Doctrina Treimii

Conform religiei creștin-ortodoxe, Sfânta Treime este formată din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt.

• Dumnezeu Tatăl este singurul Creator și Atotputernicul.
• Dumnezeu Fiul este unicul Fiu al Domnului, trimis spre a ridica păcatele lumii. Cu toții suntem considerați fiii lui Dumnezeu, însă Iisus este „Fiul Omului” trimis spre a ridica „păcatul strămoșesc”.
• Sfântul Duh, ne este precizat în Sfânta Scriptură, că a apărut la botezul lui Iisus în formă de porumbel. Atunci botezul a fost ridicat la rang de Sfântă Taină: „Taina Sfantului Botez”.

Referitor la Sfânta Treime, „cei mai mari teologi au considerat-o întotdeauna drept un mister” și nu a fost menită să fie înțeleasă rațional: „Dacă îți închipui că o înțelegi, de fapt o înțelegi greșit”.^[5] Un articol al BBC confirmă ideea că nu poate fi înțeleasă rațional.^[6] Cu alte cuvinte, Sfânta Treime este o taină dumnezeiască și nu poate fi înțeleasă de mintea omului.^[5]

„Treimea este un mister, nu doar în sensul biblic că este un adevăr, care a fost ascuns înainte, dar acum este revelat; dar în sensul că omul nu o poate înțelege și nu o poate face inteligibilă. Este inteligibil în unele dintre relațiile și modurile sale de manifestare, dar neinteligibil în natura sa esențială. [… Biserica] nu a încercat niciodată să explice misterul Treimii, ci doar a căutat să formuleze doctrina Treimii în așa fel încât erorile care o puneau în pericol să fie îndepărtate.”^[7]

Cei trei formează o singură ființă în trei persoane (sau în trei ipostaze).

Fiinta Dumnezeirii este una singura si este mai presus de existenta si de cunoastere[1], si “toate aceste insusiri trebuie atribuite intregii Dumnezeiri in chip comun, identic, fara deosebire, neimpartit si unitar. in chip deosebit insa, atribuim fiecarei ipostase a Dumnezeirii expresiile: Tata, Fiu, Duh, necauzat, cauzat, nenascut, nascut si purces, care nu indica fiinta, ci raportul unei ipostase fata de celelalte si modul lor de existenta”[2] supraexistential (mai presus de Univers, de spatiu si timp). Prin urmare, dupa cum spune si Sfantul Ioan Damaschin, noi crestinii ortodocsi urmand adevarul “credem intr-o singura fiinta, intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie, cunoscuta in trei ipostase desavarsite”[3] si anume: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

Dumnezeu are Cuvant si Duh. Cuvantul si Duhul sunt limitati doar cauzal (nu si spatio-temporal) de Dumnezeu pe care il vom numi Tata, intrucat numim Cuvantul Lui, Fiu. Dupa cum suntem invatati de Sfintii Parinti, afirmam ca Dumnezeirea are o singura fire, cunoscuta in trei ipostase (persoane), intrucat“Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt unul in toate, afara de ne-nastere, nastere si purcedere”[4]. Asa cum am vazut, Dumnezeirea nu are limite spatio-temporale sau existentiale, aceasta inseamna ca nu exista alt termen de comparatie in afara de cauzalitate intre Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfantul Duh. Tatal naste pe Fiu atemporal si purcede Duhul tot atemporal, dar prin ce difera nasterea si purcederea nu cunoastem, insa stim ca nu sunt asemenea[5].

Atributele apartin firii si nu persoanei, iar firea (fiinta, specia) nu exista in sine, ci doar ipostasurile (persoanele, indivizii) exista in sine, fiecare ipostas cuprinzand intreaga fire. Ipostasurile (persoanele, indivizii) nu se deosebesc intre ele prin fiinta (fire) ci doar prin numar (cand eventual atributele generale ale firii sunt particularizate in functie de ipostas). 

