Un rezumat al zilelor acelea…

MĂRTURII ALE VICTIMELOR:

N.E., 39 ani, chimistă la Sintofarm

În dimineaţa zilei de 13 iunie, după ce şi-a făcut cumpărăturile, a ajuns, din curiozitate, în Piaţa Universităţii pentru că auzise de incidentele dintre forţele de ordine şi demonstranţi. În dreptul Cinematografului Luceafărul a fost bătută de forţele de ordine, fiind apoi transportată şi reţinută la Unitatea Militară de la Măgurele unde a dat o declaraţie, după care a fost eliberată. În dimineaţa zilei de 14 iunie, a fost atacată la domiciliu de un grup de mineri, introdusă într-un Aro şi reţinută timp de 5 zile la Unitatea Militară de la Măgurele. Pe 19 iunie, i s-a emis mandat de arestarea pe 30 zile, mandat care i-a fost prelungit până la data de 18 august 1990. La un an de la evenimente, i s-a comunicat în scris că trebuie să plătească o amendă de 1000 lei.

M. C., 19 ani, gestionar

În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, M.C. mergea la  Secţia 14 Poliţie pentru a-şi scoate cazierul judiciar necesar la angajare. A fost oprit de 2 bărbaţi în civil care l-au reţinut cu forţa în sediul secţiei de poliţie. A fost apoi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele unde a fost lovit cu brutalitate cu bastoanele, bâtele, bocancii. La câteva zile a fost dus la Tribunalul Sectorului 3 unde a primit o condamnare cu închisoare contravenţională de 6 luni pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice, pedeapsă pe care a executat-o

B.N.,  46 ani, Pensionar, grad 2 de invaliditate

În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, a fost căutat la domiciliu de 3 bărbaţi, în civil, care i-au cerut să se prezinte la Secţia 15 Poliţie pentru o confruntare cu nişte infractori. La Secţia 15 a fost reţinut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele, unde a fost bătut de mai mulţi militari cu patul armei. În data de 19 iunie a intrat în comă şi a fost transferat la Spitalul Jilava.

B.L., 17 ani, Muncitor necalificat şi fratele lui B.I., 22 ani, instalator

În data de 14 iunie 1990 se aflau acasă cu familia. Un grup de 3 mineri le-au spart uşa locuinţei, i-au bătut cu bâtele şi furtunele de presiune, după care atât el cât şi fratele său au fost reţinuţi la sediul Poliţiei Capitalei, apoi la Unitatea Militară de la Măgurele. Au fost eliberaţi pe 22 iunie 1990.

B. M., 20 ani, muncitoare

În ziua de 13 iunie 1990, B.M. a fost la un control ocular la Spitalul Militar Central. În drum spre casă, în staţia de metrou de la Universitate a fost lovită cu bâta de un miner şi dusă cu forţa la Unitatea Militară de la Măgurele. A rămas arestată până la 14 iulie, după care, trasferată fiind la Spitalul Penintenciar Bucureşti, a fost eliberată abia la 12 septembrie 1990.

O.C., 13 ani, elev în Bucureşti

În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 a plecat către Gara de Nord; intenţiona să ajungă la rudele lui de la Galaţi. La gura de metrou din faţa Teatrului Naţional, a fost apucat de 2 poliţişti care l-au băgat cu forţa într-o dubă, în care a fost bătut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele. Ajuns în unitatea militară, a fost lovit cu bastonul de poliţistul care-l conducea la grupul de minori reţinuţi. Peste o oră, minorilor reţinuţi li s-a spus să se ridice în picioare şi să se aşeze lângă zid. În faţa lor a venit un pluton de militari, înarmaţi cu pistoale mitralieră. Un cadru le-a spus militarilor să armeze şi să ochească, ordin pe care militarii l-au executat, trăgând spre ei însă fără glonţ pe ţeavă. Plutonul de militari a plecat râzând de cei reţinuţi, dintre care o parte leşinaseră. În după-amiaza aceleiaşi zile, O.C. a fost transferat la Centrul de Primire Minori din Bucureşti din strada Aron Florian, unde de asemenea a fost bătut. A fost eliberat în seara aceleiași zile.

I.V., 21 ani, electrician C.F.R.

