Cateva evenimente recente legate de situatia geopolitica din Basarabia repun pe tapet soarta Romaniei in actualul context international. Ce se prefigureaza pentru tara noastra si la ce putem spera, in mod realist?
Romania se afla, in acest moment, si nu e prima oara cand se intampla asa ceva in istoria ei, la rascrucea unor interese imperialiste.

Pe de o parte, interesele euro-atlantice, reprezentate de SUA si imperiul european in formare. De fapt, institutiile executive ale UE si proiectul SUE par a fi, mai degraba, proiecte americane prin care Washingtonul incearca sa isi prelungeasca politica pe continentul european. Apartenenta la blocul euro-atlantic ne-a transformat intr-o colonie second-hand, exportator de forta de munca ieftina pentru Vest, tarla de resurse minerale date pe degeaba “partenerilor”. Din punct de vedere cultural, blocul euro-atlantic este Sodoma si Gomorra, ca ideologie: promovand agresiv drepturile homosexualilor, ideologia incalzirii globale, spectrul fals al suprapopularii planetei, teroarea terorismului, combinand “politicile fricii” cu cele ale utopiilor globaliste (guvernanta europeana, guvernanta globala etc.).

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, reprezentat pe steagul Sfantului Stefan cel Mare

Cateva evenimente recente legate de situatia geopolitica din Basarabia repun pe tapet soarta Romaniei in actualul context international. Ce se prefigureaza pentru tara noastra si la ce putem spera, in mod realist?

Romania se afla, in acest moment, si nu e prima oara cand se intampla asa ceva in istoria ei, la rascrucea unor interese imperialiste.

Pe de o parte, interesele euro-atlantice, reprezentate de SUA si imperiul european in formare. De fapt, institutiile executive ale UE si proiectul SUE par a fi, mai degraba, proiecte americane prin care Washingtonul incearca sa isi prelungeasca politica pe continentul european. Apartenenta la blocul euro-atlantic ne-a transformat intr-o colonie second-hand, exportator de forta de munca ieftina pentru Vest, tarla de resurse minerale date pe degeaba “partenerilor”. Din punct de vedere cultural, blocul euro-atlantic este Sodoma si Gomorra, ca ideologie: promovand agresiv drepturile homosexualilor, ideologia incalzirii globale, spectrul fals al suprapopularii planetei, teroarea terorismului, combinand “politicile fricii” cu cele ale utopiilor globaliste (guvernanta europeana, guvernanta globala etc.).

De cealalta parte, se afla Rusia, uneori in tandem cu China si cu alte tari in relativa ascensiune. Rusia are meritul sa fie singura putere cu anvergura mondiala care, la nivel ideologic, propune o alternativa Sodomei si Gomorei euro-atlantice: accentuand valorile traditionale ale familiei, respingand propaganda homosexuala, contrazicand teza suprapopularii si a incalzirii globale. De tema terorismului se foloseste intr-un mod pragmatic, pentru a-si intari propriul arsenal militar si a-si justifica prezenta in unele zone asiatice. Insa, in general, Rusia reprezinta modelul ideologic si cultural alternativ fata de cel euro-atlantic, prin tusele sale conservatoare.

Dar Rusia este si un imperiu care are propriile sale interese. Toata politica sa externa este calcul geopolitic cinic: sustine Siria si Iran nu doar pentru propriile interese, ci si ca sa dea de lucru SUA si sa o tina ocupata in Orientul Mijlociu, pentru ca aceasta sa nu aiba timp de Estul Europei sau de alte zone limitrofe ale imperiului rusesc. Cinismul rusesc este resimtit, de noi, cel mai intens, in Rep. Moldova, Basarabia, unde, prin Rogozin, decreteaza ca noi nu avem ce cauta acolo si ca provincia e teritoriul ei.

Mai nou, spectrul consolidarii intereselor imperiului rusesc in Estul Europei pare ca devine tot mai posibil atat prin reorientarea unor puternice tari europene cat si prin apropieri istorice reactivate. Deschiderea Bulgariei si a Serbiei catre Moscova nu ar trebui sa mire pe nimeni, de pilda. Iata insa ca si alte tari se reorienteaza. Printre ele, Ungaria, care isi cauta resurse pentru a mentine visul propagandistic al lui Orban, vis care contine si ideea Ungariei Mari. Grecia, calcata in picioare de eurocrati, este un alt potential aliat al intereselor rusesti, necesara pentru Moscova si pentru controlul Marii Mediterane in acea regiune. Mai lipseste din ecuatie Germania, care oricum se intelege deja bine cu Rusia, pentru a avea o zona in care noi ramanem iarasi izolati, cum s-a intamplat inaintea celui de-al doilea razboi mondial. Dar Germania are propriile sale interese si nu va fi niciodata partenerul european la care viseaza Moscova pentru a domina Europa. Mai degraba poate fi capcana in care Rusia va cadea inca odata, asa cum a facut-o cu Germania nazista. Spre deosebire, de aceasta data Germania, daca va cauta sa reitereze drang nach osten, nu va mai fi singura impotriva tuturor.