În cazul Sfintei Treimi insa, singurul atribut al firii (fiintei) dumnezeiesti care se particularizeaza in functie de ipostasurile (persoanele) Sfintei Treimi este cauzalitatea, care pentru Dumnezeu Tatal devine “nenastere”, pentru Dumnezeu Fiul devine “nastere” (din Dumnezeu Tatal) iar pentru Dumnezeu Sfantul Duh devine “purcedere” (din Dumnezeu Tatal). Toate celelalte atribute ale firii dumnezeiesti (atemporalitate, iubire, mila, dreptate, sfintenie, atotputernicie etc.) nu sunt particularizate in functie de ipostasurile (persoanele) Sfintei Treimi. Astfel Iisus Hristos este una cu Tatal[7] si “cele ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai”[8], iar “intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii”[9] (si nu doar o parte), iar noi prin Sfanta Taina a Euharistiei ne facem “partasi dumnezeiestii firi”[10] in toata deplinatatea ei (si nu doar o parte).

Astfel, marturisim ca firea Dumnezeirii este in chip desavarsit intreaga in fiecare din ipostasele ei, toata in Tatal, toata in Fiul, toata in Sfantul Duh. Pentru aceea Tatal este Dumnezeu desavarsit, Fiul Dumnezeu desavarsit, Sfantul Duh Dumnezeu desavarsit. Astfel si in intruparea unicului Dumnezeu Cuvantul al Sfintei Treimi spunem ca firea intreaga si desavarsita a Dumnezeirii in una din ipostasele ei s-a unit cu toata firea omeneasca si nu o parte cu o parte. Caci spune dumnezeiescul apostol: „in el locuieste in chip trupesc toata deplinatatea Dumnezeirii” (Coloseni 2,9), adica in trupul Lui. Iar ucenicul acestuia, purtatorul de Dumnezeu Dionisie, cel prea bine cunoscator al celor dumnezeiesti, spune ca Dumnezeirea a comunicat cu noi in intregime in una din ipostasele ei. Nu suntem siliti sa spunem ca s-au unit dupa ipostasa toate ipostasele sfintei Dumnezeiri, adica cele trei, cu toate ipostasele omenirii. Caci prin nimic altceva nu a fost partas Tatal si Sfantul Duh la intruparea Cuvantului lui Dumnezeu decat prin bunavointa si vointa. Spunem, insa, ca s-a unit intreaga fiinta a Dumnezeirii cu intreaga fire omeneasca.” [11].

Este foarte greu sa ne imaginam spatiul cvadridimensional si Universul, deci cu atat mai mult va fi mai greu sa ne imaginam cele ce sunt mai presus de acestea. Vom incerca totusi sa explicam Sfanta Treime prin comparatie cu focul, atat cat este cu putinta. Sa ne inchipuim, deci un foc. Cand spunem foc, ne gandim la cele trei atribute importante ale acestuia si anume: flacara, lumina si caldura. Astfel, lumina si caldura provin din flacara focului, care este cauza lor. Putem asocia Dumnezeirea cu focul si precum atunci cand spunem foc ne gandim la toate cele trei caracteristici ale lui (flacara, lumina si caldura), tot astfel cand spunem Dumnezeire ne gandim la toate cele trei persoane (ipostasuri) ale Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Iar dupa cum spunem ca lumina focului si caldura focului provin din flacara focului si daca nu ar fi flacara nu ar fi nici lumina si nici caldura, deoarece flacara este cauza lor, tot astfel si cu privire la Dumnezeire marturisim ca Tatal este cauza Fiului si a Sfantului Duh. Mai mult, noi vedem ca lumina vine de la flacara prin intermediul razei de lumina, dar nu vedem cum vine caldura de la flacara, deci exista deosebire intre modul de transmitere al caldurii si luminii focului. Tot astfel spunem ca Fiul este nascut din Tatal, iar Sfantul Duh purcede din Tatal, iar nasterea si purcederea sunt diferite. Desigur ca in cazul focului, lumina (undele electromagnetice in domeniul vizibil) si caldura (undele electromagnetice in domeniul radiatiei infrarosii) sunt unde electromagnetice amandoua, deci au aceeasi natura si aceleasi proprietati, diferind doar lungimile de unda corespunzatoare, insa asa cum am precizat mai sus, este cu neputinta sa gasim un exemplu din Univers care sa poata explica cu exactitate cele mai presus de Univers, adica Dumnezeirea. Mai mult, in cazul focului, nu putem desparti lumina si caldura focului de flacara focului, deoarece lumina si caldura nu au ipostase proprii intrucat sunt proprietati naturale ale focului, existand deosebiri fundamentale intre flacara, foc si lumina.

