Cu ceva vreme v-am adus în atenţie faptul că, în conformitate cu un studiu al Credit Suisse(Global Wealth Report, 2015), cei care au 10$ în buzunar şi nu au datorii sunt mai bogaţi decât 25% dintre americani! Situaţia nu este cu mult diferită nici în vestul Europei sau în ţările „iconice” care apar constant în statistici gen „cele mai bune în care să-ţi trăieşti viaţa”. E o caracteristică generală a societăţii actuale.
Acesta este motivul pentru care m-am hotărât să compilez în cele ce urmează câteva sfaturi simple pe care ar trebui să le urmaţi. Nu vă vând iluzii, nu vă promit că o să ajungeţi miliardari, nici măcar că vă veţi îmbogăţi peste noapte(sau peste o perioadă previzibilă de timp). Ceea ce însă sunt sigur este că, urmând sfaturile de mai jos, veţi evita dezastrele de care au parte cei care-şi gestionează defectuos finanţele. Şi, celor care vor fi dezamăgiţi de parcurgerea rândurilor de mai jos(probabil grosul cititorilor blogului meu), le voi spune încă de pe acum că m-am săturat să văd atâţia oameni care n-au habar de aceste elemente banale.
Pentru pasul următor o să fac apel tot la o vorbă populară care spune că trebuie „să strângi bani albi pentru zile negre”. Aşadar, faptul că termini luna pe zero, adică fără datorii, nu e suficient, ci mai trebuie să pui şi bani de-o parte. E logic să faci aşa deoarece, pe măsură ce înaintezi în vârstă, necesităţile financiare cresc în timp ce capacitatea de muncă(adică de a produce bani) scade. Cred că nu-i un secret pentru nimeni că, odată cu înaintarea în vârstă, sănătatea începe să scârţâie, vin obligaţii de altă natură(gen ajutorul acordat copiilor), apar scăderi drastice de venit odată cu pensia s.a.m.d. Asta înseamnă că trebuie să te pregăteşti din timp pentru ceea ce urmează, iar economisirea este singura variantă care-ţi oferă o posibilitate certă de strângere a unor sume mari cu efort minim.
OK, acum trebuie să trecem la pasul următor, anume ce facem cu economiile noastre, unde şi cum le păstrăm. Gândeşte-te la banii pe care-i economiseşti ca la un fond propriu de investiţii. Ei trebuie să-şi conserve valoarea în timp. Dacă economiseşti „punând la saltea” rişti ca inflaţia să-ţi erodeze serios economiile(până la a le anula). De aceea, structura economiilor tale trebuie să copieze într-o oarecare măsură structura unui fond de investiţii. Aşadar, în primul rând trebuie să te asiguri că economiile tale au o componentă lichidă, adică uşor transformabilă în bani. Ea trebuie să aibă, ca dimensiune, între şase şi nouă venituri nete. Este un fond de urgenţă în care poţi să intri în cazul unor accidente mai puţin plăcute, gen pierderea job-ului. Aşadar, dacă rămâi fără job(sau nu-ţi mai merge business-ul) ştii cel puţin că ai o rezervă care-ţi asigură câteva luni de confort similar. Luni în care trebuie să faci ceva pentru a te redresa. De aceea, această componentă este bine să fie ţinută sub formă de depozite bancare cu randament cât mai bun posibil.
Altă variantă de investiţie pe termen mediu este reprezentată de construirea unui business. Nu te gândi la ceva mare, ci din contră: o afacere mică pe care s-o controlezi şi s-o construieşti în jurul unei nevoi pe care-o identifici în piaţă. Crede-mă că sunt o groază de oportunităţi! Trebuie însă să ai ochi şi spirit antreprenorial.
Cu toate că ar mai fi multe de spus, pun aici punct subiectului reprezentat de economisire/investire pentru a trece la componenta „hot” numită credite. Aşa cum am spus, ar trebui, pe cât posibil să evitaţi îndatorarea deoarece aceasta reprezintă o „întindere mai mult decât îţi e plapuma”. Şi totuşi, îmi vor spune unii, ce să facă cei care, aflaţi la începutul vieţii, trebuie să-şi facă „un rost al lor”, adică să aibă o casă, să-şi întemeieze o familie s.a.m.d. Aici discuţia e lungă. În primul rând trebuie să vezi dacă-ţi poţi permite o casă. Dacă ai salariul minim pe economie, cu siguranţă că nu-ţi pemiţi una. Dar oare când ţi-o permiţi? La modul teoretic îţi permiţi o casă atunci când costurile ei lunare sunt mai mici de 30% din venitul tău. Hai să facem un calcul: să adunăm costul chiriei(sau al ratei dacă-ţi iei casa printr-un credit), cu cel al întreţinerii şi al taxelor locale(dacă eşti proprietar). Dacă suma este inferioară procentului de 30% din veniturile tale înseamnă că îţi permiţi respectiva casă. Aşadar, la achiziţionarea unei case în rate trebuie să te asiguri că nu vei plăti pe casă mai mult de 30% din ceea ce câştigi. Acesta este procentul maximal, un optim ar fi pe la 20%. De ce? Simplu: cei 30% pe care-i dai pe casă plus cei minim 10% pe care-i economiseşti deja înseamnă 40% din ceea ce iei lunar. Trebuie să-ţi rămână bani să te bucuri de viaţă, să te distrezi, să-ţi faci un concediu decent s.a.m.d.
Să luăm acum la analizat şi celelalte credite cu care te îmbie băncile. Creditele de consum sunt scumpe şi nu merită. Vrei să-ţi iei o maşină în rate? Ai dat lovitura! Îţi faci un credit cocoşător pe cinci ani pentru o maşină care peste trei ani te va plictisi şi enerva. Aiurea, nu? Caută alternative şi, când îţi iei o maşină ia-o pentru ceea ce e: un obiect care te transportă din punctul A în punctul B, nu o chestie care te face să te crezi „macho man” sau „pisi realizată”. Sunt iluzii care te costă scump. Revin la începutul articolului: caută să te întinzi cât îţi e plapuma!
Ca regulă generală în ceea ce priveşte gestiunea creditelor pe care le ai, cea mai bună atitudine este rambursarea anticipată(şi asta funcţionează de minune mai ales la creditele pe termen lung!). Dacă, la un moment dat, ai surse financiare suplimentare e bine să le canalizezi către rambursarea anticipată a creditelor. Doar în acest fel vei evita să plăteşti aiurea nişte dobânzi.
Autor: Dan Diaconu