Iar noi? Noi suntem captivi intereselor si blocului euro-atlantic, care are nevoie de acelasi “cordon sanitar” pentru a ingradi Rusia si de teatru de operatiuni pentru a desfasura eventuale actiuni militare. Si cam atat. Suntem in cea mai ingrata pozitie din toate tarile din regiune: exploatati la maxim de euro-atlantici, supusi riscului maxim fata de imperialismul rusesc. In acest punct, opiniile celor care comenteaza pe site-ul nostru se impart de obicei in doua puncte de vedere: cei care cred ca ar fi posibila o reorientare catre colosul rusesc si o iesire din complexul vestic, si cei care, vazand in Rusia un dusman implacabil al intereselor si integritatii tarii noastre, ajung sa priveasca interesele euro-atlantice drept mijloace de eventuala auto-protectie. Nu mai bagam acum in seama propaganda vestica de la noi, care, simpla propaganda fiind, nu tine seama de realitati.

Ne putem reorienta catre Rusia? Vorbind realist, nu, din doua motive: 1) cel aratat deja, ca suntem captivi intereselor euro-atlantice si 2) pentru ca Rusia e departe de a fi alternativa substantiala, acel Imperiu ortodox care sa poata proteja altruist natiunile ortodoxe, asa cum dorea Dostoievski tarii sale. Discrepanta intre ceea ce acesti doi mari rusi, Dostoievski si Soljenitin, cereau de la tara lor, si ceea ce face Rusia in mod concret in materie de politica interna si externa, nu poate justifica sperantele legate de ridicarea unei puteri ortodoxe protectoare inclusiv pe plan istoric in aceste timpuri. Rusiei i se potriveste foarte bine acest verset: Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi. Adica, avand vocatia unui imperiu ortodox, se comporta ca unul lumesc si, prin urmare, sufera aceleasi legi ca orice alt imperiu, din perspectiva biblica: urias cu picioare de lut care, dupa un moment cuminant de putere, se prabuseste, pentru ca nu intelege ca puterea sa ii e ingaduita, nu ii e proprie. Insa, in momentele sale de manifestare a puterii, zdrobeste pe cei mici din jurul sau – printre ei aflandu-ne si noi.

Ne ajuta la ceva apartenenta la complexul euro-atlantic? In afara statutului de colonie-teren de experimente sociale si de teritoriu util pentru cateva garnizoane militare, nu. Din punct de vedere al securitatii nationale, apartenenta la NATO si UE ne ofera doar ILUZIA protectiei, asa cum nota insusi editorul agentiei mult-citate Stratfor intr-un material dedicat chiar tarii noastre.

In concluzie, ne aflam intr-un cleste care, atunci cand isi va inchide gura, ne va sfarama. Adica, atunci cand aceste doua blocuri imperialiste vor intra in conflict, noi ne vom afla intr-o postura de prada facila pentru toti, inclusiv pentru vecinii nostri, daca ne aducem aminte de profetia parintelui Arsenie Boca:

Odata mi-a zis ca, intr-o noapte, catre ziua, ne vor ocupa trei tari: Ungaria, Bulgaria si Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or sa ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Si pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”.

De ce se intampla acest lucru?

Pentru ca traim vremurile de pe urma? Pentru a ne da seama ca, mai mult decat orice, suntem cetateni ai Ierusalimului ceresc? Pentru ca, lipsiti de orice speranta de la oameni, imperii si arme, scuturi si aranjamente, sa ne indreptam nadejdile catre Hristos?

Dar si pentru a ne da seama ca ne-am batut joc de tot ce ne-a dat Dumnezeu in stapanirea si responsabilitatea noastra? Ce am facut din aceasta tara? Ce am facut cu oamenii ei? Ce am facut cu copiii nascuti si nenascuti? Caror idoli i-am adus jertfe? De ce s-au gasit tortionari din randurile neamului nostru pentru un experiment ca Pitesti?

Se intampla mai ales pentru ca, inainte sa ne surpe careva din exterior, ne-am macinat si ne-am surpat singuri, batandu-ne joc de credinta parintilor si de tot ce aveam ca viata de sine-statatoare.

Cel mai bine ar fi sa lasam orice speranta desarta cu privire la soarta noastra si sa ne dam seama ca lucrurile sunt cat puteau fi de grave, si sunt asa din vina noastra colectiva. Scapa cine poate? Nu, scapa cine… gaseste drumul spre pocainta adevarata.

*

Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul;

Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă.