”Carantina este singurul lucru de care mă tem. Este greşit! Tocmai de asta m-am decis să vorbesc. Este singurul lucru pe care îl putem face pentru a băga la loc spiriduşul în sticlă. Avem nevoie de aer şi soare, aerul diluează viruşii iar soarele cu razele ultraviolete îi ucide. Dar nu carantină! Nu te infectezi pe străzi!”, crede reputatul prof. dr. Karin Mölling din Germania.
1Chiar dacă autorităţile au instituit carantina obligatorie, iar haştagul la modă a devenit #staţiacasă, există un curent contrar, îmbrăţişat de medici şi virusologi mai puţin citaţi în mass-media. Pe scurt, ei spun că guvernele au greşit când i-au închis pe oameni între patru pereţi. Şi că virusul Covid-19 nu dispare odată cu carantina.
Opinia publică este şi ea împărţită. În timp ce unii sunt nemulţumiţi că măsurile dure luate de guvernaţi ar fi de fapt prea blânde, alţii consideră că mass-media şi politicienii au panicat lumea în faţa unei ameninţări nu atât de mari pe cât lasă de înţeles buletinele de ştiri.
Rând pe rând, presate de înşiruirea zilnică a cifrelor cu morţi şi infectaţi (fără ca mass-media să le compare cu cei 24.981 decedaţi de gripă în Italia, în sezonul 2016/2017), guvernele Marii Britanii şi Olandei au renunţat la planul iniţial de imunizare colectivă a populaţiei şi au introdus restricţii la fel de dure ca în majoritatea statelor europene. Astăzi doar Suedia a mai rămas pe baricade. Devine esenţial, dintr-un anumit punct de vedere, ca suedezii să continuie experimentul cu imunizarea colectivă până la capăt. Pentru că în caz contrar nu vom avea un termen de comparaţie. Nimeni nu va şti vreodată dacă într-adevăr carantina obligatorie a fost şi va rămâne cea mai bună modalitate de luptă împotriva noilor viruşi.
Aşa cum ştim, panica globală a fost declanşată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). După izbucnirea crizei în China şi reacţiile dure ale autorităţilor de la Beijing, OMS a declarat pandemia cu mesaje terifiante către populaţie. Experţii organizaţiei au lăudat modelul chinezesc de extirpare a tumorii, fără ca cineva să poată verifica cifrele raportate de statul asiatic. Nici acum, când pare că viaţa revine la normal în Wuhan, nu ştim dacă guvernul de la Beijing ascunde datele reale despre cei încă infectaţi cu Covid-19.
Pe măsură ce televiziunile raportau zilnic bolnavii şi morţii din Italia la concurenţă cu cifrele bursiere din New York, politicienii începeau să tremure. Oricâtă raţiune ai avea nu poţi rezista când vezi reportaje din Bergamo cu 60 de sicrie transportate de camioane militare. Iar titlurile din presă gen ”Moment sfâşietor în Italia: Un copilaş îi face cu mâna bunicului aflat într-un sicriu sigilat” au darul de-a închide gura oricărui cârcotaş care ar îndrăzni să contrazică recomandările OMS.
Cum
spitalele din România au fost şi multe au rămas focare de
infecţie, iar dotările minimale cu măşti şi echipamente de
protecţie lipseau până mai ieri cu desăvârşire, decizia
preşedintelui Iohannis de a decreta stare de necesitate şi
ulterior carantină s-a înscris într-o singură logică:
câştigarea de timp în vederea prevenirii unui dezastru.
Întrebarea este dacă măsurile extreme de izolare la domiciliu
trebuie să continuie sau nu. Dacă mai au vreo justificare, în
condiţiile în care din ce în ce mai multe voci avertizează că
ne paşte un alt dezastru. ”Peste o lună vom avea de ales între
a ieşi şi a înfrunta virusul sau a sta în continuare în casă.
