Tranzitia (1990-1999)
1. Contextul extern
Anul 1989 a marcat doar inceputul unei perioade pline de tulburari atat la nivel mondial, cat si national. Pe plan extern, evenimentele cu impact mondial s-au succedat cu repeziciune:
2. Evenimente interne
Pe plan intern, evenimentele din decembrie 1989 s-au continuat cu o serie de tulburari accentuate, in prima jumatate a anului 1990:
Tranzitia (1990-1999)
1. Contextul extern
Anul 1989 a marcat doar inceputul unei perioade pline de tulburari atat la nivel mondial, cat si national. Pe plan extern, evenimentele cu impact mondial s-au succedat cu repeziciune:
– 2 august 1990: Irakul invadeaza Kuweitul;
– 28 februarie 1991: incepe Razboiul din Golf;
– 19 august 1991: are loc o lovitura de stat la Moscova (nereusita);
– 27 iunie 1991: incepe Razboiul din Slovenia, primul pas in dezmembrarea Iugoslaviei;
– 26 decembrie 1991: Uniunea Sovietica este dizolvata; acest lucru produce tulburari in mai multe foste republici sovietice, printre care si in Moldova (la 2 martie 1992 incepe Razboiul din Transnistria);
– 1 ianuarie 1993: Cehoslovacia dispare ca stat (“Divortul de catifea”);
– 4 octombrie 1993: Armata Rosie asediaza la Cladirea Parlamentului Rus, intr-un conflict intre Presedinte si Parlament;
– 27 aprilie 1993: RSF Iugoslavia isi inceteaza existenta;
– 30 august 1995: NATO bombardeaza trupele sarbe din Bosnia;
– 24 martie 1999: NATO bombardeaza Serbia.
In urma acestor evenimente, Europa si-a schimbat granitele:
Before:
After:
2. Evenimente interne
Pe plan intern, evenimentele din decembrie 1989 s-au continuat cu o serie de tulburari accentuate, in prima jumatate a anului 1990:
– Mineriada din 28-29 ianuarie 1990
Pe 12 ianuarie are loc prima demonstratie anti-FSN, intr-o zi decretata de doliu, demonstratie celebra prin cuvintele lui Dumitru Mazilu: “Il vreti pe Iliescu jos?”.
Pe 28 ianuarie partidele istorice organizeaza o demonstratie anti-FSN pentru ca CFSN tocmai anuntase ca va participa la alegerile din 20 mai, incalcandu-si promisiunea initala. FSN-ul a organizat in paralel o manifestatie anti-partide istorice, iar intre cele doua tabere au avut loc incidente, in urma carora a fost solicitata interventia minerilor.
Minerii au sosit pe 29 ianuarie si au patruns in mai multe sedii PNT-CD si PNL.
– Mineriada din 18-19 februarie 1990
Pe 18 februarie, a avut loc o demonstratie anti-FSN in Piata Victoriei, ramasa in constiinta colectiva ca momentul cand Gelu Voican Voiculescu a fost luat de barba. Un grup de manifestanti a ocupat Palatul Victoria. Palatul a fost evacuat de demonstranti in urma unei actiuni a unui detasament antitero (din USPP- desi nu exista din punct de vedere legal, sau USLA- aflata in subordinea MApN, la fel ca toata fosta Securitate) coordonat de (pe atunci) locotenent-colonelul Mircea Chelaru, sef al Cercetarii Diviziei 57 Tancuri Bucuresti.
A doua zi dimineata, au sosit in Bucuresti in jur de 4.000 de mineri.
– Conflictul romano-maghiar din 20 martie 1990
Tensiunile dintre romanii si maghiarii din Tg Mures au crescut accentuat dupa sarbatorirea Revolutiei Maghiare, la 15 ianuarie 1990.
Pe 19 ianuarie sediile UDMR, PNL si PNT-CD din Tg Mures au fost atacate de cetateni de nationalitate romana din satele de pe valea Gurghiului.
Pe 20 ianuarie au avut loc doua manifestatii in paralel, una a maghiarilor, cealalta a romanilor, care au degenerat si s-au transformat in lupte de strada.
– Mineriada din 13-15 iunie 1990
Pe 20 aprilie 1990, demonstrantii anti-comunisti au ocupat Piata Universitatii, loc apoi denumit “Zona libera de neocomunism”, in care zilnic s-au organizate proteste.
In dimineata zilei de 13 iunie 1990, fortele de ordine au evacuat protestatarii din piata. Au urmat lupte violente intre protestatari si fortele de ordine, in urma carora au fost atacate si incendiate mai multe sedii oficiale.
Pe 14 iunie au sosit minerii, care au inceput sa vaneze manifestanti, dand nastere altor violente.