In cazul Dumnezeirii insa, Tatal, Fiul si Sfantul Duh au ipostase proprii in aceeasi fire si singura deosebire intre ipostasele desavarsite este nenasterea, proprie lui Dumnezeu Tatal, nasterea proprie lui Dumnezeu Fiul si purcederea proprie lui Dumnezeu Sfantul Duh; de aceea afirmam ca tot Cuvantul lui Dumnezeu s-a intrupat (adica intreaga fire dumnezeiasca, intr-un ipostas intreag[12]), si nu doar o parte (asa cum multi ratacesc, majoritatea din necunostinta).

Invatatura despre Sfanta Treime asa cum o avem in crestinism, este doar indicata in Vechiul Testament, descoperirea ei avea sa vina prin Fiul lui Dumnezeu intrupat. Descoperirea ei deplina nu putea avea loc in Vechiul Testament, deoarece evreii erau inconjurati de popoare politeiste, si astfel s-ar fi abatut de la monotheism si ar fi cazut in politeism.

Existenta mai multor Persoane in Dumnezeu Cel Unul a fost indicata in Vechiul Testament:

“Si a zis Dumnezeu: Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra….Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau” (Fac 1,26).

Textul indica atat diversitatea cat si unitatea in Dumnezeu.

O indicatie mai directa a Sfintei Treimi o avem in teofania de la stejarul Mamvri ( Fac18, 1-3), unde Avraam vede trei barbati si li se adreseaza ca si cand ar fi fost unul singur.

„Domnul i S’a arătat [lui Avraam] la stejarul Mamvri, pe când el ședea în pragul cortului său sub zăduful amiezei. Și ridicându-și el ochii, s’a uitat: și iată, trei Oameni îi stăteau în față; și de cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor și s’a închinat până la pământ. Și a zis: „Doamne, dac’am aflat har în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău! Să se aducă puțină apă! Spălați-Vă picioarele și odihniți-Vă sub acest copac; eu voi aduce pâine și veți mânca, după care Vă veți duce’n calea Voatră, de vreme ce-ați trecut pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă precum ai zis!” ^[15]”

Adevarul despre Sfanta Treime este descoperit prin Fiul lui Dumnezeu intrupat. Hristos vorbeste despre relatiile Sale atat cu Tatal cat si cu Duhul Sfant:

“Credeti Mie ca Eu sunt in Tatal si Tatal in Mine”(Ioan 14,11) si “Iar cand va veni Mangaietorul pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine”(Ioan 15,26).

Cel mai vechi simbol de credinta crestina despre Sfanta Treime este Simbolul Apostolic.

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, Văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, Mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, Prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii Și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt Și din Maria Fecioara Și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a suit la ceruri Și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, A Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru unul Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul Este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor, Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin!

[1] Idem, Cartea I-a, cap 4.
[2] Idem, Cartea I-a, cap 10.
[3] Idem, Cartea I-a, cap 8.
[4] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea I-a, cap 2.
[5] Idem, Cartea I-a, cap 8.
[6] Idem, Cartea a III-a, cap 5.
[7] Ioan 10,30
[8] Ioan 5,19.
[9] Coloseni 2,9.
[10] II Petru 1,4.
[11] Idem, Cartea a III-a, cap 6.
[12] Coloseni 2,9.
[13] Ioan 5,19.
[14] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea I, cap 8.