Dacă alegem să stăm în casă, s-ar putea ca atunci când ieşim
să nu mai găsim nimic”, crede Mihai Daraban, preşedintele
Camerei de Comerţ şi Industrie a României.
Sigur,
pentru cetăţenii panicaţi de politicieni şi de buletinele de
ştiri redactate ”cu discernământ diminuat”, pare inuman să
pui în balanţă pe de-o parte sănătatea, chiar viaţa, iar pe de
altă parte eventualele depresii cauzate de pierderea locului de
muncă. Doar că dacă ne uităm puţin peste umăr vedem că
pierderea locului de muncă şi prăbuşirea economiei au fost
similare, de cele mai multe ori, cu pierderea sănătăţii şi a
vieţii. Nimeni nu garantează că victimele ar fi mai puţine în
acest ultim caz. Dimpotrivă.
Problema e că suntem în
plină pandemie Covid-19, iar specialişti ca prof. dr. Vasile
Astărăstoae, fost şef al Colegiului Medicilor din România şi
rector al UMF Iaşi, ne atrag atenţia că nu cunoaştem incidenţa,
morbiditatea, mortalitatea şi implicit gravitatea infectării nu
noul virus, însă din frică iraţională declanşăm o criză
economică şi socială şi renunţăm cu entuziasm la drepturile
fundamentale ale omului. Deocamdată ceea ce vedem pe micul ecran
sunt înşiruiri de cifre negre, burtiere cu Breaking News, sicrie
în stand-by şi conferinţe ”militare” cu indivizi în geci de
piele – un tablou panicard în care comparaţiile cu zecile de mii
de morţi din pricina gripei sezoniere (60.000 anual doar în
Europa) chiar nu-şi mai au locul.
Iată ce spune şi
Michael T. Osterholm, profesor şi director al Centrului pentru
Cercetarea Bolilor Infecţioase de la Universtatea Minnesota: ”Cea
mai bună alternativă ar fi să-i lăsăm pe cei care prezintă un
risc minim să continue să muncească, să ţină în viaţă
afacerile şi producţia, recomandându-le celor cu riscuri mari să
se protejeze pe ei înşişi prin distanţare socială. Trebuie să
îmbunătăţim cât de bine putem capacităţile medicale. Cu un
astfel de plan, am putea treptat să ne construim imunitate de grup
fără să distrugem structura financiară pe care se bazează
vieţile noastre”. Numai că politicienilor le este
frică.
Practic le tremură chiloţii pe ei de spaimă.
Preferă să nu-şi asume nici cel mai mic risc. Iar mass-media este
cointeresată de big-pharma sau doar dornică de audienţă maximă
pe spatele camioanelor militare pline de sicrie. În cazul în care
carantina totală va da rezultate (în ciuda costurilor imense)
şefii de stat şi de guvern se vor bate cu pumnul în piept că au
luptat eroic şi au ucis virusul. Au câştigat războiul. Iar lumea
trebuie să înţeleagă: deşi economia s-a prăbuşit, deşi nu
există locuri de muncă şi s-au umplut spitalele de boli nervoase,
sacrificiul tuturor a meritat pe deplin. Şi vorba cuiva, nu moare
nimeni de foame, fraţilor!
Medicul
israelian Yoram Lass, fost Director General în cadrul Ministerului
Sănătăţii, crede că isteria creată pe tema coronavirusului
este disproporţionată: ”În fiecare ţară mor mai mulţi oameni
din cauza gripei obişnuite decât cei care mor din cauza
coronavirusului. Există un foarte bun exemplu pe care îl trecem cu
vederea cu toţii: gripa porcină din 2009. Acesta a fost un virus
care a plecat din Mexic iar până astăzi nu există un vaccin
împotriva sa. Prin comparaţie, coronavirusul este un virus cu PR,
propagat pe Facebook. Oricine crede că statele vor opri viruşii se
înşală”.