– Mineriada din 25- 26 septembrie 1991
Pe 25 septembrie minerii au sosit in Bucuresti (de data aceasta nechemati) si au cerut demisia Guvernului. Au atacat sediul Guvernului, Palatul Cotroceni si sediul TVR. Pe 26 septembrie Guvernul Petre Roman a fost demis.
– Mineriada din 18-23 ianuarie 1999
Minerii au pornit pe 18 ianuarie spre Bucuresti pentru a obtine marirea salariilor.
Jandarmeria a fost incapabila sa-i opreasca pe Valea Jiului, punctul culminant fiind esecul de la Costesti (cunoscut ca “Batalia de la Costesti”), in urma caruia subunitati intregi au fost capturate de mineri si dezarmate (de armamentul neletal- bastoane, spreyuri iritante etc.).
Pe 21 ianuarie Guvernul a decretat Starea de Urgenta, iar unitati ale Armatei au fost deplasate in zona (pe Dealul Negru, la iesirea din Rm. Valcea spre Pitesti).
Pe 23 ianuarie este incheiat un acord intre Radu Vasile si mineri (“Pacea de la Cozia”).
– Mineriada din 16-17 februarie 1999
Pe 16 februarie 2.500 de mineri au pornit din nou spre Bucuresti. Dupa ce au depasit usor la Bradesti (Dolj) un baraj de tatonare al jandarmilor, au fost incercuiti la Stoenesti (Olt).
A fost ultima venire a minerilor, terminata fara glorie, in urma “Bataliei de la Stoenesti”.
3. Rolul Armatei Romane in tulburarile din anii ’90
In istorie, Armata Romana a jucat intotdeauna un rol extrem de important in societatea romaneasca, la fel ca Biserica Ortodoxa Romana.
Multi dintre conducatorii Romaniei au fost militari:
– Alexandru Ioan Cuza- hatman al Oastei Moldovei;
– Carol I absolvise Scoala de Artilerie si Geniu din Berlin si in 1966 era capitan;
– Ferdinand I a terminat si el cursurile unei scoli de ofiteri germane;
– Carol I a comandat Regimentul 8 Vanatori de Munte cu gradul de locotenent-colonel;
– Mihai I a fost maresal (a fost inaintat la acest grad de la gradul de sublocotenent pe care-l obtinuse la Batalionul 1 Vanatori de Munte “Carol I”);
– Maresalul Ion Antonescu era ofiter de stat major (a fost ofiterul de stat major care a conceput planul Campaniei din Ungaria din 1919). In 1944 ar fi urmat sa comande un Grup de Armate germano-roman pe Frontul de Est.
Pana si Nicolae Ceausescu a absolvit Academia Militara (in timp de 8 luni) si a facut 4 luni de cursuri la Academia Militara din Moscova, iar la 32 de ani a fost facut general-maior si a condus Directia Superioara Politica a Armatei.
Acest rol poate fi asemanat cu cel pe care il joaca Armata Egipteana sau pana de curand, Armata Turca. Diferenta este ca in vreme ce primele doua intervin pentru a mentine un stat laic, Armata Romana intervine in situatii cand sunt amenintate statalitatea, suveranitatea, integritatea teritoriala sau independenta Romaniei.
Una dintre ultimele astfel de interventii s-a produs in 21-23 ianuarie 1941, cand a fost inabusita rebeliunea legionarilor din Garda de Fier, organizatie sustinuta de SS prin serviciul de spionaj SD.
Convulsiile sociale din anii ’90 s-au produs din mai multe motive:
– Perioada de turbulente externe cauzata de disparitia URSS
Dupa implozia URSS si retragerea din Europa de Est, vacuumul de putere a fost ocupat de alte tari, in primul rand Statele Unite (care si-a mutat bazele militare mai tarziu din Germania spre est) si Germania (o tara care isi rezolvase problema reintregirii si care isi extindea sfera de influenta in est si sud-est, principalele obstacole fiind Cehoslovacia si Iugoslavia).
– “Exportul” de entropie al Occidentului
In cibernetica exista un principiu enuntat de Heinz von Foerster (numit “order from noise“) care spune ca un sistem se dezvolta mai mult daca produce haos in jur.
Un alt savant, Ilya Prigogine, a observat ca un sistem isi poate creste gradul de organizare si implicit reduce entropia interna, transmitand in exterior entropie.
Tarile occidentale s-au “hranit” o vreme cu haosul din tarile Europei Centrale.
Ne-au exportat entropie.
“Norocul ” Romaniei a fost ca Iugoslavia a functionat ca un paratraznet pentru noi, haosul de acolo atragand mai multa entropie din Vest. De asemenea, jucatorii externi au fost ocupati cu dezmembrarea Iugoslaviei si Romania a trecut in plan secundar.
