Sub pretextul „restabilirii statului de drept" din ţara noastră, Germania şi SUA duc o luptă acerbă de reîmpărţire a zonelor de influenţă • Asocierea tehnologiei germane cu resursele ruseşti îi îngrijorează deopotrivă pe europeni și americani • Din spatele Germaniei, Rusia îşi pregăteşte reîntoarcerea la masa celor bogaţi şi puternici. Zbaterile politice de la Bucureşti nu au lăsat indiferentă comunitatea internaţională. Reprezentanţii Uniunii Europene, dar şi cei ai unor state precum Franţa sau Italia, ne-au avertizat că sunt cu ochii cu noi şi că vor lua măsuri în cazul în care nu vom respecta regulile de bază ale democraţiei. Două ţări au avut însă reacţiile cele mai dure, uneori la limita uzanţelor diplomatice. Este vorba de Statele Unite şi Germania, principalele puteri ale lumii. Doar dragostea de democraţie să fi dus la atenţia pe care acestea o acordă României sau este vorba de ceva mai mult?
Sub pretextul „restabilirii statului de drept" din ţara noastră, Germania şi SUA duc o luptă acerbă de reîmpărţire a zonelor de influenţă • Asocierea tehnologiei germane cu resursele ruseşti îi îngrijorează deopotrivă pe europeni și americani • Din spatele Germaniei, Rusia îşi pregăteşte reîntoarcerea la masa celor bogaţi şi puternici
Zbaterile politice de la Bucureşti nu au lăsat indiferentă comunitatea internaţională. Reprezentanţii Uniunii Europene, dar şi cei ai unor state precum Franţa sau Italia, ne-au avertizat că sunt cu ochii cu noi şi că vor lua măsuri în cazul în care nu vom respecta regulile de bază ale democraţiei. Două ţări au avut însă reacţiile cele mai dure, uneori la limita uzanţelor diplomatice. Este vorba de Statele Unite şi Germania, principalele puteri ale lumii. Doar dragostea de democraţie să fi dus la atenţia pe care acestea o acordă României sau este vorba de ceva mai mult?
Angela Merkel a fost principalul critic al acţiunilor noii Puteri de la Bucureşti. Germania a dat tonul reacţiilor, care au venit, apoi, dinspre ţările membre ale Uniunii Europene. Presa germană a fost și continuă să fie cel mai vehement critic la adresa situației politice de la Bucureşti. Atât prin violenţa abordării, cât şi prin numărul mare al organismelor de presă care abordează această temă. Unii comentatori politici au încercat să explice acţiunile media prin disciplina tipic nemţească şi obişnuinţa de a „ţine spatele" conducătorilor politici. Cât priveşte declaraţiile Angelei Merkel şi ale oficialilor de la Berlin, ele au fost puse, iniţial, pe seama înrudirii politice europene cu Traian Băsescu şi cu PDL, sub umbrela Partidului Popular European. Pe de altă parte, s-a afirmat că, în momentul în care un cancelar german vorbeşte în numele Guvernului pe care îl conduce, simpatiile politice nu-şi mai găsesc locul.
Dar nimic din toate astea nu mai este valabil atunci când la mijloc sunt interesele majore, pe termen mijlociu, dar şi pe termen lung, ale Germaniei. În acel moment, cancelarul german are dreptul, în opinia propriului popor, la orice luare de poziţie, în raport cu alte state. Reacţiile faţă de România pot fi explicate simplu, în contextul ultimelor mişcări geopolitice întreprinse de Germania.
Noul parteneriat germano-rus
Tehnologia germană şi resursele ruseşti reprezintă o formulă de care, de mai bine de un secol, statele europene se tem. Iar ultimele mişcări arată că această asociere este, din nou, de actualitate. O demonstrează şi retragerea discretă a Germaniei din proiectul Nabucco, pentru a nu aduce atingere intereselor Rusiei şi acordarea de întâietate proiectului italiano-rusesc South Stream. Nu trebuie uitat că Germania este dependentă, din punct de vedere energetic, de Rusia. Pe de o parte. Pe de altă parte, Germania este al doilea exportator al lumii, iar puterea de cumpărare a statelor UE este din ce în ce mai mică. Aşadar, nu este de mirare că piaţa rusească reprezintă un adevărat El Dorado pentru firmele nemţeşti.
Nici perspectiva strategică nu trebuie scăpată din vedere. Germania a încercat, încă de la unirea landurilor sale, să danseze între cei doi puternici „vecini", Franţa şi Rusia. Desfăşurarea celor două războaie mondiale demonstrează că strategia nu prea i-a reuşit, o lungă perioadă. Mişcările politice din ultimul an pun însă din nou Germania într-o poziţie de adversitate faţă de Franţa, după ce socialiştii au preluat puterea, cu toată susţinerea făţişă a Angelei Merkel pentru Nicolas Sarkozy. Chiar dacă influenţa nemţilor în Uniunea Europeană nu poate fi pusă la îndoială de nimeni, Germaniei îi este tot mai greu să controleze direcţia în care se va îndrepta Uniunea, în perioada următoare. În aceste condiţii, se impune o soluţie de rezervă. Parteneriatul strategic cu Rusia, economic, dar şi de cucerire a zonelor de influenţă politică pare să fie soluţia.
Tonul imperativ folosit de Merkel pentru a pune România la colţ poate fi, în acest caz, un semnal dat tuturor forţelor implicate (SUA, UE şi Rusia). Cu alte cuvinte, trebuie să se înţeleagă cine-i şeful în regiune.
Americanii contraatacă
Toate aceste tendinţe nu le sunt străine nici celor de peste Ocean. Traian Băsescu a fost, tot timpul, un partener la îndemâna americanilor, iar câteva dintre luările sale de poziţie au arătat clar atitudinea sa anti-Moscova. Dacă Uniunea Europeană, creată pentru a contrabalansa economic forţa Statelor Unite, nu a obţinut rezultate extraordinare, o coaliţie germano-rusă este chiar îngrijorătoare pentru Washington. Influenţa SUA în această zonă scade, mai ales de când NATO a devenit o organizaţie prea mare şi prea greoaie, unde are loc toată lumea. Spre exemplu, transporturile NATO se fac cu avioane Antonov, ruseşti.
În paralel, de la Chişinău, multe voci spun că Germania şi Rusia negociază federalizarea Moldovei, pentru creşterea influenţei ruseşti. În aceste condiţii, România devine, din nou, extrem de importantă pentru ambele părţi, Germania şi SUA, care au început lupta. Fiecare îşi doreşte să fie „big brother" sau „licuriciul-şef". Tonul lor la adresa Bucureştiului o dovedeşte pe deplin.