Nu a participat la manifestaţia din Piaţa Universităţii. În seara zilei de 13 iunie 1990, venind de la cinematograf, a observat o maşină incendiată pe stada Eforiei şi împreună cu alţi civili a ajutat la stingerea incendiului; apoi s-a îndreptat spre casă. În data de 14 iunie1990, se afla pe Calea Dorobanţi, colţ cu Ştefan cel Mare, când a fost înconjurat şi bătut, mai ales în cap, de un grup de mineri care l-au băgat apoi în portbagajul unei maşini. L-au transportat astfel până la un camion militar parcat în faţa Ministerului de Interne; aici a fost din nou bătut cu diverse obiecte până a leşinat. În această stare a fost reţinut la Unitatea Militară de la Măgurele, într-un garaj păzit de militari şi câini lupi pe o perioadă de 2 zile. Aici a fost anchetat şi lovit, după care a fost transferat la Secţia 12 Poliţie unde a stat în arest până la 10 septembrie1990. În urma detenţiei, I.V. a suferit vătămări corporale, dovedite cu act medico-legal, a fost dat afară din serviciu şi amendat de procuror cu 1100 lei.

M.P., 33 ani, casnică

Pe 15 iunie1990, dimineaţa, M.P. a mers la cumpărături pe strada Lipscani pentru pomana fratelui mort cu o săptămână înainate. În zona magazinului Macul Roşu de pe strada Lipscani a fost înconjurată şi bătută cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente de un grup de mineri şi transportată la sediul Poliţiei Capitalei. În camionul în care a fost introdusă de mineri, i-a fost furată  suma de aproximativ 8000 lei, i s-au smuls de la gît cele 2 lănţişoare din aur, cerceii de la urechi, 2 brăţări din aur de la mână şi inelele din aur. A fost transportată şi reţinută la Unitatea Militară de la Măgurele, unde a fost din nou bătută cu pumnii şi bastoanele de cauciuc. După 5 zile a fost eliberată.

MĂRTURII ALE MINERILOR:

• Din câte am aflat noi, locuitorii Bucureştiului vroiau să spargă, să fure; iar în faţa Parlamentului, sau mă rog nu ştiu exact locul unde eram fiindcă nu cunosc prea bine Bucureştiul, a venit Iliescu şi ne-a mulţumit. De fapt noi am fost de la întreprindere trimişi. Şi ni s-a zis că trebuie să mergem la Bucureşti. (B.V. – miner, fost vagonetar la E. M. Paroşeni)

• În după-amiaza zilei de 15 iunie,  minerii au fost împărţiţi în două tabere: unii la Sala Polivalentă iar alţii la Casa Scânteii. Eu am fost în tabăra de la Polivalentă. Acolo ne-am uitat la televizor la meciurişi dimineaţa au venit maşinile cu alimente. Eu, ca lider, am împărţit hrana tăind pâine, salam, şuncăşi ce mai era. Suplimentele erau venite de la Bucureşti, nu ştiu de pe unde exact, cu maşini speciale, furgonete de transport alimente (N. C. – miner,  lider la E.M. Vulcan)

• Atunci i-am întrebat ce fac şi unde se duc. Şi atunci şoferul mi-a zis: “Lasă, că-i duc în Ferentari!” Şi mai era un civil cu şoferul în cabină. Şi atunci le-am zis la ortacii mei: “Băi, dacă la voi acasă ar veni cineva să intre peste voi în casă voi cum v-aţi simţi? V-ar cădea bine?” (N. C. – miner,  lider la E.M. Vulcan)

• Veneau tot felul de civili care ziceau: „Acela-i drogat, sau acela-i golan”, şi minerii tăbărau imediat cu bâtele pe el. Nu mai stăteau să verifice. Deci erau manipulaţi, se vedea clar. În plus, am văzut mineri îmbrăcaţi în salopete curate, curate, ceea ce nu prea se poate. Minerul e vai şi amar de el: cu cizmele sparte, cu cojocul rupt. Deci se cunoştea imediat care era miner şi care era fals miner. (I.M., subinginer la mina Paroşeni)