– Lupta pentru putere dintre jucatorii externi
Dupa inlaturarea lui Ceausescu, coalitia infiintata pentru acest motiv (Statele Unite, Uniunea Sovietica, Germania, Franta, Olanda, Ungaria, RDG si intr-o masura mai mica Iugoslavia) a inceput sa se lupte pentru a-si introduce oamenii in pozitiile politice si institutionale importante din Romania (Presedintie, Guvern, Ministere, Parlament, TVR, ziare, banci, Armata, servicii de informatii etc.).
– Lupta pentru putere dintre jucatorii interni
Securitatea si Armata au fost cele doua institutii care s-au pregatit cu mult timp inainte pentru a ocupa vidul de putere lasat de Ceausescu. Fiecare a mizat pe mai multi “cai”, pentru a avea sanse de succes mai mari.
Cum insa in teoria complexitatii o perturbatie minora poate produce un efect major, planurile lor au suferit multe reaujustari.
Au existat mai multe grupuri care s-au luptat pentru putere: primul a fost cel al generalului Ilie Ceausescu, disparut rapid. Au urmat cel al lui Dumitru Mazilu, al lui Ion Iliescu (Virgil Magureanu, Nicolae Militaru, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, Silviu Brucan, Ion Caramitru, Mircea Dinescu), cel al generalilor Iulian Vlad si Stefan Guse (un grup care nu cauta sa obtina puterea politica, ci sa impiedice dezmembrarea Romaniei), al lui Ilie Verdet samd.
Arbitrul care a ales formal castigatorul a fost Armata, prin generalul Stanculescu. De asemenea, Securitatea a mizat pe Iliescu, seful Directiei I, generalul Gheorghe Satiu, telefonandu-i pe 22 decembrie.
De altfel, probabil si jucatorii externi mizasera (si) pe el. Era un “cal” pe care se pariase masiv, un castigator dinainte anuntat.
In urmatorii doi ani au fost inlaturati de la masa puterii dupa 12 ianuarie Dumitru Mazilu (ofiter de securitate si apropiat al lui Pacepa), la sfarsitul lunii februarie generalul Militaru (care se pare ca voia sa dea o lovitura de stat), in septembrie 1991 Petre Roman (memoriile lui Ioan Mircea Pascu sunt foarte graitoare despre lupta de atunci- cu exemplul lui Adrian Severin care incerca sa demonstreze ca Petre Roman nu si-a depus demisia).
Relevante sunt si transformarile pe care le-a suferit FSN-ul: scindat in FSN (devenit PDS si apoi PD) si FDSN (devenit PSDR si apoi PSD). Aceste metamorfozari se intalnesc dupa toate “revolutiile”. Unii dintre cei ajunsi la puter nu sunt multumiti cu rezultatele sau cu functiile si isi formeaza alta organizatie.
In al doilea rand, fiecare dintre partide sau anumite institutii si organizatii isi pastreaza oameni in tabara opusa, care uneori ies din partid (cazul ApR- Teodor Melescanu din 1997, UNPR- Cristian Diaconescu din 2010; este deja vorba despre un pattern).
– Setea de libertate a poporului roman
In 1990 romanul obisnuit a fost ca un caine lasat liber din lant dupa ani de zile. Acest lucru a produs multe excese, dar pe masura trecerii timpului, oamenii s-au obisnuit cu libertatea. De aceea si faptul ca anul 1990 a fost plin de tulburari, care au continuat si in 1991 intr-un ritm mai scazut insa, ultimele astfel de tulburari avand loc in 1999, produse de o clasa de oameni oropsiti, dar privilegiati de Stat.
In acest context, in Armata Romana a patruns o anumita stare de haos. Sa ne amintim ca in 1990 se infiintase un sindicat (CADA, in care erau multi ofiteri din Directia a IV-a a securitatii). Acest sindicat a fost folosit de catre Gelu Voican Voculescu pentru inlaturarea generalului Militaru si a generalilor pensionati adusi de acesta in structurile MApN.
Luptele interne din MApN au continuat (una importanta a fost dintre grupul generalului Stanculescu si cel al generalului Vasile Ionel) in ele fiind amestecate si serviciile de informatii ale Armatei (DIM si DCs, ultima directie abia creata).
A inceput o perioada in care serviciile de informatii (in special SRI- condus de Virgil Magureanu, UM 0215 condus de generalul Dan Gheorghe si apoi de Virgil Ardelean, dar si serviciul SPP condus de generalul Dumitru Iliescu) au fost folosite intens in lupta politica. Nu de putine ori si serviciile Armatei au fost amestecate.
