Avraam, Moise si David sa aduca jertfe de multumire lui Dumnezeu? De ce Mantuitorul Iisus Hristos in fiecare zi a adus multumire lui Dumnezeu Tatal? De ce la fel au facut si Sfintii Apostoli? Proorocul Isaia spune: „Voi pomeni indurarile Domnului, faptele Lui minunate, dupa tot ce a facut Domnul pentru noi, pentru ca marea bunatate pe care El ne-a marturisit-o”. Psalmistul spune: „Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul si nu uita toate rasplatirile Lui”. Asadar ce nevoie are Dumnezeu de multumirile noastre? Din iubire. Multumirile oamenilor nu-L fac pe Dumnezeu nici mai slavit, nici mai puternic, nici mai bogat, nici mai viu, ci oamenii sunt aceia care primesc daruri atunci cand Ii aduc multumire lui Dumnezeu. Toate acestea nu fac altceva decat sa binecuvanteze fiinta omului, sa-l faca pe om mai bun.
– Dumnezeu nu are nevoie de rugaciunile si multumirile noastre: „Stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca voi sa cereti de la El.”, si totusi El ni le cere. De multe ori, boala, suferinta, incercarile, necazurile, intristarea, toate acestea il vindeca pe om de o boala de care suferim cu totii, si anume de iubirea de sine. Deci pentru toate sa nu uitam sa spunem: „Slava Tie, Doamne!”
– Omul se iubeste pe sine mai mult decat pe Dumnezeu si mai mult decat pe aproapele sau. De aceea exista atat de multe nedreptati in lume, pentru ca omul se gandeste numai la el. Oamenii nu mai cauta interesul lui Dumnezeu, sau al aproapelui lor, ci numai interesul propriu.
– Dumnezeu este puternic si il ajuta pe om atunci cand acesta ii cere ajutorul.
– Femeia garbova din Evanghelia de astazi suferea de aceasta boala de 18 ani si statea tot timpul cu capul in jos, pentru ca nu putea sa se ridice.
– Boala, atunci cand o primim ca din mana lui Dumnezeu, aduce vindecarea sufletului nostru, pentru ca inaintea lui Dumnezeu sufletul este mai de pret decat trupul. Omul insa pune foarte mult pret pe trup.
– Atat de slaba este credinta noastra incat ne panicam, ne tulburam si nu acceptam ce ne randuieste Dumnezeu. Am vrea ca boala si neputinta pe care o avem sa treaca cat mai repede.
– Din cauza iubirii de sine omul fuge de suferinta.
– Aceasta femeie suferea cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru ca diavolul nu face nimic fara ingaduinta lui Dumnezeu, nu are nicio putere.
– Dumnezeu ingaduie sa suferim, dar judecatile Lui sunt nepatrunse de noi, oamenii.
– Vazand neputinta acestei femeii, Mantuitorul S-a apropiat, Si-a pus mainile peste ea si indata Evanghelia ne spune ca “S-a-ndreptat si-L slavea pe Dumnezeu”. Dar cei care erau in sinagoga s-au maniat de binele pe care L-a facut Dumnezeu. Asa se intampla cu cei stapaniti de iubirea de sine, se manie pentru binele pe care altii il fac, de binecuvantarea pe care altii o primesc si au rautate si invidie atunci cand altii sunt mai bogati, mai slaviti, mai cinstiti sau mai respectati. Acestea izvorasc din iubirea de sine si se duc in mandrie, manie si invidie. Mantuitorul i-a certat pe acestia si toti s-au rusinat iar multimea se bucura de faptele stralucite savarsite de El.
– Parintii ne spun ca femeia garbova inseamna cugetele garbove, strambe, ale celor care se departeaza de Dumnezeu: “Cu o minte stramba omul nu poate sta drept inaintea lui Dumnezeu si a cerului, ci se taraste pe pamant, hranindu-se cu pamant, invatand de la pamant si bucurandu-se de pamant. O minte stramba este o minte intepenita, aflata in tot felul de vicii ale simturilor si care cauta totdeauna desfatarea, mancarea si bautura”.Sa-L rugam si noi pe Bunul Dumnezeu sa vindece si mintea noastra pentru ca adesea este stramba si nu gandeste clar, corect si drept. Sa avem intotdeauna puterea sa-I multumim lui Dumnezeu cand trecem peste incercarile vietii acesteia.
– Sa invatam de la Evanghelia de astazi sa avem rabdare in incercarile si in greutatile vietii, pentru ca izbavirea nu vine decat de la Dumnezeu si numai atunci cand El randuieste. Sa ne rugam si niciodata sa nu ne pierdem increderea si nadejdea in Dumnezeu, pentru ca oamenii din ziua de astazi, din cauza greutatilor prin care trec, foarte adesea isi pierd nadejdea in Dumnezeu. Sa invatam de la aceasta femeie care a avut rabdare 18 ani si care mergea in biserica si Il slavea pe Dumnezeu, in boala si in neputinta. Sa mergem si noi la biserica si sa-I aducem multumire lui Dumnezeu.
– Sfantul Nicolae Velimirovici spune: “Nimeni nu poate gusta din dulceata binelui daca nu staruieste in bine, pentru ca pe calea binelui gustam la inceput amaraciuni, iar abia dupa aceea vin dulcetile”.