• Pe unii dintre ei îi cunoşteam, erau securişti aruncaţi (infiltraţi în urma grevei minerilor din 1977, n.n.) în Vale, pe care îi cunoşteam noi toţi şi care cunoşteau Bucureştiul. Şi ei ne arătau (securiştii şi bucureştenii; dar cine erau aceşti bucureşteni nu pot să spun), astea sunt sediile partidelor, astea sunt sediile redacţiilor de ziare, aici îl găsiţi pe Băcanu, aici îl găsiţi pe Raţiu etc. (V.C. – fost maistru minier, Martor anii 90)

• La mină e la fel ca la armată, trebuie să executi ordinul. Eu dacă am primit ordin de la director să plec la Bucuresti, nu am avut ce face! Directorul este răspunzător de mine, eu sunt răspunzător de oamenii din subordinea mea. De aceea am luat cu mine carte de pontaj si am facut pontajul la Bucuresti. (V.C. – fost maistru minier)

• Noi eram ca un fel de gardă de corp a FSN-ului. Ne-a dat poliţia şi de băut… lăzi, lăzi întregi de whisky, că noi nici nu ştiam ce-i ăla. Şi apoi ne-a băgat la Arcul de Triumf. Noaptea ne ducea să dormim lângă o sală din apropiere şi ziua ne luau să actionam”. (G. V. – lăcătuş la mina Vulcan)

• La mineriada din iunie 1990 ne aşteptam ca să se deschidă asupra noastră focul încă din gara Basarab şi ne făceam planuri şi ne gândeam ce să facem când ajungem acolo. Noi credeam că la Bucureşti se bat trupe ale armatei cu trupe ale securităţii, ale celor care au tras şi la Revoluţie şi noi am venit acolo ca să fim de partea armatei, care este credincioasă noii societăţi, noii conduceri a statului. (P.B. – fost electrician la E.M. Petrila)

• Am ajuns cu prima garnitură la Bucureşti, la ora 5 dimineaţa, la Gara de Nord. Pe peron ne aşteptau lăzi stivuite cu cafea şi pacheţel compus din: roşie, şniţel, brânză, chiflă şi două chiftele. La gară am fost aşteptaţi de un civil care ne-a spus: «Băieţi, aveţi supliment, aveţi tot ce vă trebuie, vă deplasaţi direct spre Piaţa Victoriei». S-au aprins lămpaşele şi era un spectacol fascinant. Minerii mergeau încolonaţi, iar dacă cineva scotea capul la geam sau striga ceva, minerii dădeau cu roşiile din pachet după el. (H.M. – electrician minier)

• În noaptea aceea eu am dormit la Sala Polivalentă fiindcă câţiva dintre noi acolo au fost cazaţi. Tocmai a fost meciul România-Camerun de am luat bătaie cu 2-1. După ce ne-am uitat la meci, fiecare pe unde am putut, ne-am reîntors la Sala Polivalentă. Apoi, ca să nu ne plictisim, ni s-au băgat nişte filme la video-proiector: «Lupul singuratic» cu Chuck Norris, apoi încă un film… după care toţi minerii de acolo din sală au început să strige: «Porno! Porno! Porno!»…toţi vroiau filme porno. Dar de unde să bage ăia filme porno ? Nu aveau porno!… (H.M. – electrician minier)

• Dimineaţă, ce ne-am gândit să facem… ?! Chiar lângă Sala Polivalentă era Orăşelul Copiilor. Eu, cu vreo încă vreo şapte ortaci, am zis: «Bă, ce treabă avem noi cu bucureştenii ăştia? Hai mai bine să ne distrăm!» Aveam bani la noi. Acolo, în apropiere, era un cartodrom cu pistă de lemn şi carturi. Şi toţi ne-am urcat în aceste carturi. Acela care era responsabil de ele, era foarte bucuros că-i facem vânzare, fiindcă noi nu am mers cu forţa să-i zicem: «Bă, dacă nu ne laşi să mergem cu carturile, noi te batem », sau aşa ceva. Noi am plătit cinstit, frumos…Nu era scump: cinci lei era o tură din aia.(H.M. – electrician minier)

Sursa: O expoziție făcută de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer, între 12 și 27 iunie 2010, în Pasajul Universității.

Foto Agerpres

Articolul original