In 1990 Armata a participat la protejarea unor obiective oficiale la mineriade prin mai multe unitati: Regimentul 64 Parasutisti Boteni, Regimentul 7 Mecanizat Ploiesti, unitati din Diviziile 57 Tancuri si 1 Mecanizata, Batalionul 265 Politie Militara Bucuresti, Batalionul 404 Cercetare Buzau (ultimele doua unitati numai la mineriada din iunie 1990), Compania 313 Cercetare in Adancime etc. Din pacate, s-au inregistrat o serie de excese de zel, cauza principala fiind lipsa de disciplina a trupei. Au existat insa si destui ofiteri care au uitat ca datoria lor este protejarea tuturor cetatenilor romani.
La Tg Mures au intervenit initial Batalionul 166 Cercetare Tg Mures, Regimentul 2 Tancuri Tg. Mures, iar a doua zi subunitati din Regimentul 64 Parasutisti Boteni, Regimentul 56 Parasutisti Caracal, Batalionul Parasutisti din Medias. Coordonate de generalul Mircea Chelaru, unitatile au actionat cu mai mult tact si inteligenta tactica.
In 1991 la Bucuresti au intervenit Batalionl 265 Politie Militara, Regimentul 7 Mecanizat Ploiesti si Regimentul 64 Parasutisti Boteni.
Ca observatie, in anii 1990-91, legislatia privind interventia Armatei in cazul tulburarilor interne lipsea (era tot cea comunista). De asemenea, Jandarmeria Romana a fost infiintata abia in iulie 1990. Era vorba insa despre aceleasi Trupe de Securitate, prost dotate pentru interventii de restabilire a ordinii plublice, cu putini ofiteri. In 1991 Jandarmeria incepuse sa se modernizeze (achizitionase celebrele “testoase” Dac, scuturi, bastoane etc.) si a putut interveni cu mai mult succes.
In lipsa unei legislatii si a unei institutii moderne, si in 1990 si in 1991 Armata si alte insitutii (FOI/BAOLP-institutie specializata a Politiei, Batalioanele din Bucuresti ale Trupelor de Securitate, USPP/SPP si USLA) au intervenit pentru a proteja institutiile de Stat. Cladirea Guvernului a fost evacuata in februarie 1990 cu ajutorul unei subunitati din USPP (nu se infiintase oficial, dar functiona deja) sau USLA (subordonata MApN, la fel ca toate unitatile DSS).
In 1999 situatia a fost diferita intrucat Jandarmeria se modernizase si se dotase corespunzator, la fel si BAOLP si DIAS, unitati ale Politiei. Au existat insa si multe probleme (la nivel tactic) sau faptul ca majoritatea militarilor erau inca in militari in termen, observate in the hard way abia la Costesti.
In acel an Armata a ocupat pozitii pe Dealul Negru (Batalionul 26 Infanterie, format din militari angajati pe baza de contract si un blindat de la Scoala Militara de la Pitesti), in alerta fiind mai multe unitati (Centrul 404 Cercetare Buzau, Batalionul 265 Politie Militara Bucuresti, Batalionul 812 Infanterie, Batalionul 2 Infanterie, Batalionul 495 Operatiuni Speciale, Batalionul 492 Misiuni Speciale, Batalionul 56 Parasutisti, Batalionul 64 Parasutisti etc.).
Si in 1999 a existat o lipsa de sincronizare intre actiunile Statului si legislatie (de exemplu nu este prea clar pe ce baza legala a intervenit Brigada Antitero a SRI la Stoenesti).
Noua Romania nu devenise inca matura si institutiile cresteau in ritm cu tara.
Ultima observatie se refera la rolul important al minerilor in tanara democratie romaneasca din anii ’90. Se cunoaste faptul ca inca din anii ’60 un colectiv de distinsi specialisti (V.V. Caramelea, Alex Bera, Dan Martian, Antonie Iorgovan, Vasile Vacaru, Catalin Zamfir, Vladimir Pasti si nu in ultimul rand Virgil Magureanu si Septimiu Chelcea) au facut experimente in colectivele de mineri de la Berevoiesti cu concursul Academiei RSR, Facultatii de Filozofie a Universitatii Bucuresti, Academiei de Stiinte Social-Politice “Stefan Gheorghiu” si al Consiliului de Ministri. Studiul s-a numit “Ecologia naturala in studiul adaptabilitatii umane si al personalitatii“, a durat din 1968 pana in 1990 si a fost extins la inca 600 statii pilot.
Se pune intrebarea daca nu cumva cineva a profitat de rezultatele acelui studiu (probabil benign).
Sau intrebarea mai grava daca nu cumva Statul a creat intentionat sau din greseala un Frankenstein pe care a reusit sa-l distruga abia dupa 9 ani…
