…este că statul nu a fost lovit aproape deloc. Deci, unde sunt banii?

O minciună repetată la nesfârșit poate începe să sune plauzibil. De exemplu, aceea că statul s-ar fi restructurat din cauza crizei. În realitate, nici gând. Iată ce s-a întâmplat față de 2008, ultimul an cu creștere economică masivă și un buget de venituri și cheltuieli la nivelul maxim de până atunci.

Cheltuielile statului au continuat să crească an de an. O parte din creșterea din 2009 a fost rezultatul deciziilor luate la sfârșitul lui 2008. Și totuși, cheltuielile au continuat să crească în 2010, anul tăierii salariilor bugetare și 2011, anul în care numărul angajaților la stat a scăzut cu o zecime. Una peste alta, în 2011 cheltuielile au fost cu 8,5% mai mari decât în 2008.

Veniturile statului au scăzut substanțial în 2009, dar au revenit pe creștere în 2010 și 2011, în principal ca urmare a măririi TVA. Practic, însă, derapajul bugetar din primul an de criză a fost înlocuit prin pachetul masiv de împrumuturi de la FMI și Comisia Europeană, bani care vor trebui dați înapoi începând de anul viitor. În 2011, veniturile statului au fost cu 11% mai mari decât în 2008.

Cum sunt posibile astfel de cifre când toată lumea plătește TVA mai mare iar bugetarii încasează salarii mai mici? Când investițiile, subvențiile sau achizițiile de bunuri și servicii au stagnat sau chiar scăzut? Procentual, cea mai mare creștere a fost în cazul dobânzilor. Ele au crescut cu 130%, până la mai mult de 2 miliarde euro, sumă care nu include plățile BNR în contul banilor împrumutați de la FMI.

Însă cel mai mult au crescut cheltuielile cu “asistența socială”, în principal pensii. În cei trei ani, creșterea cumulată a fost de 27%, de la 12,5 până la 16 miliarde euro (la cursul actual). Cel mai mult au crescut pensiile militare – 30% doar anul trecut.

Articolul original: aici