Să
le spui asta verde-n faţă secretarului de stat Raed Arafat şi
doctorului Adrian Streinu-Cercel, în plin desant al armatei pe
străzile patriei, ar fi mai grav decât le-ai trage câte-un şut
în fund. Culmea este că cei doi se află pe primele locuri într-un
top al încrederii populaţiei în persoanele publice implicate în
criza Covid-19. Pe bună dreptate, căci politicienii, presa şi
analiştii de conjuctură au băgat spaima-n cetăţeni mai ceva ca
un eventual bombardament atomic.
Iată ce spunea pe 18 martie şi prof. dr. Frank Ulrich Montgomery, vicepreşedintele Asociaţiei Medicale Mondiale: ”Deoarece trebuie să presupunem că virusul va fi alături de noi mult timp, mă întreb când vom reveni la normal? Nu putem ţine şcolile şi grădiniţele închise la nesfârşit. În Italia, măsurile nu au ajutat niciodată, a fost o măsură de disperare politică, deoarece se crede că măsurile coercitive sunt mai eficiente decât cele generate de raţiune”.
Despre scenariul creat în 2019 de Centrul pentru Securitatea Sănătăţii (CHS) de la Universitatea Johns Hopkins legat de pandemia de coronavirus care ucide 65 de milioane de oameni în întreaga lume probabil aţi citit pe internet. Experimentul a beneficiat de fondurile şi imaginea a doi parteneri puternici: Forumul Economic Mondial (WEF) şi Fundaţia Bill & Melinda Gates. Concluziile subliniau că ar fi necesară o cooperare cu companiile media, astfel încât în cazul unei pandemii piaţa să poată fi inundată rapid cu mesajele şi informaţiile dorite, redactate de OMS. Sigur, povestea ar putea fi considerată o simplă coincidenţă, dacă nu ne-am uita doar cu câteva săptămâni în urmă la reacţiile OMS şi ale mass-media.
Dr.
Peter Goetzsche, profesor de Cercetare Clinică la Universitatea din
Copenhanga, autorul mai multor cărţi despre corupţia din domeniul
medicinii şi despre puterea marilor companii farmaceutice, crede că
guvernele au acţionat mai degrabă dintr-un instinct de
autoapărare: ”Principala noastră problemă este că nimeni nu va
fi tras la răspundere dacă măsurile sunt prea draconice. Vor avea
probleme doar dacă sunt prea puţin draconice. Astfel, politicienii
noştri şi cei care se ocupă de sănătatea publică fac mult mai
multe decât ar trebui de fapt să facă”.
Spune-i
asta preşedintelui Klaus Iohannis şi va rânji la tine, ironic, ca
la un tip scăpat de la balamuc. În condiţiile unei carantine dure
politicienii vor ieşi bine la final, indiferent de rezultat. Dacă
numărul de decese se va înscrie în media victimelor datorate
gripei sezoniere, guvernul României îşi va aroga meritele mai
ceva ca trepăduşii din jurul Simonei Halep după Roland Garos şi
Wimbledon.
Iar
dacă situaţia va fi foarte tristă, Orban şi Iohannis vor spune,
la unison, ”am făcut tot ce era, uman, posibil”. Că virusul va
reapărea prin noiembrie-decembrie şi economia va fi, până
atunci, pusă la pământ, contează mai puţin spre deloc. Soluţia
va fi aceeaşi: izolare forţată la domiciliu! Până când? Păi
până-şi termină filantropul Ştefan Mandachi economiile pentru
şaorme gratis la toţi medicii, poliţiştii şi militarii aflaţi
pe baricade.
P.S. Imaginaţi-vă pentru o clipă cum ar arăta jurnalele de ştiri cu grafice şi cifre din oră-n oră despre câţi au mai murit în România şi în lume din pricina fumatului, alcoolului, accidentelor rutiere, cancerului, gripei sezoniere, stresului ş.a.m.d.